Răzbunarea ghivoniților
1În zilele lui David a fost o foamete de trei ani la rând. David a căutat fața Domnului, și Domnul i‑a zis: „Este din cauza lui Saul și a Casei lui sângeroase, deoarece i‑a omorât pe ghivoniți.“ 2Regele i‑a chemat pe ghivoniți și le‑a vorbit. (Ghivoniții nu erau dintre fiii lui Israel, ci erau o rămășiță a amoriților2 De fapt, erau hiviți (vezi Ios. 9:7; 11:19). Populațiile canaanite de dinaintea așezării israelite în Canaan erau numite adeseori prin termenul generic de amoriți.. Fiii lui Israel făcuseră un jurământ față de ei, însă Saul, în râvna lui pentru fiii lui Israel și ai lui Iuda, încercase să‑i nimicească).
3David i‑a întrebat pe ghivoniți:
– Ce ar trebui să fac pentru voi? Cum aș putea să fac ispășire ca să binecuvântați moștenirea Domnului?
4Ghivoniții i‑au răspuns:
– Nu vrem nici argint, nici aur de la Saul și de la familia sa. De asemenea, nu este treaba noastră să omorâm pe cineva din Israel.
Atunci el i‑a întrebat:
– Ce‑mi cereți să fac pentru voi?
5Ei i‑au răspuns regelui:
– Fiindcă bărbatul acesta ne‑a mistuit și plănuise să fim nimiciți, astfel încât să dispărem de pe întreg teritoriul lui Israel, 6să ni se dea șapte bărbați dintre fiii lui ca să‑i spânzurăm6, 9 Sau: să‑i tragem în țeapă, un mod de expunere a trupurilor celor executați. înaintea Domnului, în Ghiva lui Saul, alesul Domnului6 Unele traduceri conțin pe muntele Domnului, pe baza unei presupuse confuzii între cuvinte: behir (ales) și be‑har (pe munte); LXX conține: ca pe niște aleși pentru Domnul..
Regele a zis:
– Vi‑i voi da.
7Regele l‑a cruțat însă pe Mefiboșet, fiul lui Ionatan, fiul lui Saul, datorită jurământului făcut înaintea Domnului între el și Ionatan, fiul lui Saul. 8I‑a luat pe Armoni și pe Mefiboșet, cei doi fii pe care Rițpa, fiica lui Aia, i‑i născuse lui Saul, precum și pe cei cinci fii pe care Merab, fiica lui Saul, i‑i născuse lui Adriel, fiul lui Barzilai meholatitul, 9și i‑a dat în mâinile ghivoniților. Aceștia i‑au spânzurat înaintea Domnului, pe un deal. Toți cei șapte au murit împreună, fiind uciși în primele zile ale seceratului, la începutul seceratului orzului.
10Rițpa, fiica lui Aia, a luat un sac și l‑a întins sub ea pe o stâncă. De la începutul seceratului și până când a căzut ploaie din cer peste ei, ea n‑a lăsat păsările cerului să se așeze pe ei în timpul zilei și nici vietățile câmpului în timpul nopții. 11Când i s‑a spus lui David ce făcea Rițpa, fiica lui Aia, țiitoarea lui Saul, 12acesta s‑a dus și a adus osemintele lui Saul și ale fiului său Ionatan de la locuitorii Iabeșului Ghiladului (aceștia le furaseră din piața Bet‑Șanului, unde le puseseră filistenii în ziua când l‑au ucis pe Saul la Ghilboa). 13A adus de acolo osemintele lui Saul și ale fiului său Ionatan și au fost adunate, de asemenea, și oasele celor care fuseseră spânzurați. 14Au înmormântat osemintele lui Saul și ale fiului său Ionatan în teritoriul lui Beniamin, la Țela, în mormântul tatălui său, Chiș. Și au făcut tot ce poruncise regele. În urma acestor fapte, Dumnezeu a răspuns rugăciunilor făcute pentru țară.
Bătălii împotriva filistenilor
(1 Cron. 20:4-8)
15Între filisteni și Israel a avut loc o nouă bătălie. David a coborât împreună cu slujitorii lui și au luptat împotriva filistenilor. David era epuizat. 16Ișbi-Benob, unul dintre urmașii lui Rafa, care avea o suliță cu un vârf de bronz în greutate de trei sute de șecheli16 Aproximativ 3,5 kg. și care era încins cu o sabie nouă, și‑a pus în gând să‑l omoare pe David. 17În ajutorul lui David a venit însă Abișai, fiul Țeruiei, care l‑a lovit pe filistean și l‑a omorât. Atunci oamenii lui David i‑au jurat, zicând: „Nu vei mai ieși cu noi la război, ca să nu stingi lumina lui Israel.“
18După aceea, o altă bătălie împotriva filistenilor a avut loc la Gob. Cu acest prilej, hușatitul Sibecai l‑a ucis pe Saf, unul dintre urmașii lui Rafa. 19În timpul unei alte lupte cu filistenii la Gob, Elhanan, fiul betleemitului Iaare-Oreghim19 Sau: fiul țesătorului Iair, din Betleem., l‑a ucis pe Goliat ghititul, care avea o suliță al cărei mâner era ca sulul unui țesător. 20S‑a mai dat o luptă la Gat. Acolo era un bărbat uriaș care avea câte șase degete la ambele mâini și la ambele picioare – douăzeci și patru în total. Și acesta se trăgea din Rafa. 21El l‑a batjocorit pe Israel, dar Ionatan, fiul lui Șimea, fratele lui David, l‑a ucis. 22Aceștia patru i s‑au născut lui Rafa în Gat. Ei au fost uciși de mâna lui David și de mâna slujitorilor săi.
La famine de trois ans
1Pendant le règne de David, une famine sévit pendant trois années. David en demanda avec instances la raison à l’Eternel, et l’Eternel lui répondit : Cela arrive parce que Saül et sa famille sanguinaire ont fait périr les Gabaonites.
2Le roi convoqua les survivants des Gabaonites pour leur parler. – Les Gabaonites n’étaient pas des Israélites, mais ce qui restait des Amoréens21.2 Nom général donné aux habitants de Canaan avant la conquête (Gn 15.16 ; Jos 24.18). Les Gabaonites étaient, en fait, des Héviens (Jos 9.7 ; 11.19).. Les Israélites s’étaient liés à eux par un serment21.2 Voir Jos 9.3-27. ; malgré cela, Saül avait cherché à les exterminer dans son zèle nationaliste pour les Israélites et les Judéens.
3David demanda aux Gabaonites : Que puis-je faire pour vous ? Comment pourrais-je expier le mal que vous avez subi, afin que vous bénissiez le peuple qui appartient à l’Eternel ?
4Les Gabaonites lui répondirent : Ce n’est pas avec de l’argent ou de l’or que pourra se régler notre différend avec Saül et sa famille, et il ne nous appartient pas de faire mourir quelqu’un en Israël.
Le roi leur dit : Que demandez-vous donc ? Je ferai pour vous ce que vous demanderez.
5Ils répondirent au roi : Cet homme voulait nous exterminer et il avait projeté de nous faire disparaître de tout le territoire d’Israël. 6Livre-nous donc sept de ses descendants, et nous les pendrons devant l’Eternel à Guibéa où résidait Saül, l’élu de l’Eternel.
Le roi déclara : Je vous les livrerai.
7Mais le roi épargna Mephibosheth, fils de Jonathan, petit-fils de Saül, à cause du pacte qu’il avait conclu par serment au nom de l’Eternel avec Jonathan21.7 Voir 1 S 20.14-16, 42 ; 2 S 9.1-13.. 8Il fit donc arrêter Armoni et Mephibosheth, les deux fils que Ritspa, fille d’Aya, avait donnés à Saül, ainsi que les cinq fils que Mérab21.8 D’après deux manuscrits hébreux, certains manuscrits de l’ancienne version grecque, la version syriaque et 1 S 18.19. La plupart des manuscrits hébreux et de l’ancienne version grecque ont : Michal., fille de Saül, avait donnés à Adriel, fils de Barzillaï, de Mehola21.8 A ne pas confondre avec Barzillaï de Galaad (17.27 ; 19.32).. 9Il les livra aux Gabaonites qui les pendirent sur la colline devant l’Eternel. Tous les sept succombèrent ensemble ; ils furent mis à mort aux premiers jours de la moisson, au début de la récolte de l’orge. 10Alors Ritspa, fille d’Aya, prit son habit de toile de sac et l’étendit sur le rocher ; elle demeura là depuis le début de la moisson des orges jusqu’à ce que tombent les pluies d’automne ; pendant le jour, elle empêchait les oiseaux de s’abattre sur les corps, et la nuit elle en éloignait les bêtes sauvages. 11On rapporta à David ce que Ritspa, fille d’Aya, épouse de second rang de Saül, avait fait.
12Alors le roi alla demander les ossements de Saül et de son fils Jonathan aux notables de Yabesh en Galaad. Ceux-ci avaient en effet subtilisé leurs corps de la place de Beth-Shân où les Philistins les avaient attachés le jour où ils avaient vaincu Saül à Guilboa21.12 Voir 1 S 31.. 13Il fit venir de là les ossements de Saül et de son fils Jonathan et les joignit à ceux des suppliciés. 14Il fit ensevelir les ossements de Saül et de Jonathan dans le territoire de Benjamin, à Tséla, dans le tombeau de Qish, père de Saül. On se conforma à tout ce que le roi avait ordonné. Après cela, Dieu se laissa fléchir et intervint en faveur du pays.
Les exploits des guerriers de David contre des géants philistins
(1 Ch 20.4-8)
15Une nouvelle fois, il y eut guerre entre les Philistins et Israël. David et ses troupes se mirent en campagne pour combattre les Philistins. David était épuisé. 16Yishbi-Benob, un descendant de Rapha, se vanta de tuer David. Il était ceint d’une épée neuve et portait un javelot dont la pointe de bronze pesait plus de trois kilogrammes21.16 En hébreu : trois cents sicles.. 17Mais Abishaï, fils de Tserouya, vint au secours de David, et mit à mort le Philistin. Alors les hommes de David adjurèrent le roi de ne plus venir avec eux au combat, pour ne pas risquer de mettre le guide21.17 En hébreu : la lampe. d’Israël en péril.
18Plus tard, à l’occasion d’une nouvelle bataille avec les Philistins, à Gob, Sibbekaï le Houshatite21.18 Sibbekaï était le chef de la huitième division des troupes de David (1 Ch 27.11), il était originaire de Housha, au sud-ouest de Bethléhem. D’après 1 Ch 20.4-8, Gob devait se trouver près de Guézer (voir Jos 12.12). tua Saph, un descendant de Rapha.
19Lors d’un autre combat contre les Philistins à Gob, Elhanân, fils de Yaaré-Oreguim de Bethléhem21.19 D’après 2 S 23.24 et 1 Ch 11.26, Elhanân était un oncle de David., tua Goliath de Gath21.19 Selon 1 Ch 20.5, Elhanân tua Lahmi, le frère de Goliath, ce qui s’accorde avec 1 S 17 qui rappelle que c’est David qui a tué le géant. Il est possible qu’un copiste ait confondu Lahmi le frère de avec Bethléhemite., qui avait une lance dont le bois était aussi gros que le cylindre d’un métier à tisser.
20Dans une autre bataille à Gath, un champion, lui aussi descendant de Rapha et qui avait six doigts à chaque main et à chaque pied, c’est-à-dire vingt-quatre en tout, 21lança un défi à Israël. Jonathan, fils de Shimea, le frère de David, le tua.
22Ces quatre descendants de Rapha, nés à Gath, succombèrent devant David et ses hommes.
