2 Samuel 3 – NTLR & NIVUK

Nouă Traducere În Limba Română

2 Samuel 3:1-39

1Războiul dintre Casa lui Saul și Casa lui David a durat mult timp. David devenea tot mai puternic, în timp ce Casa lui Saul slăbea tot mai mult.

2Fiii lui David care i s‑au născut la Hebron sunt următorii:

Amnon, întâiul născut, fiul izreelitei Ahinoam;

3Chileab, al doilea, fiul lui Abigail, fosta soție a lui Nabal, carmelitul;

Absalom, al treilea, fiul Maacăi, fiica lui Talmai, regele Gheșurului;

4Adonia, al patrulea, fiul Haghitei;

Șefatia, al cincilea, fiul lui Abital;

5Itream, al șaselea, al lui Egla, soția lui David.

Aceștia i s‑au născut lui David în Hebron.

Abner, de partea lui David

6În timpul războiului dintre Casa lui Saul și Casa lui David, Abner a devenit puternic în Casa lui Saul. 7Saul avea o țiitoare pe nume Rițpa, fiica lui Aia.

Iș‑Boșet i‑a zis lui Abner:

– De ce ai intrat la7 Eufemism ebraic cu sensul de a avea relații sexuale. țiitoarea tatălui meu?

8Abner s‑a mâniat foarte tare din cauza spuselor lui Iș‑Boșet și i‑a zis:

– Oare cap de câine sunt eu? Sunt eu oare de partea lui Iuda? Astăzi am dat dovadă de credincioșie față de Casa tatălui tău, Saul, a fraților și a prietenilor lui și nu te‑am dat în mâna lui David, iar tu mă găsești astăzi vinovat din cauza acestei femei!? 9Dumnezeu să Se poarte cu toată asprimea față de Abner9 Formulă tipică de jurământ (lit.: Așa să‑i facă Dumnezeu lui Abner și chiar mai mult). dacă nu voi face pentru David ceea ce Domnul i‑a promis prin jurământ, 10și anume că va lua domnia de la Casa lui Saul și va ridica tronul lui David peste Israel și peste Iuda, de la Dan până la Beer-Șeba10 Sau: de la un capăt la celălalt, Dan marcând extremitatea nordică a Israelului iar Beer-Șeba pe cea sudică..

11Iș‑Boșet n‑a îndrăznit să‑i mai spună ceva lui Abner, pentru că se temea de el. 12Abner a trimis mesageri la David, din partea lui, zicând: „A cui este țara?“ Apoi a zis: „Încheie un legământ cu mine și, iată, mâna mea va fi cu tine ca să întorci la tine întreg Israelul!“ 13David i‑a răspuns: „Bine, voi încheia legământ cu tine, însă îți cer un singur lucru: nu‑mi vei mai vedea fața dacă nu mi‑o aduci pe Mihal, fiica lui Saul, atunci când vii să mă vezi!“ 14David a trimis mesageri la Iș‑Boșet, fiul lui Saul, zicând: „Dă‑mi‑o pe soția mea, pe Mihal, cu care m‑am logodit pentru prețul celor o sută de prepuțuri de‑ale filistenilor!“

15Iș‑Boșet a trimis după ea, și aceasta a fost luată de la soțul ei, de la Paltiel, fiul lui Laiș. 16Soțul ei a mers cu ea, plângând în urma ei, până la Bahurim. Abner i‑a zis: „Întoarce‑te acasă!“ Și el s‑a întors acasă.

17Apoi Abner a vorbit cu bătrânii lui Israel,17 Șefi de familii și de clanuri, recunoscuți ca autoritate la toate popoarele orientale. Ei aveau rol de (1) judecători în cadrul comunității locale (Deut. 19:12; 21:1-9, 18-21; 22:13-21; 25:5-10) sau de (2) lideri militari (Ios. 8:10). Ca instituție, Sfatul Bătrânilor lui Israel este atestat în special în perioada monarhiei, cu rol de consiliu (2 Sam. 3:17; 5:3; 17:4; 1 Regi 20:7) [peste tot în carte]. zicând: „Chiar și în trecut ați căutat să‑l aveți pe David rege peste voi. 18Acum, faceți întocmai, căci Domnul i‑a vorbit lui David, zicând: «Prin mâna robului Meu David, am să‑l izbăvesc pe poporul Meu, Israel, din mâna filistenilor și a tuturor dușmanilor săi.»“

19Abner a vorbit, de asemenea, și în auzul celor din Beniamin. După aceea Abner s‑a dus la Hebron ca să spună și în auzul lui David tot ceea ce era bine în ochii lui Israel și a întregii Case a lui Beniamin. 20A sosit la David, la Hebron, însoțit de douăzeci de bărbați. Și David a dat un ospăț în cinstea lui Abner și a oamenilor care erau cu el. 21Abner i‑a zis lui David: „Lasă‑mă să plec și să adun tot Israelul la stăpânul meu, regele, ca să încheie un legământ cu tine și astfel să domnești peste tot ce dorește sufletul tău.“

David i‑a dat voie lui Abner să plece, iar acesta a plecat în pace.

Abner, asasinat de Ioab

22Chiar atunci slujitorii lui David și Ioab s‑au întors de la un raid și au adus cu ei o mare pradă. Abner însă nu se mai afla împreună cu David la Hebron, căci acesta îi dăduse drumul, iar el plecase în pace. 23Când Ioab și toată oștirea care era cu el au ajuns, l‑au înștiințat pe Ioab, zicând: „Abner, fiul lui Ner, a venit la rege, iar acesta i‑a dat drumul, și el a plecat în pace“. 24Ioab a venit la rege și i‑a zis: „Ce‑ai făcut? Iată, Abner a fost la tine, iar tu i‑ai dat voie să plece. De ce? 25Îl cunoști bine pe Abner, fiul lui Ner! El a venit ca să te înșele, ca să‑ți cunoască mișcările25 Lit.: ca să afle când ieși (sau pleci) și când intri (sau te întorci). și ca să știe tot ceea ce faci.“

26După ce a ieșit de la David, Ioab a trimis mesageri după Abner, care l‑au adus înapoi de la puțul26 Sau: rezervorul, în care se aduna apa în sezonul ploios. lui Sira. David însă nu știa nimic. 27Când a ajuns Abner la Hebron, Ioab l‑a luat deoparte, la poartă, ca și cum i‑ar vorbi în taină. Acolo, ca să‑l răzbune pe fratele său Asael, Ioab l‑a lovit în stomac și a murit. 28Când David a aflat ce s‑a întâmplat, a zis: „Eu și regatul meu suntem nevinovați înaintea Domnului, pentru totdeauna, de moartea lui Abner, fiul lui Ner. 29Fie ca vina acestei morți să cadă asupra lui Ioab și asupra familiei tatălui său! Fie ca în familia lui Ioab să existe întotdeauna cineva care să aibă o scurgere29 O scurgere de sămânță sau una datorată unor infecții sau răni deschise. sau o infecție29 Ebr.: tsara’, un verb la participiu din care derivă substantivul tsara’at (termen care, prin intermediul LXX, a ajuns să fie redat în versiunile moderne prin lepră). Majoritatea studiilor lexicale și medicale au ajuns însă la concluzia că termenul tradus în mod tradițional cu lepră se referă la o varietate de afecțiuni/infecții ale pielii, contagioase sau nu, care pot să includă Boala lui Hansen (lepra modernă, provocată de bacilul Mycobacterium leprae), dar și o serie de alte diagnostice moderne, cum ar fi: psoriazis, vitiligo, râie, dermatită seboreică, precum și alte tipuri de infecții datorate micozelor cutanate (ciupercile de piele). De asemenea, cele mai multe dintre simptomele și caracteristicile descrise în Lev. 13 nu se potrivesc maladiei lui Hansen., cineva care să se sprijine în cârjă, cineva care să cadă lovit de sabie și cineva care să ducă lipsă de pâine.“ 30(Ioab împreună cu fratele său Abișai l‑au ucis pe Abner pentru că, în lupta de la Ghivon, acesta îl omorâse pe fratele lor Asael.)

31David i‑a zis lui Ioab și întregului popor care era cu el: „Sfâșiați‑vă hainele, încingeți‑vă cu saci și mergeți jelind înaintea lui Abner.“ Regele David mergea în urma sicriului. 32L‑au înmormântat pe Abner la Hebron. Regele și‑a ridicat glasul și a plâns la mormântul lui Abner și tot poporul a plâns. 33Regele a cântat această cântare de jale:

Să moară Abner cum moare un nebun?

34N‑aveai nici mâinile legate,

nici picioarele puse în lanțuri.

Ai căzut ca unul răpus de mișei.

Și tot poporul a plâns din nou după Abner. 35Tot poporul s‑a apropiat de David ca să‑l determine să mănânce cât mai era încă ziuă, însă David a jurat, zicând: „Dumnezeu să Se poarte cu mine cu toată asprimea35 Formulă tipică de jurământ (lit.: Așa să‑mi facă Dumnezeu și chiar mai mult). dacă voi gusta pâine sau orice altceva înainte de apusul soarelui.“

36Tot poporul a văzut aceasta și le‑a plăcut36 Lit.: și a fost bine în ochii lor. hotărârea regelui. De altfel, tot ce a făcut regele a plăcut întregului popor. 37Astfel, în acea zi, tot poporul și tot Israelul au știut că nu regele l‑a omorât pe Abner, fiul lui Ner. 38Apoi regele le‑a zis slujitorilor săi: „Nu vă dați seama că un prinț și un mare om a căzut astăzi în Israel? 39Și astăzi, deși sunt uns ca rege, sunt slab, iar acești bărbați, fiii Țeruiei, sunt prea puternici pentru mine. Fie ca Domnul să‑i răsplătească celui rău după răutatea lui!“

New International Version – UK

2 Samuel 3:1-39

1The war between the house of Saul and the house of David lasted a long time. David grew stronger and stronger, while the house of Saul grew weaker and weaker.

2Sons were born to David in Hebron:

his firstborn was Amnon the son of Ahinoam of Jezreel;

3his second, Kileab the son of Abigail the widow of Nabal of Carmel;

the third, Absalom the son of Maakah daughter of Talmai king of Geshur;

4the fourth, Adonijah the son of Haggith;

the fifth, Shephatiah the son of Abital;

5and the sixth, Ithream the son of David’s wife Eglah.

These were born to David in Hebron.

Abner goes over to David

6During the war between the house of Saul and the house of David, Abner had been strengthening his own position in the house of Saul. 7Now Saul had had a concubine named Rizpah daughter of Aiah. And Ish-Bosheth said to Abner, ‘Why did you sleep with my father’s concubine?’

8Abner was very angry because of what Ish-Bosheth said. So he answered, ‘Am I a dog’s head – on Judah’s side? This very day I am loyal to the house of your father Saul and to his family and friends. I haven’t handed you over to David. Yet now you accuse me of an offence involving this woman! 9May God deal with Abner, be it ever so severely, if I do not do for David what the Lord promised him on oath 10and transfer the kingdom from the house of Saul and establish David’s throne over Israel and Judah from Dan to Beersheba.’ 11Ish-Bosheth did not dare to say another word to Abner, because he was afraid of him.

12Then Abner sent messengers on his behalf to say to David, ‘Whose land is it? Make an agreement with me, and I will help you bring all Israel over to you.’

13‘Good,’ said David. ‘I will make an agreement with you. But I demand one thing of you: do not come into my presence unless you bring Michal daughter of Saul when you come to see me.’ 14Then David sent messengers to Ish-Bosheth son of Saul, demanding, ‘Give me my wife Michal, whom I betrothed to myself for the price of a hundred Philistine foreskins.’

15So Ish-Bosheth gave orders and had her taken away from her husband Paltiel son of Laish. 16Her husband, however, went with her, weeping behind her all the way to Bahurim. Then Abner said to him, ‘Go back home!’ So he went back.

17Abner conferred with the elders of Israel and said, ‘For some time you have wanted to make David your king. 18Now do it! For the Lord promised David, “By my servant David I will rescue my people Israel from the hand of the Philistines and from the hand of all their enemies.” ’

19Abner also spoke to the Benjaminites in person. Then he went to Hebron to tell David everything that Israel and the whole tribe of Benjamin wanted to do. 20When Abner, who had twenty men with him, came to David at Hebron, David prepared a feast for him and his men. 21Then Abner said to David, ‘Let me go at once and assemble all Israel for my lord the king, so that they may make a covenant with you, and that you may rule over all that your heart desires.’ So David sent Abner away, and he went in peace.

Joab murders Abner

22Just then David’s men and Joab returned from a raid and brought with them a great deal of plunder. But Abner was no longer with David in Hebron, because David had sent him away, and he had gone in peace. 23When Joab and all the soldiers with him arrived, he was told that Abner son of Ner had come to the king and that the king had sent him away and that he had gone in peace.

24So Joab went to the king and said, ‘What have you done? Look, Abner came to you. Why did you let him go? Now he is gone! 25You know Abner son of Ner; he came to deceive you and observe your movements and find out everything you are doing.’

26Joab then left David and sent messengers after Abner, and they brought him back from the cistern at Sirah. But David did not know it. 27Now when Abner returned to Hebron, Joab took him aside into an inner chamber, as if to speak with him privately. And there, to avenge the blood of his brother Asahel, Joab stabbed him in the stomach, and he died.

28Later, when David heard about this, he said, ‘I and my kingdom are for ever innocent before the Lord concerning the blood of Abner son of Ner. 29May his blood fall on the head of Joab and on his whole family! May Joab’s family never be without someone who has a running sore or leprosy3:29 The Hebrew for leprosy was used for various diseases affecting the skin. or who leans on a crutch or who falls by the sword or who lacks food.’

30(Joab and his brother Abishai murdered Abner because he had killed their brother Asahel in the battle of Gibeon.)

31Then David said to Joab and all the people with him, ‘Tear your clothes and put on sackcloth and walk in mourning in front of Abner.’ King David himself walked behind the bier. 32They buried Abner in Hebron, and the king wept aloud at Abner’s tomb. All the people wept also.

33The king sang this lament for Abner:

‘Should Abner have died as the lawless die?

34Your hands were not bound,

your feet were not fettered.

You fell as one falls before the wicked.’

And all the people wept over him again.

35Then they all came and urged David to eat something while it was still day; but David took an oath, saying, ‘May God deal with me, be it ever so severely, if I taste bread or anything else before the sun sets!’

36All the people took note and were pleased; indeed, everything the king did pleased them. 37So on that day all the people there and all Israel knew that the king had no part in the murder of Abner son of Ner.

38Then the king said to his men, ‘Do you not realise that a commander and a great man has fallen in Israel this day? 39And today, though I am the anointed king, I am weak, and these sons of Zeruiah are too strong for me. May the Lord repay the evildoer according to his evil deeds!’