David și Țiba
1Când David trecuse puțin de vârf, iată că Țiba, slujitorul lui Mefiboșet, a venit să‑l întâlnească, având cu el o pereche de măgari înșeuați, pe care erau două sute de pâini, o sută de turte de stafide, o sută de turte de fructe coapte și un burduf de vin.
2Regele l‑a întrebat pe Țiba:
– De ce ai adus aceste lucruri?
Țiba a răspuns:
– Măgarii sunt pentru familia regelui, ca să‑i călărească. Pâinile și turtele sunt pentru hrana tinerilor, iar vinul este pentru potolirea setei celor ce vor fi obosiți în pustie.
3Regele a întrebat:
– Nepotul stăpânului tău unde este?
Țiba i‑a răspuns regelui:
– Iată, a rămas în Ierusalim, căci a zis: „Astăzi, Casa lui Israel îmi va da înapoi regatul bunicului meu.“
4Atunci regele i‑a zis lui Țiba:
– Iată, tot ce este al lui Mefiboșet este acum al tău.
Țiba a zis:
– Mă aplec înaintea ta. Fie să găsesc bunăvoință în ochii stăpânului meu, regele!
Șimei îl blestemă pe David
5În timp ce regele David se apropia de Bahurim, iată că a ieșit de acolo un om din clanul familiei lui Saul. Numele lui era Șimei, fiul lui Ghera. El mergea întruna și blestema. 6Șimei a aruncat cu pietre după David și după toți slujitorii regelui David, în timp ce tot poporul și toți vitejii se aflau la dreapta și la stânga regelui.
7Blestemându‑l pe David, Șimei striga:
– Pleacă! Pleacă, om al sângelui, om de nimic! 8Domnul a întors asupra ta tot sângele pe care l‑ai vărsat în familia lui Saul, căruia i‑ai luat domnia. Și Domnul i‑a dat domnia fiului tău Absalom. Iată‑te în nenorocire, căci ești un om al sângelui.
9Abișai, fiul Țeruiei, i‑a zis regelui:
– Cum îndrăznește acest câine mort să‑l blesteme pe stăpânul meu, regele? Dă‑mi voie, te rog, să mă duc și să‑i retez capul!
10Însă regele a zis:
– Ce am eu de‑a face cu voi, fii ai Țeruiei? Dacă blestemă, este pentru că Domnul i‑a zis: „Blestemă‑l pe David!“ Cine‑i va zice deci: „De ce faci lucrul acesta?“
11Apoi David le‑a zis lui Abișai și tuturor slujitorilor săi:
– Iată că propriul meu fiu, care a ieșit din carnea meu, caută să‑mi ia viața. Cu atât mai mult acum beniamitul acesta! Lăsați‑l să blesteme, căci Domnul i‑a zis. 12Poate că Domnul va privi spre necazul meu și îmi va face bine în schimbul blestemului său de astăzi.
13David și oamenii săi mergeau pe drum, iar Șimei mergea pe coasta muntelui, în dreptul lui David. În timp ce mergea, Șimei blestema, arunca cu pietre către acesta și azvârlea cu praf. 14Regele și tot poporul care era cu el au ajuns obosiți la vadurile pustiei și s‑au odihnit acolo.
Sfaturile lui Ahitofel și Hușai
15Între timp, Absalom și tot poporul, bărbații lui Israel, intraseră în Ierusalim. Împreună cu el era și Ahitofel.
16Ajungând la Ierusalim, architul Hușai, prietenul lui David, s‑a înfățișat înaintea lui Absalom și i‑a zis:
– Trăiască regele! Trăiască regele!
17Absalom i‑a zis:
– Aceasta este loialitatea pe care o ai față de prietenul tău? De ce nu te‑ai dus împreună cu prietenul tău?
18Hușai i‑a răspuns:
– Pentru că voi fi de partea celui pe care l‑a ales Domnul, poporul acesta și toți bărbații lui Israel. Cu acela voi rămâne. 19De altfel, alături de cine ar trebui să slujesc? Oare nu în prezența fiului său? Cum am slujit în prezența tatălui tău, tot așa voi sluji și în prezența ta.
20Atunci Absalom i‑a poruncit lui Ahitofel:
– Sfătuiți‑vă împreună! Ce avem de făcut?
21Ahitofel i‑a zis:
– Intră la21 Vezi nota de la 3:7. țiitoarele tatălui tău, pe care le‑a lăsat să îngrijească de palat. În felul acesta tot Israelul va afla că te‑ai făcut urât regelui și astfel toți cei ce sunt de partea ta se vor întări.
22Au întins, așadar, un cort pentru Absalom pe acoperiș, iar acesta a intrat la țiitoarele tatălui său înaintea ochilor întregului Israel.
23În zilele acelea, sfatul pe care îl dădea Ahitofel avea aceeași autoritate precum sfatul dat cuiva de Însuși Dumnezeu. Așa era considerat orice sfat pe care‑l dădea Ahitofel atât lui David, cât și lui Absalom.
16
ダビデとツィバ
1ダビデが山の頂上から少し下ったころ、メフィボシェテ家の執事ともいうべきツィバが、ようやく追いつきました。二頭のろばに、パン二百個、干しぶどう百房、ぶどう百房、それにぶどう酒一たるを積んでいます。
2王は、「いったい何のためだ」と尋ねました。
「ろばはご家族がお乗りになるため、パンと夏のくだものは若いご家来衆に、ぶどう酒は荒野で弱った方々に召し上がっていただくためです。」
3「メフィボシェテはどこにいる。」
「エルサレムに残っております。あの方は、『今こそ、王になれる。今日こそ、祖父サウルの王国を取り戻す』と申しておりました。」
4「それがかなったら、メフィボシェテのものを全部、おまえに与えよう。」
「ありがとうございます、王様。心からお礼申し上げます。」
ダビデをのろうシムイ
5ダビデの一行がバフリムの村を通り過ぎると、一人の男がのろいのことばを浴びせながら出て来ました。男はゲラの息子シムイで、サウル一族の者でした。 6彼は王と側近、さらに護衛の勇士のだれかれかまわず、石を投げつけました。
7-8「出て行けっ！ この人殺し！ 悪党め！」この時とばかり、ダビデをののしります。「よくもサウル王とその家族を殺してくれたな。ざまあ見ろ。罰があたったのだ。王位を盗んだおまえが、今は息子のアブシャロムに王位を奪われた。これが神のおぼしめしというものだ。今度は、おまえが同じ手口で殺されるのだ。」
9あまりのひどさに、アビシャイが申し出ました。「あの死に犬に、あなたをのろわせておいてよいものでしょうか。あいつの首をはねさせてください。」
10「ならぬ！ 主が彼にのろわせておられるのだ。どうして止められるだろう。 11実の息子が私を殺そうとしているのだぞ。このベニヤミン人は、のろっているだけではないか。放っておきなさい。主がそうさせておられるのだから。 12おそらく主は、私が不当な扱いを受けていることをご存じで、それに甘んじる私に、あののろいに代えて祝福を下さるだろう。」
13一行がなおも進んで行くと、シムイも丘の中腹をダビデと並行して歩き、のろったり、石を投げたり、ちりをばらまいたりしました。 14王も従者も全員、くたくたに疲れていました。それで一行はしばらく休息することにしました。
アヒトフェルとフシャイの進言
15その間に、アブシャロムと彼の兵は、エルサレム入城を果たしました。アヒトフェルもいっしょでした。 16ダビデの友、アルキ人フシャイはエルサレムに戻り、直ちにアブシャロムに謁見を求めて来ると、「王様、ばんざい！ 王様、ばんざい！」と叫びました。 17アブシャロムは尋ねました。「これが、父ダビデに対する態度か。どうして父といっしょに行かなかったのだ。」
18「私はただ、主とイスラエルの民によって選ばれたお方に仕えたいのです。 19かつてはお父上でしたが、これからは、あなたにお仕えします。」
20話が決まると、アブシャロムはアヒトフェルに、「さて、これからどうしたものか」と意見を求めました。 21アヒトフェルは進言しました。「お父上が宮殿の留守番にと残しておかれた、そばめたちがいます。まず、その女たちを訪ねて、いっしょに寝られるのがよろしい。それくらい父君を侮辱すれば、全国民はもう、あなたと父君の仲は致命的で、和解の余地はないと察するでしょう。そうすれば、いっそう民はあなたのもとに一致団結します。」
22そこで、宮殿の屋上に、だれの目にもそれとわかる天幕（テント）が張られました。アブシャロムはそこへ入って、父のそばめたちと寝たのです。 23アブシャロムは、かつてダビデがそうしたように、アヒトフェルのことばには何でも従いました。アヒトフェルが語ることはすべて、神の口から直接授けられた知恵のように思われたからです。
