Femeia înțeleaptă din Tekoa
1Ioab, fiul Țeruiei, și‑a dat seama că inima regelui tânjea după Absalom. 2El a trimis pe cineva la Tekoa și a adus de acolo o femeie înțeleaptă. Ioab i‑a zis femeii: „Te rog, prefă‑te că bocești, îmbracă‑te în haine de bocet și nu te unge cu ulei. Să arăți ca o femeie care de multe zile bocește pentru un mort. 3Așa să te duci la rege și să‑i vorbești cum te voi învăța eu.“ Și Ioab i‑a făcut cunoscut femeii ce avea de spus.
4Când femeia din Tekoa a ajuns la rege, s‑a aruncat cu fața la pământ, s‑a închinat și i‑a zis:
– Ajută‑mă, o, rege.
5Regele i‑a zis:
– Ce ți s‑a întâmplat?
Ea a răspuns:
– Vai, sunt o femeie văduvă. Soțul meu a murit. 6Roaba ta avea doi fii care, într‑o zi, se băteau pe câmp și nu era nimeni acolo care să‑i despartă, astfel că unul l‑a lovit pe celălalt și l‑a omorât. 7Acum, iată că tot clanul s‑a ridicat împotriva roabei tale, zicând: „Predă‑ni‑l pe cel care și‑a ucis fratele, ca să‑l omorâm, căci i‑a luat viața fratelui său. Îl vom nimici și pe moștenitor!“ Ei vor stinge astfel singurul cărbune care mi‑a mai rămas, lăsându‑l pe soțul meu fără nume și fără moștenitor pe fața pământului.
8Regele i‑a zis femeii:
– Du‑te acasă. Voi da porunci cu privire la tine.
9Femeia din Tekoa i‑a zis regelui:
– O, rege, stăpânul meu, asupra mea și asupra familiei tatălui meu să cadă vina. Iar regele și tronul său să rămână fără vină.
10Regele a zis:
– Dacă cineva va vorbi împotriva ta, adu‑l la mine și nu se va mai atinge de tine.
11Ea a zis:
– Fie ca regele să‑și aducă aminte de Domnul, Dumnezeul tău, pentru ca să‑l împiedice pe răzbunătorul sângelui să mărească prăpădul. Astfel ei nu‑l vor nimici pe fiul meu.
El a zis:
– Viu este Domnul că niciun fir de păr din capul fiului tău nu va cădea la pământ.
12Atunci femeia a zis:
– Dă voie, te rog, roabei tale să‑i spună ceva stăpânului meu, regele.
El i‑a răspuns:
– Vorbește.
13Femeia a zis:
– De ce ai plănuit un astfel de lucru împotriva poporului lui Dumnezeu? Pentru că, din înseși vorbele lui, regele se face vinovat neaducându‑l înapoi pe cel pe care l‑a izgonit. 14În ceea ce ne privește, asemenea unor ape care cad pe pământ și nu se mai adună, așa vom muri cu toții. Dumnezeu însă nu ia viața, ci dimpotrivă, plănuiește căi prin care cel izgonit să se poată întoarce la El. 15De aceea am venit să‑i vorbesc despre lucrul acesta stăpânului meu, regele, pentru că poporul m‑a făcut să mă tem. Roaba ta și‑a zis: „Să‑i vorbesc regelui, poate el va îndeplini cererea slujitoarei sale. 16Poate că regele va asculta și o va scăpa pe slujitoarea sa din mâna celui ce vrea s‑o nimicească pe ea și pe fiul ei din moștenirea lui Dumnezeu.“ 17Acum, roaba ta spune: „Fie să‑mi aducă pace cuvintele stăpânului meu, regele! Căci stăpânul meu, regele, este ca un înger al lui Dumnezeu, știind să înțeleagă binele și răul. Fie ca Domnul, Dumnezeul tău, să fie cu tine!“
18Regele a răspuns și i‑a zis femeii:
– Te rog să nu‑mi tăinuiești răspunsul la întrebarea pe care ți‑o voi pune.
Femeia i‑a zis:
– Să întrebe stăpânul meu, regele.
19Regele i‑a spus:
– Oare nu mâna lui Ioab este cu tine în toate acestea?
Femeia i‑a răspuns:
– Viu este sufletul tău, o, rege, stăpânul meu, că nimeni nu se poate abate nici la dreapta, nici la stânga de la tot ceea ce a zis stăpânul meu, regele. Într-adevăr, slujitorul tău, Ioab, mi‑a poruncit și tot el a pus în gura roabei tale toate aceste cuvinte. 20Slujitorul tău, Ioab, a făcut acest lucru pentru a schimba situația. Însă Stăpânul meu are o înțelepciune precum a unui înger al lui Dumnezeu, cunoscând tot ce se petrece în țară.
21Regele i‑a zis atunci lui Ioab:
– Iată, voi face lucrul acesta! Du‑te deci și adu‑l pe tânărul Absalom.
22Ioab s‑a aruncat cu fața la pământ, s‑a închinat și l‑a binecuvântat pe rege.
El a zis:
– Astăzi slujitorul tău știe că a găsit bunăvoință înaintea stăpânului meu, regele, fiindcă regele a făcut după cuvântul slujitorului său.
Absalom se întoarce la Ierusalim
23Ioab s‑a ridicat, a plecat la Gheșur și l‑a adus înapoi pe Absalom la Ierusalim. 24Dar regele a zis: „Să se ducă în casa lui și să nu‑mi vadă fața!“ Absalom s‑a întors astfel acasă la el și nu a văzut fața regelui.
25În tot Israelul nu era niciun om atât de lăudat pentru frumusețea lui, așa cum era Absalom. Din creștetul capului și până la talpa piciorului nu se găsea niciun cusur în el. 26Când își tundea părul – și‑l tundea în fiecare an căci devenea prea greu să‑l poarte – acesta cântărea două sute de șecheli26 Sau: sicli, greutate de bază, comună la toate popoarele semite antice; existau mai multe tipuri de șechel: regal (2 Sam. 14:26; aproximativ 13 gr), obișnuit (aproximativ 12 gr) și cel al Lăcașului (aproximativ 10 gr); greutatea șechelului a variat în diferite vremuri și în diferite zone; aproximativ 2,6 kg., potrivit greutății regale.
27Lui Absalom i s‑au născut trei fii și o fiică, al cărei nume era Tamar. Aceasta era o femeie frumoasă la înfățișare. 28Absalom a locuit doi ani în Ierusalim fără să vadă fața regelui. 29Apoi Absalom l‑a chemat pe Ioab pentru a‑l trimite la rege, însă acesta nu a vrut să vină. A trimis a doua oară după el, dar tot nu a vrut să vină. 30Atunci Absalom le‑a zis slujitorilor săi: „Ogorul lui Ioab este aproape de al meu și are semănat orz pe el. Mergeți și dați‑i foc.“ Astfel, slujitorii lui Absalom au dat foc ogorului.
31Aflând acest lucru, Ioab s‑a ridicat, s‑a dus acasă la Absalom și l‑a întrebat:
– De ce slujitorii tăi au dat foc ogorului meu?
32Absalom i‑a răspuns lui Ioab:
– Iată, am trimis după tine, zicând: „Vino aici ca să te trimit la rege să‑i spui: «De ce am venit din Gheșur? N‑ar fi fost mai bine pentru mine să fi rămas acolo?»“ Acum, lasă‑mă să văd fața regelui, iar dacă este vreo vină în mine, atunci să mă omoare!
33Ioab s‑a dus la rege și l‑a înștiințat. Atunci regele l‑a chemat la el pe Absalom. Acesta a venit la rege, s‑a plecat cu fața la pământ înaintea lui, iar regele i‑a dat sărutare lui Absalom.
Nagbalik si Absalom sa Jerusalem
1Nahibaluan ni Joab nga anak ni Zeruya nga nahidlaw si Haring David kay Absalom. 2Gani nagpatawag siya sang isa ka maalamon nga babayi sa Tekoa. Pag-abot sang babayi, nagsiling si Joab sa iya, “Magpakuno-kuno ka nga nagapangasubo ka sa patay. Magsul-ob ka sang bayo nga ginasul-ob sang nagapangasubo, kag indi ka magpatahom kundi magginawi ka pareho sa isa ka babayi nga nagapangasubo sa patay sa malawig na nga tion. 3Dayon magkadto ka sa hari kag ihambal mo sa iya ang isiling ko sa imo.” Dayon ginsiling ni Joab sa iya ang ihambal niya sa hari.
4Pag-abot sang babayi sa hari, nagluhod siya bilang pagtahod kag nagsiling, “Buligi ako, Mahal nga Hari!” 5Nagpamangkot ang hari sa iya, “Ano bala ang problema mo?” Nagsabat siya, “Isa ako ka balo, 6kag may duha ka anak nga lalaki. Isa ka adlaw nag-inaway sila nga duha sa uma, kag tungod nga wala didto sang may nagtambag sa ila, ang isa sa ila napatay. 7Karon, nagkadto sa akon ang tanan ko nga paryente kag nagsiling, ‘Itugyan sa amon ang imo anak, kay patyon namon siya sa iya pagpatay sa iya utod. Indi siya takos nga magpanubli sang pagkabutang sang iya amay.’ Kon himuon nila ini, madula ang nabilin ko nga anak nga amo na lang ang akon ginalauman nga magbulig sa akon, kag madula na ang ngalan sang akon bana sa sini nga kalibutan.”
8Nagsiling ang hari sa babayi, “Pauli ka kay ako ang bahala. Magamando ako nga indi nila pag-anhon ang imo anak.” 9Nagsiling ang babayi, “Mahal nga Hari, kon may mag-akusar sa imo parte sa pagbulig mo sa akon, ako kag ang akon pamilya ang magapanabat kag indi ikaw.” 10Nagsabat ang hari, “Kon may magreklamo sa imo, dal-a siya sa akon, kag siguraduhon ko nga indi na siya magreklamo liwat.” 11Dayon nagsiling ang babayi, “Mahal nga Hari, kon mahimo magsumpa ka sa Ginoo nga imo Dios nga indi mo pagtugutan nga may magbalos sa akon anak agod indi siya mapatay kag agod indi na maglain pa ang hitabo.” Nagsabat si Haring David, “Ginasumpa ko sa buhi nga Ginoo, nga indi gid maano ang imo anak.”14:11 indi gid maano ang imo anak: sa literal, wala sing bisan isa sa mga buhok sang imo anak nga mahulog sa duta.
12Dayon nagsiling ang babayi, “Mahal nga Hari, may isa pa ako nga ipangabay sa imo.” Nagsabat ang hari, “Sige, ano ina?” 13Nagsiling ang babayi, “Indi bala nga sala mo ina sa katawhan sang Dios nga protektaran mo ang akon anak pero ang imo anak iya nga gintabog indi mo pagpabalikon? 14Ang tanan nga tawo mapatay, pareho sa tubig nga naula sa duta nga indi na matipon liwat. Pero indi lang basta-basta nga ginakuha sang Dios ang kabuhi sang tawo; ginatinguhaan niya pa gani nga mapabalik sa iya ang mga tawo nga nagpalayo sa iya.
15“Mahal nga Hari, nagkadto ako diri sa pagsugid sang akon problema tungod nga nahadlok ako sa himuon sang akon mga paryente. Naghunahuna ako nga magpakigsugilanon sa imo kay basi pa lang nga himuon mo ang akon pangabay sa imo 16nga luwason ako kag ang akon anak sa mga tawo nga nagatinguha sa pagkuha sang duta nga ginhatag sang Dios sa amon.14:16 sa pagkuha… sa amon: ukon, sa pagdula sa amon sa duta sang Ginoo; ukon, sa pagdula sa amon sa katawhan sang Ginoo. 17Karon ang imo desisyon nakahatag sa akon sang kalinong kay pareho ka sa anghel sang Dios nga nakahibalo kon ano ang maayo kag malain. Kabay pa nga updan ka sang Ginoo nga imo Dios.”
18Dayon nagsiling ang hari sa babayi, “Sugiri ako sang matuod sa akon ipamangkot sa imo.” Nagsabat ang babayi, “Sige, Mahal nga Hari.” 19Nagpamangkot ang hari, “Si Joab bala ang nagtudlo sa imo sini?” Nagsabat ang babayi, “Indi gid ako makabalibad sa pagsabat sa imo pamangkot, Mahal nga Hari. Huo, si Joab nga imo alagad ang nagsugo sa akon sa paghimo sini kag siya ang nagtudlo kon ano ang akon ihambal. 20Ginhimo niya ini agod magmaayo na ang inyo relasyon ni Absalom. Pero naintiendihan mo ini, Mahal nga Hari, kay pareho ka sa anghel sang Dios—nahibaluan mo ang tanan nga nagakatabo sa aton nasyon.”
21Gani ginpatawag sang hari si Joab kag ginsilingan, “Sige, lakat kag dal-a pabalik diri ang bataon pa nga si Absalom.” 22Nagluhod dayon si Joab bilang pagtahod sa hari kag nagsiling, “Kabay pa nga pakamaayuhon ka sang Ginoo, Mahal nga Hari. Karon nahibaluan ko nga nalipay ka sa akon tungod kay gintuman mo ang akon pangabay.” 23Dayon naglakat si Joab sa Geshur kag gindala pabalik si Absalom sa Jerusalem. 24Pero nagmando ang hari, “Papaulia ninyo siya sa iya balay; indi ko gusto nga makita siya diri sa palasyo.” Gani nagpauli si Absalom sa iya kaugalingon nga balay kag wala siya magpakita sa hari.
25Wala sing pareho ka guwapo kay Absalom sa bug-os nga Israel, gani ginadayaw gid siya sang tanan. Wala gid siya sing deperensya halin sa ulo hasta sa dapadapa. 26Kaisa lang siya magpagunting kada tuig, kag nagapagunting siya tungod kay nabug-atan siya sa iya buhok. Kon kiluhon ang iya buhok nagabug-at ini sing mga duha ka kilo suno sa kilohan sang hari. 27May mga anak si Absalom nga tatlo ka lalaki kag isa ka babayi. Ang ngalan sang babayi si Tamar, kag guwapa gid siya. 28Nag-estar si Absalom sa Jerusalem sa sulod sang duha ka tuig nga wala gid niya makita ang hari.
29Isa ka tion, ginpatawag ni Absalom si Joab sa pagpangabay sa iya nga magpakig-estorya siya sa hari para sa iya. Pero wala si Joab magkadto kay Absalom. Gani ginpatawag niya liwat si Joab, pero wala man gihapon siya magkadto. 30Nagsiling dayon si Absalom sa iya mga suluguon, “Sunuga ninyo ang uma ni Joab nga natamnan sang barley. Tupad lang ini sang akon uma.” Gani ginsunog nila ang uma ni Joab.
31Nagkadto si Joab kay Absalom kag nagsiling sa iya, “Ngaa ginsunog sang imo mga suluguon ang akon uma?” 32Nagsabat si Absalom, “Tungod wala ka magkadto diri sang ginpatawag ko ikaw. Gusto ko kuntani nga magkadto ka sa hari sa pagpamangkot sa iya kon ngaa nga ginpakuha pa niya ako sa Geshur. Mas maayo pa nga nagpabilin na lang ako didto. Karon, gusto ko nga makita ang hari; kon nakasala ako, ipapatay niya ako.”
33Gani nagkadto si Joab sa hari, kag ginsugid niya ang ginsiling ni Absalom. Dayon ginpatawag sang hari si Absalom, kag pag-abot niya, nagluhod siya bilang pagtahod sa hari. Dayon ginhalukan siya sang hari.
