Nouă Traducere În Limba Română

Apocalipsa 1:1-20

Prolog

1Descoperirea lui Isus Cristos, pe care I‑a dat‑o Dumnezeu, ca să le arate robilor Lui ce trebuie să se întâmple în curând. Le‑a făcut‑o cunoscută trimițându‑Și îngerul la robul Său Ioan, 2care a mărturisit tot ce a văzut cu privire la Cuvântul lui Dumnezeu și la mărturia lui Isus Cristos. 3Fericit este3 Este prima din cele șapte fericiri care apar în carte (vezi 14:13; 16:15; 19:9; 20:6; 22:7, 14). cel ce citește3 Este vorba despre acea persoană care citea cu voce tare, în mijlocul comunității, epistola trimisă de către un apostol sau o autoritate spirituală. și fericiți sunt cei ce aud cuvintele acestei profeții și păzesc lucrurile scrise în ea, căci vremea este aproape!

4Ioan, către cele șapte4 Una dintre caracteristicile acestei cărți este folosirea numărului șapte, număr care semnifică plenitudinea și care este folosit de 52 de ori în carte. biserici care sunt în Asia4 Este vorba despre provincia romană Asia, care avea capitala de facto la Efes. Această provincie se afla, alături de altele, în zona geografică denumită Asia Mică.: har și pace vouă de la Cel Care este, Care era și Care vine, de la cele șapte duhuri4 Sau: înșeptitul Duh (vezi Zah. 4:6, 10). Vezi, de asemenea, Is. 11:2. care se află înaintea tronului Său 5și de la Isus Cristos, Martorul credincios, Întâiul născut5 Gr.: prototokos. Termenul înseamnă fie întâiul în ordine cronologică, fie întâiul în rang, fiind folosit cu acest din urmă sens în Ps. 88:28 traducerea LXX (Ps. 89:27 în versiunea NTR, precum și în alte traduceri): Îl voi face întâiul Meu născut, cel mai mare dintre regii pământului. Modul în care este folosit termenul în acest psalm mesianic indică mai degrabă prioritatea în rang, nu doar prioritatea în timp. Așadar, în unele contexte sensul primar al termenului tokos (a da naștere la) s‑a pierdut. În cazul de față accentul cade pe prioritatea în rang, pe care Isus o are peste întreaga creație. dintre cei morți și Conducătorul regilor pământului!

A Celui Care ne iubește, Care ne‑a eliberat din păcatele noastre prin sângele Lui 6și ne‑a făcut o Împărăție, preoți6 Descriere a lui Israel în VT (vezi Ex. 19:6) și a Bisericii în NT (vezi 1 Pet. 2:5, 9). pentru Dumnezeu, Tatăl Său, a Lui să fie slava și puterea în vecii vecilor! Amin.

7Iată, El vine cu norii7 Vezi Dan. 7:13.

și orice ochi Îl va vedea,

chiar și cei care L‑au străpuns7 Vezi Zah. 12:10..

Toate semințiile pământului se vor jeli din cauza Lui.

Da! Amin!7 Sau: În mod sigur așa se va întâmpla! Amin!

8„Eu sunt Alfa și Omega8 Prima și ultima literă din alfabetul grecesc. Dumnezeu este Începutul și Sfârșitul (vezi 21:6)., zice Domnul Dumnezeu, Cel Care este, Care era și Care vine, Cel Atotputernic!“

Viziunea lui Ioan despre Cristos

9Eu, Ioan, fratele vostru și părtaș împreună cu voi la necaz, la Împărăție9 Împărăția lui Dumnezeu reprezintă domnia lui Dumnezeu, fiind în același timp o realitate prezentă și o speranță în viitor [peste tot în carte]. și la răbdarea în Isus, mă aflam pe insula Patmos9 O mică insulă, situată la aproximativ 80 km SV de Efes, în M. Egee. Insula a servit probabil drept colonie penitenciară în Imperiul Roman. Istoricul Eusebiu (265–340 d.Cr.) susține că Ioan a fost eliberat de pe această insulă în timpul împăratului Nerva (care a domnit între anii 96–98 d.Cr.). Vezi Eusebiu de Cezareea, Istoria Bisericească, III.18.1; 20.8-9., din cauza Cuvântului lui Dumnezeu și a mărturiei lui Isus. 10În ziua Domnului10 Denumirea primei zile a săptămânii la evrei (duminică), numită astfel deoarece aceasta a fost ziua în care Isus a înviat. Era ziua în care creștinii se adunau laolaltă (vezi F.A. 20:7). eram în Duhul și am auzit în spatele meu un glas puternic ca o trâmbiță, 11zicând: „Scrie pe un sul ceea ce vezi și trimite‑l celor șapte biserici: în Efes, Smirna, Pergam, Tiatira, Sardes, Filadelfia și Laodicea11 Este posibil ca bisericile să fi fost numite în ordinea în care se încadrau într‑un circuit, în sensul acelor de ceasornic, pornind din Efes spre nord, până în Laodicea, la est de Efes. Distanța dintre localități era parcursă în două-trei zile de mers călare.!“

12M‑am întors să văd ce glas vorbea cu mine. Și când m‑am întors, am văzut șapte sfeșnice de aur, 13iar în mijlocul sfeșnicelor, pe „Cineva asemenea unui fiu al omului“13 Vezi Dan. 7:13.. Era îmbrăcat într‑o mantie care‑I ajungea până la picioare și era încins la piept cu un brâu de aur.13 Roba lungă și brâul din aur erau purtate de către marele preot (vezi Ex. 28:4; 29:5). 14Capul și părul Lui erau albe ca lâna albă sau ca zăpada,14 Vezi Dan. 7:9. Părul alb pretindea respect și semnifica înțelepciunea dobândită odată cu trecerea anilor. ochii Lui erau ca flacăra focului,14 Vezi Dan. 10:6. O descriere care se referă probabil la atotcunoaștere (vezi 2:23; 4:6). 15picioarele Lui erau asemenea bronzului încins, ars ca în cuptor, iar glasul Îi era asemenea vuietului unor ape mari.15 Vezi Dan. 10:6 și Eze. 1:24, 27. O descriere care se referă probabil la gloria și puterea lui Dumnezeu. 16În mâna dreaptă avea șapte stele, și din gură Îi ieșea o sabie ascuțită, cu două tăișuri. Fața Lui era ca soarele atunci când strălucește în toată puterea lui.

17Când L‑am văzut, am căzut la picioarele Lui, ca mort. El Și‑a pus peste mine mâna dreaptă și mi‑a zis: „Nu te teme! Eu sunt Cel dintâi și Cel de pe urmă 18și Cel Ce trăiește! Am fost mort, dar iată că sunt viu în vecii vecilor! Eu am cheile morții și ale Locuinței Morților18 Gr.: Hades!

19Așadar, scrie ce ai văzut, ce este acum și ce urmează19 Sau: scrie ce ai văzut, atât ceea ce este acum, cât și ceea ce urmează. să se întâmple după acestea! 20Cât despre taina20 În NT, prin taină se înțelege ceva ce înainte nu fusese cunoscut, dar care acum este descoperit de Dumnezeu poporului Său. Taina este descoperită tuturor, însă numai cei ce au credință o înțeleg. celor șapte stele pe care le‑ai văzut în mâna Mea dreaptă și a celor șapte sfeșnice de aur, cele șapte stele sunt îngerii20 Sau: mesagerii; și în 2:1, 8, 12, 18; 3:1, 7, 14. celor șapte biserici, iar cele șapte sfeșnice sunt cele șapte biserici.

Słowo Życia

Apokalipsa 1:1-20

Wstęp

1Oto objawienie, które Bóg przekazał Jezusowi Chrystusowi, aby powiedział On swoim sługom o tym, co ma się wkrótce wydarzyć. Jezus wysłał więc anioła, aby ten przekazał to objawienie Jego słudze, Janowi. 2On zaś przekazał innym słowo Boże oraz to, czego dowiedział się od Jezusa Chrystusa.

3Szczęśliwy jest ten, kto czyta, i ci, którzy słuchają słów tego proroctwa. Niech zwrócą uwagę na jego treść, bo niedługo wszystko to się wypełni.

Pozdrowienia

4Ja, Jan, piszę do siedmiu kościołów, znajdujących się w prowincji Azja. Niech Bóg, który był, jest i nadchodzi, obdarza was swoją łaską i pokojem! Tą samą łaską i pokojem niech obdarzy was siedem Duchów, obecnych przy Jego tronie, 5oraz Jezus Chrystus, który jest godnym zaufania świadkiem! On jest pierwszym, który zmartwychwstał. On panuje również nad wszystkimi władcami świata. Chrystus kocha nas tak bardzo, że przelał za nas swoją krew i w ten sposób uwolnił nas od grzechów. 6On sprawił również, że staliśmy się członkami królewskiej rodziny i kapłanami samego Boga Ojca. Jemu należy się wieczna chwała oraz władza. Amen!

7On, już niebawem, nadejdzie wśród obłoków

i zobaczą Go wszyscy ludzie,

nawet ci, którzy Go przebili.

Wówczas wszystkie narody świata

będą płakać z Jego powodu.

Wszystko to się naprawdę wydarzy! Amen!

8Bóg, który jest Wszechmocnym Panem, mówi: „Ja jestem Alfa i Omega”. On był, jest i nadchodzi!

Wizja Chystusa

9Ja, Jan, wasz przyjaciel i towarzysz w cierpieniu, a także współobywatel Bożego królestwa, nieugięcie trzymający się Pana, zostałem zesłany na wyspę Patmos za głoszenie ludziom słowa Bożego i opowiadanie im o Jezusie. 10Pewnego razu, w dzień Pański, ogarnął mnie Duch Święty i usłyszałem za sobą potężny głos, brzmiący jak dźwięk trąby:

11—Zapisz w księdze wszystko, co widzisz, a następnie wyślij ją do siedmiu kościołów: do Efezu, Smyrny, Pergamonu, Tiatyry, Sardes, Filadelfii i Laodycei.

12Gdy się odwróciłem, aby zobaczyć, czyj to głos, ujrzałem siedem złotych świeczników, 13a między nimi kogoś, kto wyglądał jak Syn Człowieczy. Był ubrany w długą szatę i przepasany na piersiach złotym pasem. 14Jego głowa i włosy były białe jak śnieżnobiała wełna, a spojrzenie—przenikające jak płomień ognia. 15Jego stopy lśniły jak rozgrzany w piecu mosiądz, a głos brzmiał jak huk fal. 16W prawej ręce trzymał siedem gwiazd, a z Jego ust wychodził ostry, obosieczny miecz. Jego twarz lśniła jak słońce w pełnym blasku.

17Gdy Go ujrzałem, padłem jak martwy u Jego stóp. Ale On dotknął mnie swoją prawą ręką i rzekł:

—Nie bój się! Jestem Pierwszy i Ostatni. 18Umarłem, ale ożyłem i będę żyć wiecznie. Mam klucze do świata zmarłych. 19Zapisz to, co już zobaczyłeś, co jest teraz oraz co się wydarzy potem. 20Siedem gwiazd w mojej prawej dłoni to aniołowie siedmiu kościołów, a siedem złotych świeczników to siedem kościołów.