Cântarea de laudă a lui David
(Ps. 18:1-50)
1David I‑a dedicat Domnului cuvintele acestei cântări în ziua în care Domnul l‑a scăpat din mâna tuturor dușmanilor lui și din mâna lui Saul. 2El a zis:
„Domnul este stânca mea,
fortăreața mea și izbăvitorul meu!
3Dumnezeu este stânca mea în Care mă adăpostesc,
scutul meu, cornul3 Coarnele sunt armele de bază și ornamentele unui animal, mărimea și condiția acestora fiind indiciul puterii, al poziției și al sănătății/virilității lui. Prin urmare, cornul a ajuns să reprezinte în Biblie puterea, demnitatea și autoritatea, precum și victoria în luptă. În multe basoreliefuri mesopotamieme regii și zeitățile apar purtând coroane cu coarne pe ele. De asemenea, cornul se referă și la posteritate, la urmașii cuiva (vezi 2 Sam. 2:1; 1 Cron. 25:5; Ps. 132:17). mântuirii mele,
întăritura mea, scăparea mea și salvatorul meu!
Tu mă izbăvești din asuprire!
4Eu Îl chem pe Domnul,
Care este vrednic de laudă,
și sunt izbăvit de dușmanii mei!
5Căci mă înfășuraseră talazurile morții,
mă copleșiseră șuvoaiele distrugerii!
6Legăturile Locuinței Morților6 Ebr.: Șeol. mă înconjuraseră,
mă prinseseră lațurile morții.
7Dar în necazul meu L‑am chemat pe Domnul,
L‑am chemat pe Dumnezeul meu.
El mi‑a ascultat glasul, din Templul Său,
și strigătul meu după ajutor a ajuns la urechile Sale.
8Atunci s‑a zguduit și s‑a cutremurat pământul,
temeliile cerurilor s‑au zdruncinat,
s‑au clătinat, pentru că El Se mâniase.
9Se înălța fum din nările Lui
și foc mistuitor din gura Lui,
cărbuni aprinși ieșeau din ea.
10A aplecat cerurile și a coborât;
negură deasă era sub picioarele Lui.
11Călărea pe un heruvim și zbura;
plutea11 Multe mss TM (vezi și Ps. 18:10). Cele mai multe mss TM: a apărut. pe aripile vântului.
12Întunericul Și‑l așternuse drept acoperământ,
iar împrejurul Lui erau grămezi de ape și nori deși.
13Din strălucirea care se oglindea înaintea Sa ieșeau cărbuni aprinși.
14Domnul a tunat din ceruri,
Cel Preaînalt Și‑a făcut auzit glasul.
15A aruncat săgeți și i‑a împrăștiat pe dușmani,
a trimis fulgerul și i‑a pus pe fugă.
16La mustrarea Domnului,
la suflarea nărilor Lui,
s‑au văzut albiile mării
și s‑au descoperit temeliile lumii.
17El S‑a întins din înălțime și m‑a apucat,
m‑a scos din apele cele mari,
18m‑a scăpat de dușmanul meu cel puternic
și de vrăjmașii mei, căci erau mai tari decât mine.
19Ei m‑au înfruntat în ziua necazului meu,
dar Domnul mi‑a fost sprijin.
20El m‑a scos la loc larg,
m‑a salvat pentru că El Își găsește plăcerea în mine.
21Domnul mi‑a răsplătit după dreptatea mea,
mi‑a făcut după curăția mâinilor mele,
22fiindcă am păzit căile Domnului
și nu m‑am făcut vinovat față de Dumnezeul meu.
23Căci toate judecățile Lui sunt înaintea mea
și nu am îndepărtat hotărârile Lui de la mine.
24Am fost fără pată înaintea Lui
și m‑am păzit de nelegiuirea mea.
25Domnul mi‑a răsplătit după dreptatea mea,
după curăția mea înaintea ochilor Săi.
26Cu cel credincios Tu Te arăți credincios26 Vezi nota de la 7:15.;
cu omul fără pată Tu Te dovedești a fi fără pată.
27Cu cel curat Tu Te arăți curat,
dar pe cel pervertit Tu îl amăgești.
28Tu izbăvești poporul smerit,
dar cu privirea Ta îi cobori pe cei trufași.
29Tu ești candela mea, Doamne!
Domnul îmi luminează întunericul.
30Cu Tine mă năpustesc asupra năvălitorilor,
cu Dumnezeul meu sar peste zidul întărit.
31Cât despre Dumnezeu, calea Lui este desăvârșită;
cuvântul31 Ebr.: imrat (diferit de Cuvântul [dabar] Domnului), cu sensul de poruncă sau promisiune. Domnului este încercat.
El este un scut pentru toți cei ce se adăpostesc în El.
32Cine este Dumnezeu în afară de Domnul?
Cine este Stâncă în afară de Dumnezeul nostru?
33Dumnezeu este cetățuia mea cea tare
și El mi‑a făcut desăvârșită calea.
34El mi‑a făcut picioarele ca ale cerboaicelor
și m‑a așezat pe înălțimi.
35Îmi deprinde mâinile pentru luptă,
astfel încât brațele mele întind arcul de bronz.
36Tu îmi dai scutul mântuirii Tale
și răspunsul Tău mă face mare.
37Tu‑mi lărgești calea sub pașii mei,
ca să nu‑mi alunece picioarele.
38Îmi urmăresc dușmanii și‑i nimicesc;
nu mă întorc până nu‑i mistui.
39Îi mistui și îi zdrobesc de nu se mai ridică;
ei cad sub picioarele mele.
40Tu mă încingi cu tărie pentru luptă
și‑i faci să se aplece înaintea mea40 Lit.: să se aplece sub mine. pe cei ce se ridică împotriva mea.
41Tu‑mi dai ceafa dușmanilor mei,
și eu îi nimicesc pe cei ce mă urăsc.
42Ei se uită în jur, dar nu este niciun eliberator.
Se uită după Domnul, dar El nu le răspunde.
43Îi pisez mărunt, ca praful pământului.
Îi zdrobesc, îi strivesc ca pe noroiul de pe străzi.
44Tu mă scapi de învinuirile poporului meu,
mă păstrezi drept căpetenie a neamurilor;
un popor pe care nu‑l cunosc îmi slujește.
45Fiii străinului mă lingușesc;
de îndată ce mă aud, mă ascultă.
46Fiii străinului îngălbenesc
și ies tremurând din fortărețele lor.
47Domnul este viu!
Binecuvântată să fie Stânca mea!
Mărit să fie Dumnezeu, Stânca mântuirii mele!
48Dumnezeu este Cel Ce mă răzbună,
Cel Care îmi supune popoare,
49Cel Ce mă izbăvește de dușmanii mei.
Tu mă ridici deasupra celor ce se ridică împotriva mea;
Tu mă scapi de omul violent.
50De aceea Îți voi mulțumi, Doamne, printre neamuri,
și voi cânta spre lauda Numelui Tău!
51El dă mari izbăviri51 Sau: El dă un turn de izbăviri. regelui Său
și arată îndurare51 Vezi nota de la 7:15. unsului Său,
lui David și seminței51 Termenul ebraic pentru sămânță este un singular care se poate referi atât la un singur urmaș, cât și la toți descendenții din linia genealogică a unei persoane (colectiv). Este foarte probabil ca în cele mai multe cazuri termenul să exprime o ambiguitate intenționată. În traducerea de față a fost redat fie literal, fie cu urmaș sau urmași, în funcție de contextul literal și de cel teologic. lui în veac.“
Cântico de David
(Sl 18.1-50)
1David compôs este cântico para o Senhor após ter sido salvo por ele das mãos de Saul e dos seus outros inimigos:
2“O Senhor é o meu rochedo,
o meu lugar forte e o meu libertador.
3Esconder-me-ei em Deus
que é o meu rochedo e o meu alto retiro.
Ele é o meu escudo, o poder da minha salvação
e o meu refúgio.
Ó meu Salvador, tu me livras da violência.
4Invocarei o Senhor que é digno de todo o louvor;
salvar-me-á de todos os meus adversários.
5Ondas de morte me cercaram;
torrentes de maldade desabaram sobre mim.
6Fui ligado e atado por laços do mundo dos mortos
e por ciladas da morte.
7Clamei pelo Senhor, meu Deus, na minha tribulação,
e ele ouviu-me desde o seu templo;
o meu clamor chegou aos seus ouvidos.
8Então a Terra foi abalada e tremeu;
os fundamentos dos céus abalaram-se,
por causa da sua ira.
9Saiu fumo do seu rosto, da sua boca um fogo devorador,
que tudo consumia, e punha as brasas a arder.
10Fez baixar os céus e desceu,
andando sobre espessas nuvens.
11Voou sobre um querubim,
sobre as asas do vento.
12As trevas rodearam-no,
espessas nuvens o circundaram;
13Com o brilho da sua presença
acendiam-se centelhas de fogo.
14O Senhor trovejou desde os céus;
o Deus supremo fez ecoar a sua voz.
15Disparou as suas frechas de luz
e dispersou os inimigos.
16Pelo sopro da sua respiração
até o mar se dividiu em dois,
e viu-se o fundo das águas
pela repreensão do Senhor.
17Desde o alto me livrou,
salvou-me de ser levado pelas vagas.
18Libertou-me do meu poderoso inimigo,
daqueles que me odiavam,
dos que tinham muito mais força do que eu.
19Saltaram sobre mim no dia da calamidade,
mas o Senhor foi a minha proteção.
20Fez-me reaver a liberdade;
resgatou-me, porque me amava.
21O Senhor recompensou-me,
conforme a minha retidão,
porque tinha as mãos limpas.
22Guardei os caminhos do Senhor;
não me afastei impiamente do meu Deus.
23Tive sempre presentes as suas leis;
não me desviei dos seus estatutos.
24Fui sempre reto perante ele
e fugi do pecado.
25Por isso, o Senhor atendeu à minha justiça,
pois viu que eu estava limpo.
26Tu és misericordioso para com os misericordiosos;
revelas a tua retidão para com os que são retos.
27Com os puros, mostras-te puro,
mas astuto com os perversos.
28Tu salvas os que estão aflitos,
mas abates os orgulhosos,
pois tens os olhos sempre postos neles.
29Senhor, tu és a minha luz!
Transformas em luz a minha escuridão.
30Pelo teu poder posso esmagar um exército;
pela tua força saltarei muralhas.
31O caminho de Deus é reto.
A palavra do Senhor é verdade;
é um escudo para os que procuram a sua proteção.
32Só o Senhor é Deus.
Quem é como um rochedo senão o nosso Deus?
33Deus é a minha poderosa fortaleza;
faz-me andar em perfeita segurança.
34Faz com que caminhe com passo bem firme,
como as gazelas sobre os cumes.
35Torna-me hábil nos combates,
dá-me força capaz de dobrar um arco de bronze;
36Deste-me o escudo da tua salvação;
pela tua bondade me engrandeceste.
37Fizeste-me andar sobre caminhos planos,
onde os meus pés não vacilaram.
38Persegui os meus inimigos e os destruí;
não desisti sem os derrotar.
39Consumi-os e destrocei-os
de tal forma que mais nenhum deles se poderá levantar.
Caíram debaixo dos meus pés.
40Pois deste-me força para a batalha.
Fizeste com que subjugasse
todos os que se levantaram contra mim.
41Obrigaste os meus inimigos a retroceder e fugir;
destruí todos os que me odiavam.
42Pediram ajuda, mas ninguém os auxiliou;
clamaram ao Senhor, mas recusou ouvi-los.
43Pisei-os como o pó do chão,
esmaguei-os e dispersei-os,
como pó pelas ruas.
44Guardaste-me da rebelião do meu povo;
livraste-me para que seja cabeça das nações.
Estrangeiros me servirão.
45Em breve me serão sujeitos,
quando ouvirem falar do meu poder.
46Perderão a altivez
e virão a tremer, lá dos seus esconderijos.
47O Senhor vive!
Bendito seja aquele que é o meu rochedo.
Que Deus seja louvado,
aquele que é a rocha da minha salvação!
48Ele é o Deus que por mim faz vingança,
que destrói os que se levantam contra mim.
49Resgataste-me dos meus adversários.
Sim, tu levantaste-me em segurança,
acima das suas cabeças.
Livraste-me da violência.
50Por isso, Senhor, dar-te-ei graças entre as nações,
e cantarei louvores ao teu nome.
51Ele deu uma maravilhosa salvação ao seu rei;
manifestou misericórdia ao seu ungido,
a David e à sua família, para sempre.”
