David comite adulter cu Batșeba
1La începutul anului, pe vremea când regii ieșeau la luptă, David l‑a trimis la război pe Ioab, împreună cu slujitorii săi și cu tot Israelul. Ei i‑au distrus pe fiii lui Amon și au asediat Raba. David însă rămăsese la Ierusalim.
2Într‑o seară, regele s‑a ridicat din patul său și se plimba pe acoperișul palatului. De pe acoperiș a zărit o femeie foarte plăcută la înfățișare care se îmbăia. 3David a trimis pe cineva să afle cine este femeia și i s‑a spus că este Batșeba, fiica lui Eliam și soția hititului Urie. 4David a trimis niște mesageri ca s‑o aducă la el. Ea a venit la el și el s‑a culcat cu ea (ea tocmai se curățise4 Lit.: se sfințise. Verbul poate avea sensul de a pune pe cineva/ceva într‑o stare specială (fizic sau spiritual), a consacra, a pune deoparte pentru Dumnezeu (uneori printr‑un ritual de ungere cu ulei sau sânge, spălare și/sau rugăciune ori declarație publică). de necurăția ei). Apoi ea s‑a întors acasă. 5Femeia a rămas însărcinată și a trimis să‑l înștiințeze pe David, zicând: „Sunt însărcinată!“
6Atunci David i‑a transmis lui Ioab: „Trimite‑mi‑l pe hititul Urie!“ Și Ioab l‑a trimis pe Urie la David. 7Când Urie a sosit la David, acesta a întrebat despre starea lui Ioab, despre starea poporului și despre desfășurarea războiului.
8Apoi David i‑a zis lui Urie:
– Coboară‑te acasă și spală‑ți picioarele!
Urie a ieșit din palatul regelui, iar după el a fost trimis un dar din partea regelui. 9Urie însă n‑a coborât acasă, ci s‑a culcat la intrarea în palat, alături de toți slujitorii stăpânului său. 10L‑au înștiințat pe David, zicând: „Urie n‑a coborât acasă“.
Atunci David i‑a zis lui Urie:
– Oare nu vii din călătorie? De ce n‑ai coborât acasă?
11Urie i‑a răspuns lui David:
– Chivotul, cei din Israel și cei din Iuda stau în corturi, iar stăpânul meu, Ioab, și slujitorii stăpânului meu și‑au așezat tabăra în câmp. Cum aș putea deci să merg acasă să mănânc, să beau și să mă culc cu soția mea? Viu ești tu și viu este sufletul tău că nu voi face un asemenea lucru.
12David i‑a zis:
– Rămâi și astăzi aici, iar mâine te voi trimite înapoi.
Urie a rămas în Ierusalim în acea zi și în ziua următoare. 13David l‑a invitat să mănânce și să bea împreună cu el și l‑a îmbătat. Seara însă, Urie a ieșit să se culce în patul său, alături de slujitorii stăpânului său, și n‑a coborât acasă.
David, vinovat de moartea lui Urie
14În dimineața următoare, David i‑a scris o scrisoare lui Ioab și i‑a trimis‑o prin Urie. 15În ea a scris: „Trimiteți‑l pe Urie în linia întâi, unde lupta este mai crâncenă și apoi retrageți‑vă de lângă el ca să fie lovit și să moară.“
16Așadar, în timp ce asedia cetatea, Ioab l‑a așezat pe Urie într‑un loc unde știa că sunt bărbați viteji. 17Bărbații cetății au ieșit și s‑au luptat cu Ioab. Au căzut câțiva din popor, dintre slujitorii lui David, și a murit și hititul Urie.
18Apoi Ioab a trimis un om la David ca să‑l înștiințeze despre toate lucrurile privitoare la luptă. 19Și i‑a poruncit mesagerului, zicând: „Când vei termina de istorisit regelui lucrurile privitoare la luptă, 20dacă regele se va mânia și te va întreba: «De ce v‑ați luptat atât de aproape de cetate? Nu v‑ați dat seama că vor arunca săgeți de pe zid? 21Cine l‑a ucis pe Abimelek, fiul lui Ierub-Beșet21 Cunoscut și ca Ierub-Baal (Ghedeon).? Nu o femeie care a aruncat asupra lui, de pe zid, piatra de sus a unei mori, astfel că el a murit la Tebeț? De ce v‑ați apropiat, așadar, de zid?», atunci să‑i spui: «Slujitorul tău, hititul Urie, a murit și el.»“
22Mesagerul a plecat și, ajungând la David, i‑a istorisit tot ceea ce Ioab îl trimisese să‑i spună.
23Mesagerul i‑a zis lui David:
– Oamenii aceia au fost mai puternici decât noi. Au ieșit împotriva noastră în câmpie și noi i‑am respins până la intrarea porții cetății, 24dar arcașii au tras de pe zid asupra slujitorilor tăi și unii dintre slujitorii regelui au murit. A murit și slujitorul tău, hititul Urie.
25Atunci David i‑a zis mesagerului:
– Așa să‑i spui lui Ioab: „Să nu te întristeze lucrul acesta, căci sabia devorează când pe unul, când pe altul. Intensifică lupta împotriva cetății și distruge‑o.“ Întărește‑l în felul acesta.
26Soția lui Urie a auzit că soțul ei, Urie, a murit, și l‑a jelit pe stăpânul ei. 27După ce a trecut perioada de jale, David a trimis după ea și a adus‑o în palatul lui. Ea i‑a devenit soție și i‑a născut un fiu.
Fapta pe care a săvârșit‑o David a fost rea în ochii Domnului.
Davids forhold til Batsheba
1Næste forår omkring den tid, hvor kongerne sædvanligvis drager i krig, sendte David Joab og Israels hær af sted til kamp. De besejrede den ammonitiske hær og belejrede Rabba.11,1 Ammons hovedstad, svarende til det nuværende Amman i Jordan. Men David selv blev hjemme i Jerusalem.
2En dag ved aftenstid, efter at David havde rejst sig fra sit eftermiddagshvil, spadserede han rundt på paladsets flade tag. Derfra fik han øje på en kvinde, der var i færd med at tage bad. Hun var usædvanlig smuk. 3Han forhørte sig om, hvem hun var, og fik at vide, at hun hed Batsheba og var en datter af Eliam. Hun var gift med hittitten Urias. 4David sendte bud efter hende, og det endte med, at han gik i seng med hende. (Hun var netop færdig med det ugelange renselsesritual efter sin menstruation.) Bagefter gik hun hjem. 5Da Batsheba senere opdagede, at hun var gravid, gav hun David besked om det.
David skaffer Urias af vejen
6David sendte nu bud til Joab og bad ham om at sende hittitten Urias hjem til Jerusalem. 7Da Urias havde meldt sin ankomst i paladset, kaldte David ham ind og spurgte, hvordan det gik med Joab og hæren, og hvordan det gik med krigen. 8Derefter bad han ham om at gå hjem og få sig et velfortjent hvil. Så gik Urias sin vej, og kongen sørgede for at sende en gave hjem til ham. 9Men Urias gik ikke hjem. I stedet overnattede han i paladsets portrum sammen med andre af kongens folk.
10Da David næste dag fik at vide, at Urias ikke var taget hjem, kaldte han ham til sig og spurgte: „Hvorfor gik du ikke hjem til din kone i går aftes? Du har jo været væk hjemmefra meget længe!”
11Urias svarede: „Alle andre må nøjes med at sove i telt eller på den bare jord, både Joab og hærens officerer, Herrens Ark, og alle Israels og Judas krigere. Skulle jeg så tage hjem til mit komfortable hus for at spise og drikke og sove hos min kone? Jeg sværger på, at sådan ville jeg aldrig opføre mig.”
12„Godt,” sagde David. „Men bliv nu her i byen en dag mere. I morgen kan du tage tilbage til hæren.” Det accepterede Urias, 13og senere på dagen inviterede David ham til middag, hvor han sørgede for, at han blev beruset. Men også den nat overnattede Urias i portrummet i stedet for at gå hjem.
14Næste morgen skrev David et brev, som han bad Urias aflevere til Joab. 15I brevet blev Joab beordret til at placere Urias helt fremme i fronten, på den mest udsatte post. På et passende tidspunkt skulle Joab så trække hovedstyrken tilbage, så Urias blev ladt i stikken og dræbt. 16Joab placerede derfor Urias i frontlinien op mod bymuren, hvor han vidste, at fjendens bedste krigere befandt sig, 17og Urias faldt på sin post sammen med adskillige andre israelitiske soldater.
18-20I sin næste rapport til David gjorde Joab rede for slagets gang, og til sendebudet, som skulle overbringe den, sagde han: „Det kan godt være, at kongen bliver vred og spørger: ‚Hvorfor i alverden kom I så tæt på bymuren? Vidste I ikke, at I der ville blive skudt fra muren? 21Har I glemt Abimelek, der i sin tid blev dræbt ved Tebetz, fordi en kvinde smed en møllesten ned fra muren?’ Hvis kongen siger noget i den retning, skal du sige: ‚Urias blev også dræbt!’ ”
22Så kom sendebudet til Jerusalem, hvor han aflagde rapport for David. 23„Fjenden gjorde et udfald imod os,” forklarede han, „og det lykkedes os at tvinge dem tilbage til byporten. 24Men mændene på muren sendte en regn af pile ned over os, så flere af vores folk blev dræbt. Også Urias mistede livet!”
25„Sig til Joab, at han ikke skal tage det så tungt,” svarede David. „Soldater falder nu engang i krig. Sig til ham, at han ikke må opgive angrebet, før byen er indtaget.”
26Da Batsheba fik at vide, at hendes mand var død, sørgede hun over ham i adskillige dage. 27Da sørgetiden var omme, sendte David bud efter hende og giftede sig med hende. Og inden længe fødte hun en søn.
Men Herren blev vred over Davids onde handlemåde.
