Nouă Traducere În Limba Română

Apocalipsa 1:1-20

Prolog

1Descoperirea lui Isus Cristos, pe care I‑a dat‑o Dumnezeu, ca să le arate robilor Lui ce trebuie să se întâmple în curând. Le‑a făcut‑o cunoscută trimițându‑Și îngerul la robul Său Ioan, 2care a mărturisit tot ce a văzut cu privire la Cuvântul lui Dumnezeu și la mărturia lui Isus Cristos. 3Fericit este3 Este prima din cele șapte fericiri care apar în carte (vezi 14:13; 16:15; 19:9; 20:6; 22:7, 14). cel ce citește3 Este vorba despre acea persoană care citea cu voce tare, în mijlocul comunității, epistola trimisă de către un apostol sau o autoritate spirituală. și fericiți sunt cei ce aud cuvintele acestei profeții și păzesc lucrurile scrise în ea, căci vremea este aproape!

4Ioan, către cele șapte4 Una dintre caracteristicile acestei cărți este folosirea numărului șapte, număr care semnifică plenitudinea și care este folosit de 52 de ori în carte. biserici care sunt în Asia4 Este vorba despre provincia romană Asia, care avea capitala de facto la Efes. Această provincie se afla, alături de altele, în zona geografică denumită Asia Mică.: har și pace vouă de la Cel Care este, Care era și Care vine, de la cele șapte duhuri4 Sau: înșeptitul Duh (vezi Zah. 4:6, 10). Vezi, de asemenea, Is. 11:2. care se află înaintea tronului Său 5și de la Isus Cristos, Martorul credincios, Întâiul născut5 Gr.: prototokos. Termenul înseamnă fie întâiul în ordine cronologică, fie întâiul în rang, fiind folosit cu acest din urmă sens în Ps. 88:28 traducerea LXX (Ps. 89:27 în versiunea NTR, precum și în alte traduceri): Îl voi face întâiul Meu născut, cel mai mare dintre regii pământului. Modul în care este folosit termenul în acest psalm mesianic indică mai degrabă prioritatea în rang, nu doar prioritatea în timp. Așadar, în unele contexte sensul primar al termenului tokos (a da naștere la) s‑a pierdut. În cazul de față accentul cade pe prioritatea în rang, pe care Isus o are peste întreaga creație. dintre cei morți și Conducătorul regilor pământului!

A Celui Care ne iubește, Care ne‑a eliberat din păcatele noastre prin sângele Lui 6și ne‑a făcut o Împărăție, preoți6 Descriere a lui Israel în VT (vezi Ex. 19:6) și a Bisericii în NT (vezi 1 Pet. 2:5, 9). pentru Dumnezeu, Tatăl Său, a Lui să fie slava și puterea în vecii vecilor! Amin.

7Iată, El vine cu norii7 Vezi Dan. 7:13.

și orice ochi Îl va vedea,

chiar și cei care L‑au străpuns7 Vezi Zah. 12:10..

Toate semințiile pământului se vor jeli din cauza Lui.

Da! Amin!7 Sau: În mod sigur așa se va întâmpla! Amin!

8„Eu sunt Alfa și Omega8 Prima și ultima literă din alfabetul grecesc. Dumnezeu este Începutul și Sfârșitul (vezi 21:6)., zice Domnul Dumnezeu, Cel Care este, Care era și Care vine, Cel Atotputernic!“

Viziunea lui Ioan despre Cristos

9Eu, Ioan, fratele vostru și părtaș împreună cu voi la necaz, la Împărăție9 Împărăția lui Dumnezeu reprezintă domnia lui Dumnezeu, fiind în același timp o realitate prezentă și o speranță în viitor [peste tot în carte]. și la răbdarea în Isus, mă aflam pe insula Patmos9 O mică insulă, situată la aproximativ 80 km SV de Efes, în M. Egee. Insula a servit probabil drept colonie penitenciară în Imperiul Roman. Istoricul Eusebiu (265–340 d.Cr.) susține că Ioan a fost eliberat de pe această insulă în timpul împăratului Nerva (care a domnit între anii 96–98 d.Cr.). Vezi Eusebiu de Cezareea, Istoria Bisericească, III.18.1; 20.8-9., din cauza Cuvântului lui Dumnezeu și a mărturiei lui Isus. 10În ziua Domnului10 Denumirea primei zile a săptămânii la evrei (duminică), numită astfel deoarece aceasta a fost ziua în care Isus a înviat. Era ziua în care creștinii se adunau laolaltă (vezi F.A. 20:7). eram în Duhul și am auzit în spatele meu un glas puternic ca o trâmbiță, 11zicând: „Scrie pe un sul ceea ce vezi și trimite‑l celor șapte biserici: în Efes, Smirna, Pergam, Tiatira, Sardes, Filadelfia și Laodicea11 Este posibil ca bisericile să fi fost numite în ordinea în care se încadrau într‑un circuit, în sensul acelor de ceasornic, pornind din Efes spre nord, până în Laodicea, la est de Efes. Distanța dintre localități era parcursă în două-trei zile de mers călare.!“

12M‑am întors să văd ce glas vorbea cu mine. Și când m‑am întors, am văzut șapte sfeșnice de aur, 13iar în mijlocul sfeșnicelor, pe „Cineva asemenea unui fiu al omului“13 Vezi Dan. 7:13.. Era îmbrăcat într‑o mantie care‑I ajungea până la picioare și era încins la piept cu un brâu de aur.13 Roba lungă și brâul din aur erau purtate de către marele preot (vezi Ex. 28:4; 29:5). 14Capul și părul Lui erau albe ca lâna albă sau ca zăpada,14 Vezi Dan. 7:9. Părul alb pretindea respect și semnifica înțelepciunea dobândită odată cu trecerea anilor. ochii Lui erau ca flacăra focului,14 Vezi Dan. 10:6. O descriere care se referă probabil la atotcunoaștere (vezi 2:23; 4:6). 15picioarele Lui erau asemenea bronzului încins, ars ca în cuptor, iar glasul Îi era asemenea vuietului unor ape mari.15 Vezi Dan. 10:6 și Eze. 1:24, 27. O descriere care se referă probabil la gloria și puterea lui Dumnezeu. 16În mâna dreaptă avea șapte stele, și din gură Îi ieșea o sabie ascuțită, cu două tăișuri. Fața Lui era ca soarele atunci când strălucește în toată puterea lui.

17Când L‑am văzut, am căzut la picioarele Lui, ca mort. El Și‑a pus peste mine mâna dreaptă și mi‑a zis: „Nu te teme! Eu sunt Cel dintâi și Cel de pe urmă 18și Cel Ce trăiește! Am fost mort, dar iată că sunt viu în vecii vecilor! Eu am cheile morții și ale Locuinței Morților18 Gr.: Hades!

19Așadar, scrie ce ai văzut, ce este acum și ce urmează19 Sau: scrie ce ai văzut, atât ceea ce este acum, cât și ceea ce urmează. să se întâmple după acestea! 20Cât despre taina20 În NT, prin taină se înțelege ceva ce înainte nu fusese cunoscut, dar care acum este descoperit de Dumnezeu poporului Său. Taina este descoperită tuturor, însă numai cei ce au credință o înțeleg. celor șapte stele pe care le‑ai văzut în mâna Mea dreaptă și a celor șapte sfeșnice de aur, cele șapte stele sunt îngerii20 Sau: mesagerii; și în 2:1, 8, 12, 18; 3:1, 7, 14. celor șapte biserici, iar cele șapte sfeșnice sunt cele șapte biserici.

King James Version

Revelation 1:1-20

1The Revelation of Jesus Christ, which God gave unto him, to shew unto his servants things which must shortly come to pass; and he sent and signified it by his angel unto his servant John: 2Who bare record of the word of God, and of the testimony of Jesus Christ, and of all things that he saw. 3Blessed is he that readeth, and they that hear the words of this prophecy, and keep those things which are written therein: for the time is at hand. 4John to the seven churches which are in Asia: Grace be unto you, and peace, from him which is, and which was, and which is to come; and from the seven Spirits which are before his throne; 5And from Jesus Christ, who is the faithful witness, and the first begotten of the dead, and the prince of the kings of the earth. Unto him that loved us, and washed us from our sins in his own blood, 6And hath made us kings and priests unto God and his Father; to him be glory and dominion for ever and ever. Amen. 7Behold, he cometh with clouds; and every eye shall see him, and they also which pierced him: and all kindreds of the earth shall wail because of him. Even so, Amen. 8I am Alpha and Omega, the beginning and the ending, saith the Lord, which is, and which was, and which is to come, the Almighty.

9I John, who also am your brother, and companion in tribulation, and in the kingdom and patience of Jesus Christ, was in the isle that is called Patmos, for the word of God, and for the testimony of Jesus Christ. 10I was in the Spirit on the Lord’s day, and heard behind me a great voice, as of a trumpet, 11Saying, I am Alpha and Omega, the first and the last: and, What thou seest, write in a book, and send it unto the seven churches which are in Asia; unto Ephesus, and unto Smyrna, and unto Pergamos, and unto Thyatira, and unto Sardis, and unto Philadelphia, and unto Laodicea. 12And I turned to see the voice that spake with me. And being turned, I saw seven golden candlesticks; 13And in the midst of the seven candlesticks one like unto the Son of man, clothed with a garment down to the foot, and girt about the paps with a golden girdle. 14His head and his hairs were white like wool, as white as snow; and his eyes were as a flame of fire; 15And his feet like unto fine brass, as if they burned in a furnace; and his voice as the sound of many waters. 16And he had in his right hand seven stars: and out of his mouth went a sharp twoedged sword: and his countenance was as the sun shineth in his strength. 17And when I saw him, I fell at his feet as dead. And he laid his right hand upon me, saying unto me, Fear not; I am the first and the last: 18I am he that liveth, and was dead; and, behold, I am alive for evermore, Amen; and have the keys of hell and of death.

19Write the things which thou hast seen, and the things which are, and the things which shall be hereafter; 20The mystery of the seven stars which thou sawest in my right hand, and the seven golden candlesticks. The seven stars are the angels of the seven churches: and the seven candlesticks which thou sawest are the seven churches.