Cântarea de laudă a lui David
(Ps. 18:1-50)
1David I‑a dedicat Domnului cuvintele acestei cântări în ziua în care Domnul l‑a scăpat din mâna tuturor dușmanilor lui și din mâna lui Saul. 2El a zis:
„Domnul este stânca mea,
fortăreața mea și izbăvitorul meu!
3Dumnezeu este stânca mea în Care mă adăpostesc,
scutul meu, cornul3 Coarnele sunt armele de bază și ornamentele unui animal, mărimea și condiția acestora fiind indiciul puterii, al poziției și al sănătății/virilității lui. Prin urmare, cornul a ajuns să reprezinte în Biblie puterea, demnitatea și autoritatea, precum și victoria în luptă. În multe basoreliefuri mesopotamieme regii și zeitățile apar purtând coroane cu coarne pe ele. De asemenea, cornul se referă și la posteritate, la urmașii cuiva (vezi 2 Sam. 2:1; 1 Cron. 25:5; Ps. 132:17). mântuirii mele,
întăritura mea, scăparea mea și salvatorul meu!
Tu mă izbăvești din asuprire!
4Eu Îl chem pe Domnul,
Care este vrednic de laudă,
și sunt izbăvit de dușmanii mei!
5Căci mă înfășuraseră talazurile morții,
mă copleșiseră șuvoaiele distrugerii!
6Legăturile Locuinței Morților6 Ebr.: Șeol. mă înconjuraseră,
mă prinseseră lațurile morții.
7Dar în necazul meu L‑am chemat pe Domnul,
L‑am chemat pe Dumnezeul meu.
El mi‑a ascultat glasul, din Templul Său,
și strigătul meu după ajutor a ajuns la urechile Sale.
8Atunci s‑a zguduit și s‑a cutremurat pământul,
temeliile cerurilor s‑au zdruncinat,
s‑au clătinat, pentru că El Se mâniase.
9Se înălța fum din nările Lui
și foc mistuitor din gura Lui,
cărbuni aprinși ieșeau din ea.
10A aplecat cerurile și a coborât;
negură deasă era sub picioarele Lui.
11Călărea pe un heruvim și zbura;
plutea11 Multe mss TM (vezi și Ps. 18:10). Cele mai multe mss TM: a apărut. pe aripile vântului.
12Întunericul Și‑l așternuse drept acoperământ,
iar împrejurul Lui erau grămezi de ape și nori deși.
13Din strălucirea care se oglindea înaintea Sa ieșeau cărbuni aprinși.
14Domnul a tunat din ceruri,
Cel Preaînalt Și‑a făcut auzit glasul.
15A aruncat săgeți și i‑a împrăștiat pe dușmani,
a trimis fulgerul și i‑a pus pe fugă.
16La mustrarea Domnului,
la suflarea nărilor Lui,
s‑au văzut albiile mării
și s‑au descoperit temeliile lumii.
17El S‑a întins din înălțime și m‑a apucat,
m‑a scos din apele cele mari,
18m‑a scăpat de dușmanul meu cel puternic
și de vrăjmașii mei, căci erau mai tari decât mine.
19Ei m‑au înfruntat în ziua necazului meu,
dar Domnul mi‑a fost sprijin.
20El m‑a scos la loc larg,
m‑a salvat pentru că El Își găsește plăcerea în mine.
21Domnul mi‑a răsplătit după dreptatea mea,
mi‑a făcut după curăția mâinilor mele,
22fiindcă am păzit căile Domnului
și nu m‑am făcut vinovat față de Dumnezeul meu.
23Căci toate judecățile Lui sunt înaintea mea
și nu am îndepărtat hotărârile Lui de la mine.
24Am fost fără pată înaintea Lui
și m‑am păzit de nelegiuirea mea.
25Domnul mi‑a răsplătit după dreptatea mea,
după curăția mea înaintea ochilor Săi.
26Cu cel credincios Tu Te arăți credincios26 Vezi nota de la 7:15.;
cu omul fără pată Tu Te dovedești a fi fără pată.
27Cu cel curat Tu Te arăți curat,
dar pe cel pervertit Tu îl amăgești.
28Tu izbăvești poporul smerit,
dar cu privirea Ta îi cobori pe cei trufași.
29Tu ești candela mea, Doamne!
Domnul îmi luminează întunericul.
30Cu Tine mă năpustesc asupra năvălitorilor,
cu Dumnezeul meu sar peste zidul întărit.
31Cât despre Dumnezeu, calea Lui este desăvârșită;
cuvântul31 Ebr.: imrat (diferit de Cuvântul [dabar] Domnului), cu sensul de poruncă sau promisiune. Domnului este încercat.
El este un scut pentru toți cei ce se adăpostesc în El.
32Cine este Dumnezeu în afară de Domnul?
Cine este Stâncă în afară de Dumnezeul nostru?
33Dumnezeu este cetățuia mea cea tare
și El mi‑a făcut desăvârșită calea.
34El mi‑a făcut picioarele ca ale cerboaicelor
și m‑a așezat pe înălțimi.
35Îmi deprinde mâinile pentru luptă,
astfel încât brațele mele întind arcul de bronz.
36Tu îmi dai scutul mântuirii Tale
și răspunsul Tău mă face mare.
37Tu‑mi lărgești calea sub pașii mei,
ca să nu‑mi alunece picioarele.
38Îmi urmăresc dușmanii și‑i nimicesc;
nu mă întorc până nu‑i mistui.
39Îi mistui și îi zdrobesc de nu se mai ridică;
ei cad sub picioarele mele.
40Tu mă încingi cu tărie pentru luptă
și‑i faci să se aplece înaintea mea40 Lit.: să se aplece sub mine. pe cei ce se ridică împotriva mea.
41Tu‑mi dai ceafa dușmanilor mei,
și eu îi nimicesc pe cei ce mă urăsc.
42Ei se uită în jur, dar nu este niciun eliberator.
Se uită după Domnul, dar El nu le răspunde.
43Îi pisez mărunt, ca praful pământului.
Îi zdrobesc, îi strivesc ca pe noroiul de pe străzi.
44Tu mă scapi de învinuirile poporului meu,
mă păstrezi drept căpetenie a neamurilor;
un popor pe care nu‑l cunosc îmi slujește.
45Fiii străinului mă lingușesc;
de îndată ce mă aud, mă ascultă.
46Fiii străinului îngălbenesc
și ies tremurând din fortărețele lor.
47Domnul este viu!
Binecuvântată să fie Stânca mea!
Mărit să fie Dumnezeu, Stânca mântuirii mele!
48Dumnezeu este Cel Ce mă răzbună,
Cel Care îmi supune popoare,
49Cel Ce mă izbăvește de dușmanii mei.
Tu mă ridici deasupra celor ce se ridică împotriva mea;
Tu mă scapi de omul violent.
50De aceea Îți voi mulțumi, Doamne, printre neamuri,
și voi cânta spre lauda Numelui Tău!
51El dă mari izbăviri51 Sau: El dă un turn de izbăviri. regelui Său
și arată îndurare51 Vezi nota de la 7:15. unsului Său,
lui David și seminței51 Termenul ebraic pentru sămânță este un singular care se poate referi atât la un singur urmaș, cât și la toți descendenții din linia genealogică a unei persoane (colectiv). Este foarte probabil ca în cele mai multe cazuri termenul să exprime o ambiguitate intenționată. În traducerea de față a fost redat fie literal, fie cu urmaș sau urmași, în funcție de contextul literal și de cel teologic. lui în veac.“
다윗의 노래
1다윗은 여호와께서 그의 모든 원수들과 사울의 손에서 자기를 구원해 주셨을 때 여호와께 이렇게 노래하였다.
2“여호와는 나의 반석,
나의 요새, 나의 구원자이시며
3내 하나님은 내가 피할 바위이시요
내 방패가 되시고
22:3 원문에는 ‘나의 구원의 뿔’나를 구원하는 힘이시다.
그가 나의 높은 망대와
피난처와 구원자가 되셔서
모든 원수들에게서
나를 구원하셨네.
4내가 여호와께 부르짖으면
그가 나를 원수들에게서 구원하시니
여호와는 찬양을 받으실 분이시다.
5“사망의 물결이 나를 에워싸고
파멸의 홍수가 나를 덮쳤으며
622:6 또는 ‘음부의 줄’죽음의 위험이 나를 두르고
사망의 덫이 내 앞에 놓였을 때
7내가 고통 중에서
여호와께 부르짖었더니
그가 성소에서 내 음성을 들으시고
내가 부르짖는 소리에
귀를 기울이셨네.
8“그때 땅이 떨고 진동하였으며
하늘의 터전이 흔들렸으니
그가 분노하셨음이라.
9그 코에서 연기가 나오고
그 입에서 소멸하는 불이 나와
그 불에 숯불이 피었네.
10그가 하늘을 굽히고 내려오시니
그의 발 아래
어두운 구름이 깔렸구나.
11그가 22:11 히 ‘그룹을’하늘 마차를 타고 나시며
바람 날개로 다니시고
12흑암과 빽빽한 비구름으로
휘장을 삼으셨네.
13그 앞의 광채로 숯불이 피었구나.
14하늘에서 뇌성을 발하시므로
전능하신 하나님의 음성이 들렸다.
15그가 화살을 쏘아
원수들을 흩으시며
번개로 그들을 쳐부쉈네.
16여호와의 꾸지람과 콧김으로
바다 밑이 드러나고
땅의 기초가 나타났구나.
17“그가 높은 곳에서 나를 붙들어
깊은 물에서 나를 건져내셨네.
18여호와께서 나를 강한 대적과
나를 미워하는 원수들에게서
구하셨으니
그들은 나보다 강한 자들이었다.
19내가 곤경에 처했을 때
그들이 나를 덮쳤으나
여호와께서는 나를 보호하셨다.
20그가 나를
안전한 곳으로 인도하시고
나를 기쁘게 여겨 구원해 주셨네.
21“여호와께서
나의 의로움에 대하여 갚아 주시고
나의 깨끗한 삶을 보상해 주셨으니
22이것은 내가 여호와의 법을 지키고
내 하나님을 떠나
악을 행하지 않았음이라.
23나는 그의 모든 법을 지키고
그의 명령을 어기지 않았으며
24그 앞에서 흠 없이 살고
내 자신을 지켜 죄를 짓지 않았다.
25그래서 나의 의로운 행위대로,
내가 그 앞에서 깨끗하게 산 그대로,
여호와께서 나에게 갚아 주셨네.
26“여호와여,
주는 자비로운 자에게
주의 자비를,
흠 없는 자에게
주의 완전하심을,
27깨끗한 자에게
주의 깨끗하심을,
악한 자에게
주의 분노를 보이시는 분이십니다.
28주는 22:28 또는 ‘곤고한 백성’겸손한 자를 구원하시고
교만한 자를 낮추십니다.
29“여호와여,
주는
나의 등불이 되셔서 나의 어두움을 밝혀 주시니
30내가 주의 도움으로
적진을 향해 달려갈 수 있으며
주의 힘으로 적의 방어벽을
뛰어넘을 수 있습니다.
31“하나님의 22:31 또는 ‘도는’행위는 완전하고
여호와의 말씀은 참되니
그는 자기에게 피하는 모든 자에게
방패가 되신다.
32여호와 외에
하나님이 어디 있으며
우리 하나님 외에
반석이 어디 있는가?
33하나님은 나의 튼튼한 요새가 되어
나를 안전한 곳으로 인도하시는구나.
34그가 내 발을 사슴 발 같게 하여
나를 높은 곳에서도 서게 하시며
35나를 훈련시켜 싸우게 하시니
내가 놋활도 당길 수 있게 되었네.
36“여호와여, 주는 나에게
구원의 방패를 주시고
나를 도우셔서 크게 하셨으며
37내 길을 넓게 하셔서
내가 넘어지지 않게 하셨습니다.
38내가 원수들을 추격하여
그들을 쳐죽이기 전에는
돌아서지 않았습니다.
39내가 그들을 쳐서 쓰러뜨리자
그들이 다시 일어나지 못하고
내 발 아래 엎드러졌습니다.
40주께서 전쟁을 위해
나를 힘으로 무장시키시고
내 대적들을 내 발 앞에
굴복하게 하셨으며
41내 원수들이
등을 돌려 달아나게 하셨으므로
내가 나를 미워하는 자들을
모조리 없애 버렸습니다.
42“그들이 도와 달라고 외쳐도
그들을 구해 줄 자가 없었으며
그들이 여호와께 부르짖어도
그가 대답하지 않으셨다.
43내가 그들을 쳐서
땅의 먼지처럼 되게 하였고
그들을 짓밟아
거리의 진흙처럼 뭉개 버렸네.
44“주께서 나를
반역하는 백성에게서 구하시고
나를 보존하여
모든 민족의 머리가
되게 하셨으므로
내가 알지 못하는 백성이
나를 섬기며
45외국인들이 내 소문을 듣고
내 앞에 굽실거리며 복종합니다.
46그들이 모두
용기를 잃고
숨어 있던 곳에서 떨며 나옵니다.
47“여호와는 살아 계신다!
나의 반석 되시는 분을 찬양하세.
내 구원의 바위 되시는
하나님을 높이세.
48그는 내 원수를 갚으시고
여러 민족을 나에게 복종시키시며
49나를 원수들에게서
구하신 하나님이시다!
“여호와여, 주는 나를
내 대적 위에 높이 드시고
난폭한 자들의 손에서
나를 구해 주셨습니다.
50여호와여, 그러므로 내가
여러 민족 가운데서
주께 감사하며
주의 이름을 찬양합니다.
51“여호와께서 자기 왕에게
큰 승리를 주시고
자기가 기름 부어 세운 자에게
한결같은 사랑을 베푸시니
나와 내 후손이
영원히 누릴 축복이구나!”
다윗의 마지막 말
