Cântarea de laudă a lui David
(Ps. 18:1-50)
1David I‑a dedicat Domnului cuvintele acestei cântări în ziua în care Domnul l‑a scăpat din mâna tuturor dușmanilor lui și din mâna lui Saul. 2El a zis:
„Domnul este stânca mea,
fortăreața mea și izbăvitorul meu!
3Dumnezeu este stânca mea în Care mă adăpostesc,
scutul meu, cornul3 Coarnele sunt armele de bază și ornamentele unui animal, mărimea și condiția acestora fiind indiciul puterii, al poziției și al sănătății/virilității lui. Prin urmare, cornul a ajuns să reprezinte în Biblie puterea, demnitatea și autoritatea, precum și victoria în luptă. În multe basoreliefuri mesopotamieme regii și zeitățile apar purtând coroane cu coarne pe ele. De asemenea, cornul se referă și la posteritate, la urmașii cuiva (vezi 2 Sam. 2:1; 1 Cron. 25:5; Ps. 132:17). mântuirii mele,
întăritura mea, scăparea mea și salvatorul meu!
Tu mă izbăvești din asuprire!
4Eu Îl chem pe Domnul,
Care este vrednic de laudă,
și sunt izbăvit de dușmanii mei!
5Căci mă înfășuraseră talazurile morții,
mă copleșiseră șuvoaiele distrugerii!
6Legăturile Locuinței Morților6 Ebr.: Șeol. mă înconjuraseră,
mă prinseseră lațurile morții.
7Dar în necazul meu L‑am chemat pe Domnul,
L‑am chemat pe Dumnezeul meu.
El mi‑a ascultat glasul, din Templul Său,
și strigătul meu după ajutor a ajuns la urechile Sale.
8Atunci s‑a zguduit și s‑a cutremurat pământul,
temeliile cerurilor s‑au zdruncinat,
s‑au clătinat, pentru că El Se mâniase.
9Se înălța fum din nările Lui
și foc mistuitor din gura Lui,
cărbuni aprinși ieșeau din ea.
10A aplecat cerurile și a coborât;
negură deasă era sub picioarele Lui.
11Călărea pe un heruvim și zbura;
plutea11 Multe mss TM (vezi și Ps. 18:10). Cele mai multe mss TM: a apărut. pe aripile vântului.
12Întunericul Și‑l așternuse drept acoperământ,
iar împrejurul Lui erau grămezi de ape și nori deși.
13Din strălucirea care se oglindea înaintea Sa ieșeau cărbuni aprinși.
14Domnul a tunat din ceruri,
Cel Preaînalt Și‑a făcut auzit glasul.
15A aruncat săgeți și i‑a împrăștiat pe dușmani,
a trimis fulgerul și i‑a pus pe fugă.
16La mustrarea Domnului,
la suflarea nărilor Lui,
s‑au văzut albiile mării
și s‑au descoperit temeliile lumii.
17El S‑a întins din înălțime și m‑a apucat,
m‑a scos din apele cele mari,
18m‑a scăpat de dușmanul meu cel puternic
și de vrăjmașii mei, căci erau mai tari decât mine.
19Ei m‑au înfruntat în ziua necazului meu,
dar Domnul mi‑a fost sprijin.
20El m‑a scos la loc larg,
m‑a salvat pentru că El Își găsește plăcerea în mine.
21Domnul mi‑a răsplătit după dreptatea mea,
mi‑a făcut după curăția mâinilor mele,
22fiindcă am păzit căile Domnului
și nu m‑am făcut vinovat față de Dumnezeul meu.
23Căci toate judecățile Lui sunt înaintea mea
și nu am îndepărtat hotărârile Lui de la mine.
24Am fost fără pată înaintea Lui
și m‑am păzit de nelegiuirea mea.
25Domnul mi‑a răsplătit după dreptatea mea,
după curăția mea înaintea ochilor Săi.
26Cu cel credincios Tu Te arăți credincios26 Vezi nota de la 7:15.;
cu omul fără pată Tu Te dovedești a fi fără pată.
27Cu cel curat Tu Te arăți curat,
dar pe cel pervertit Tu îl amăgești.
28Tu izbăvești poporul smerit,
dar cu privirea Ta îi cobori pe cei trufași.
29Tu ești candela mea, Doamne!
Domnul îmi luminează întunericul.
30Cu Tine mă năpustesc asupra năvălitorilor,
cu Dumnezeul meu sar peste zidul întărit.
31Cât despre Dumnezeu, calea Lui este desăvârșită;
cuvântul31 Ebr.: imrat (diferit de Cuvântul [dabar] Domnului), cu sensul de poruncă sau promisiune. Domnului este încercat.
El este un scut pentru toți cei ce se adăpostesc în El.
32Cine este Dumnezeu în afară de Domnul?
Cine este Stâncă în afară de Dumnezeul nostru?
33Dumnezeu este cetățuia mea cea tare
și El mi‑a făcut desăvârșită calea.
34El mi‑a făcut picioarele ca ale cerboaicelor
și m‑a așezat pe înălțimi.
35Îmi deprinde mâinile pentru luptă,
astfel încât brațele mele întind arcul de bronz.
36Tu îmi dai scutul mântuirii Tale
și răspunsul Tău mă face mare.
37Tu‑mi lărgești calea sub pașii mei,
ca să nu‑mi alunece picioarele.
38Îmi urmăresc dușmanii și‑i nimicesc;
nu mă întorc până nu‑i mistui.
39Îi mistui și îi zdrobesc de nu se mai ridică;
ei cad sub picioarele mele.
40Tu mă încingi cu tărie pentru luptă
și‑i faci să se aplece înaintea mea40 Lit.: să se aplece sub mine. pe cei ce se ridică împotriva mea.
41Tu‑mi dai ceafa dușmanilor mei,
și eu îi nimicesc pe cei ce mă urăsc.
42Ei se uită în jur, dar nu este niciun eliberator.
Se uită după Domnul, dar El nu le răspunde.
43Îi pisez mărunt, ca praful pământului.
Îi zdrobesc, îi strivesc ca pe noroiul de pe străzi.
44Tu mă scapi de învinuirile poporului meu,
mă păstrezi drept căpetenie a neamurilor;
un popor pe care nu‑l cunosc îmi slujește.
45Fiii străinului mă lingușesc;
de îndată ce mă aud, mă ascultă.
46Fiii străinului îngălbenesc
și ies tremurând din fortărețele lor.
47Domnul este viu!
Binecuvântată să fie Stânca mea!
Mărit să fie Dumnezeu, Stânca mântuirii mele!
48Dumnezeu este Cel Ce mă răzbună,
Cel Care îmi supune popoare,
49Cel Ce mă izbăvește de dușmanii mei.
Tu mă ridici deasupra celor ce se ridică împotriva mea;
Tu mă scapi de omul violent.
50De aceea Îți voi mulțumi, Doamne, printre neamuri,
și voi cânta spre lauda Numelui Tău!
51El dă mari izbăviri51 Sau: El dă un turn de izbăviri. regelui Său
și arată îndurare51 Vezi nota de la 7:15. unsului Său,
lui David și seminței51 Termenul ebraic pentru sămânță este un singular care se poate referi atât la un singur urmaș, cât și la toți descendenții din linia genealogică a unei persoane (colectiv). Este foarte probabil ca în cele mai multe cazuri termenul să exprime o ambiguitate intenționată. În traducerea de față a fost redat fie literal, fie cu urmaș sau urmași, în funcție de contextul literal și de cel teologic. lui în veac.“
