David și Mefiboșet
1David a întrebat: „Se mai află în viață cineva din familia lui Saul, căruia să‑i pot arăta bunătate, datorită lui Ionatan?“ 2Familia lui Saul avusese un slujitor pe nume Țiba, pe care l‑au chemat la David.
Regele l‑a întrebat:
– Tu ești Țiba?
El a zis:
– Da, eu sunt, robul tău.
3Regele l‑a întrebat:
– A mai rămas cineva din familia lui Saul, căruia să‑i pot arăta bunătatea3 Vezi nota de la 7:15. lui Dumnezeu?
Țiba i‑a zis regelui:
– Mai este un fiu al lui Ionatan, olog de picioare.
4Regele l‑a întrebat:
– Unde este acesta?
Țiba i‑a zis regelui:
– Iată că el este în casa lui Machir, fiul lui Amiel, din Lo‑Debar.
5Regele David a trimis după el și l‑a adus din Lo‑Debar, din casa lui Machir, fiul lui Amiel. 6Mefiboșet, fiul lui Ionatan și nepotul lui Saul, a ajuns înaintea lui David, a căzut cu fața la pământ și s‑a plecat astfel înaintea lui.
David i‑a zis:
– Mefiboșet!
El a răspuns:
– Iată robul tău!
7David i‑a zis:
– Nu te teme, căci vreau să‑ți arăt bunătate, datorită tatălui tău, Ionatan. Am să‑ți înapoiez toate terenurile care au fost ale bunicului tău, Saul, și vei mânca întotdeauna la masa mea.
8Mefiboșet s‑a plecat și a zis:
– Ce este robul tău, ca să bagi în seamă un câine mort cum sunt eu?
9Regele l‑a chemat apoi pe Țiba, slujitorul lui Saul, și i‑a zis:
– I‑am dăruit nepotului stăpânului tău tot ceea ce aparținuse lui Saul și întregii sale familii. 10Tu, fiii tăi și slujitorii tăi îi veți lucra pământul și‑i veți culege recolta pentru ca nepotul stăpânului tău să aibă ce să mănânce. Mefiboșet, nepotul stăpânului tău, va mânca întotdeauna la masa mea.
Țiba avea cincisprezece fii și douăzeci de slujitori.
11Atunci Țiba i‑a zis regelui:
– Robul tău va face tot ceea ce a poruncit regele, stăpânul meu, robului său.
Astfel, Mefiboșet a mâncat la masa lui David ca unul dintre fiii acestuia. 12Mefiboșet avea un fiu tânăr pe nume Mica. Toți cei ce locuiau în casa lui Țiba erau slujitorii lui Mefiboșet. 13Mefiboșet locuia la Ierusalim, fiindcă mânca întotdeauna la masa regelui. El era olog de ambele picioare.
9
ダビデとメフィボシェテ
1ある日、ダビデは、サウルの家系にまだ生き残っている者がいないか、気になり始めました。もしいれば、ヨナタンとの約束があったので、情けをかけてやりたいと思ったのです。 2かつてサウル王に仕えたツィバという男のことを耳にすると、さっそく召し出して尋ねました。
「ツィバとはおまえか。」
「そうでございます。」
3「サウル王の血筋で、だれか生き残った者はいないか。いれば、その者を手厚くもてなし、立てた誓いを果たしたいのだが。」
「ヨナタン様のお子で、足の不自由な方がご存命です。」
4「その子はどこにいるのだ。」
「今、ロ・デバルのマキルの屋敷においでです。」
5-6そこでダビデ王は、ヨナタンの息子で、サウルの孫に当たるメフィボシェテを迎えにやりました。メフィボシェテは恐れながらやって来て、ダビデの前にうやうやしくひれ伏しました。 7そんな彼に、ダビデは優しく声をかけました。「心配には及ばない。来てもらったのはほかでもない、父君ヨナタンとの誓いを果たしたいと思ったのだ。力になりたいのだ。あなたの祖父、サウル王の土地は全部返そう。よかったら、この宮殿で暮らしなさい。」
8メフィボシェテは王の前に深々と頭をたれ、「死んだ犬も同然の私に、なんというご親切を」と言いました。
9王はツィバを呼び出し、こう申し渡しました。「よいか、サウル王とその家の物はみな、主君サウルの孫に返した。 10-11おまえは自分の息子や召使たちとともに、地を耕し、彼の家族のために仕えなさい。しかし、メフィボシェテはここで、私といっしょに暮らす。」
ツィバには、息子が十五人と召使が二十人いました。そこで、「承知しました。ご命令のとおりにします」と答えました。以来、メフィボシェテは、ダビデ王の子ども同様に扱われ、いつも王といっしょに食事をしました。 12メフィボシェテには、ミカという幼い子がいました。ツィバの家の者はみなメフィボシェテのしもべになりましたが、 13メフィボシェテはエルサレムに移って、ダビデの宮殿で暮らしました。彼は両足が不自由でした。
