David și Mefiboșet
1David a întrebat: „Se mai află în viață cineva din familia lui Saul, căruia să‑i pot arăta bunătate, datorită lui Ionatan?“ 2Familia lui Saul avusese un slujitor pe nume Țiba, pe care l‑au chemat la David.
Regele l‑a întrebat:
– Tu ești Țiba?
El a zis:
– Da, eu sunt, robul tău.
3Regele l‑a întrebat:
– A mai rămas cineva din familia lui Saul, căruia să‑i pot arăta bunătatea3 Vezi nota de la 7:15. lui Dumnezeu?
Țiba i‑a zis regelui:
– Mai este un fiu al lui Ionatan, olog de picioare.
4Regele l‑a întrebat:
– Unde este acesta?
Țiba i‑a zis regelui:
– Iată că el este în casa lui Machir, fiul lui Amiel, din Lo‑Debar.
5Regele David a trimis după el și l‑a adus din Lo‑Debar, din casa lui Machir, fiul lui Amiel. 6Mefiboșet, fiul lui Ionatan și nepotul lui Saul, a ajuns înaintea lui David, a căzut cu fața la pământ și s‑a plecat astfel înaintea lui.
David i‑a zis:
– Mefiboșet!
El a răspuns:
– Iată robul tău!
7David i‑a zis:
– Nu te teme, căci vreau să‑ți arăt bunătate, datorită tatălui tău, Ionatan. Am să‑ți înapoiez toate terenurile care au fost ale bunicului tău, Saul, și vei mânca întotdeauna la masa mea.
8Mefiboșet s‑a plecat și a zis:
– Ce este robul tău, ca să bagi în seamă un câine mort cum sunt eu?
9Regele l‑a chemat apoi pe Țiba, slujitorul lui Saul, și i‑a zis:
– I‑am dăruit nepotului stăpânului tău tot ceea ce aparținuse lui Saul și întregii sale familii. 10Tu, fiii tăi și slujitorii tăi îi veți lucra pământul și‑i veți culege recolta pentru ca nepotul stăpânului tău să aibă ce să mănânce. Mefiboșet, nepotul stăpânului tău, va mânca întotdeauna la masa mea.
Țiba avea cincisprezece fii și douăzeci de slujitori.
11Atunci Țiba i‑a zis regelui:
– Robul tău va face tot ceea ce a poruncit regele, stăpânul meu, robului său.
Astfel, Mefiboșet a mâncat la masa lui David ca unul dintre fiii acestuia. 12Mefiboșet avea un fiu tânăr pe nume Mica. Toți cei ce locuiau în casa lui Țiba erau slujitorii lui Mefiboșet. 13Mefiboșet locuia la Ierusalim, fiindcă mânca întotdeauna la masa regelui. El era olog de ambele picioare.
Давид се заузима за Мефивостеја
1Давид рече: „Да ли је још неко преостао из Сауловог дома, да му искажем милост ради Јонатана?“
2А у Сауловом дому је био неки слуга по имену Сива. Кад су га позвали пред Давида, цар му рече: „Јеси ли ти Сива?“
Он одговори: „Твој сам слуга.“
3Цар га упита: „Је ли преостао још неко из Сауловог дома, да му искажем Божију милост?“
Сива одговори цару: „Преостао је један Јонатанов син, који је хром на обе ноге.“
4„Где је он?“ – упита цар.
„Ено, он је у кући Махира, сина Амиловог, у Ло-Девару“ – одговори Сива цару.
5Тада је цар послао по њега, па су га довели из куће Махира, сина Амиловог, из Ло-Девара. 6Кад је Мефивостеј, син Јонатана, Сауловог сина, дошао пред Давида, пао је ничице пред њим и поклонио му се.
Давид рече: „Мефивостеју!“
„Ево, твој сам слуга!“ – одговори он.
7Давид му рече: „Немој се плашити, јер ћу ти исказати милост ради твога оца Јонатана. Вратићу ти сву земљу твога деде Саула, а ти ћеш увек јести хлеб за мојим столом.“
8Мефивостеј се поклони, па рече: „Ко је твој слуга, да обраћаш пажњу на мртвог пса као што сам ја?“
9Цар је, затим, позвао Сиву, Сауловог слугу, и рекао му: „Све што је припадало Саулу и његовом дому дао сам унуку твога господара. 10Ти ћеш обрађивати земљу за њега заједно са твојим синовима и твојим слугама, и доносити урод унуку свога господара, да би имао храну. А Мефивостеј ће увек јести хлеб за мојим столом.“ Сива је имао петнаест синова и двадесет слугу.
11Сива рече цару: „Твој слуга ће учинити онако како му је његов господар заповедио. Мефивостеј ће јести за мојим столом, као један од царевих синова.“
12Мефивостеј је имао малог сина који се звао Миха. Сви који су живели у Сивином дому су служили Мефивостеју. 13Мефивостеј је живео у Јерусалиму пошто је увек јео за царевим столом. Он је био хром на обе ноге.
