Iehu uns rege peste Israel
1Profetul Elisei l‑a chemat pe unul dintre fiii profeților și i‑a zis: „Încinge‑ți coapsele, ia în mâna ta această sticluță cu untdelemn și du‑te în Ramotul Ghiladului. 2Când vei ajunge acolo, caută‑l pe Iehu, fiul lui Iehoșafat, fiul lui Nimși. Intră, ia‑l dintre frații lui și du‑l într‑o odaie separată. 3Ia apoi sticluța cu untdelemn și toarnă untdelemnul pe capul lui, zicând: «Așa vorbește Domnul: ‘Te ung rege peste Israel!’» După aceea deschide ușa și fugi fără să te oprești.“
4Tânărul profet a plecat spre Ramotul Ghiladului. 5Când a ajuns, căpeteniile oștirii stăteau împreună.
El a zis:
– Căpetenie, am un mesaj pentru tine!
– Pentru care dintre noi? a întrebat Iehu.
– Pentru tine, căpetenie, a răspuns el.
6Iehu s‑a ridicat și a intrat în casă. Tânărul i‑a turnat untdelemnul pe cap și i‑a zis:
– Așa vorbește Domnul, Dumnezeul lui Israel: „Te ung rege peste Israel, poporul Domnului. 7Să distrugi familia lui Ahab, stăpânul tău, ca astfel să răzbun sângele robilor Mei, profeții, și sângele tuturor slujitorilor Domnului, vărsat de Izabela. 8Va pieri toată familia lui și voi nimici în Israel pe orice bărbat al lui Ahab, fie rob, fie liber. 9Voi face familiei lui Ahab așa cum am făcut familiei lui Ieroboam, fiul lui Nebat, și așa cum am făcut familiei lui Bașa, fiul lui Ahia. 10Câinii o vor devora pe Izabela pe ogorul din Izreel și nu o va înmormânta nimeni.“ Apoi a închis ușa și a fugit.
11Când a ieșit Iehu la slujitorii stăpânului său, aceștia l‑au întrebat:
– Toate bune? De ce a venit acest nebun la tine?
El le‑a răspuns:
– Voi îl știți pe omul acesta și știți ce poate spune.
12Ei au zis:
– Minciună! Istorisește‑ne acum!
Iehu a răspuns:
– El mi‑a zis chiar așa: „Așa vorbește Domnul: «Te ung rege peste Israel!»“
13Ei s‑au grăbit să‑și ia mantiile și să le pună sub el, pe treptele goale.13 Lit.: osul treptelor. Apoi au sunat din trâmbiță13 Ebr.: șofar, un instrument de suflat făcut din corn de berbec (ebr.: yyobel), care nu avea o funcție muzicală, ci era folosit pentru a transmite anumite semnale în închinare, în adunările publice sau în război. și au zis: „Iehu este rege!“
Ioram și Ahazia uciși de Iehu
(2 Regi 22:7-9)
14Astfel a uneltit Iehu, fiul lui Iehoșafat, fiul lui Nimși, împotriva lui Ioram. (Ioram se afla în Ramotul Ghiladului, el și tot Israelul, ca să‑l păzească de Hazael, regele Aramului. 15Fiind rănit, regele Ioram s‑a întors la Izreel pentru a se vindeca de rănile pe care i le făcuseră arameii în timpul războiului cu Hazael, regele Aramului.)
Iehu a zis:
– Dacă aceasta este și dorința voastră, atunci nu lăsați pe nimeni să scape din cetate, ca nu cumva să se ducă să istorisească aceasta în Izreel.
16Apoi Iehu a încălecat și s‑a dus la Izreel, căci Ioram se odihnea acolo, iar Ahazia, regele lui Iuda, coborâse să‑l vadă.
17Străjerul care stătea pe turnul din Izreel a văzut ceata lui Iehu venind și a zis:
– Văd o ceată!
Ioram a zis:
– Ia un călăreț și trimite‑l ca să‑i întâmpine și să‑i întrebe: „Este pace?“
18Călărețul s‑a dus să‑l întâmpine și a zis:
– Așa vorbește regele: „Este pace?“
Iehu i‑a răspuns:
– Ce te privește pe tine dacă este pace!? Treci înapoia mea!
Străjerul a anunțat, zicând:
– Mesagerul s‑a dus până la ei, dar nu se mai întoarce!
19Atunci el a trimis un al doilea călăreț, care a ajuns la ei și a zis:
– Așa vorbește regele: „Este pace?“
Iehu a răspuns:
– Ce te privește pe tine dacă este pace? Treci înapoia mea!
20Străjerul a anunțat, zicând:
– A ajuns până la ei, dar nu se mai întoarce! Modul de mânuire a carului este ca a lui Iehu, fiul lui Nimși, căci el mână ca un nebun.
21Atunci Ioram a zis:
– Înhamă!
După ce au înhămat caii la car, Ioram, regele lui Israel, și Ahazia, regele lui Iuda, au ieșit, fiecare în carul lui, și s‑au dus ca să‑l întâlnească pe Iehu. Ei l‑au găsit în ogorul izreelitului Nabot.
22Când Ioram l‑a văzut pe Iehu, a zis:
– Este pace, Iehu?
Acesta a răspuns:
– Cum să fie pace atât timp cât vor continua curviile mamei tale, Izabela, și vrăjitoriile ei cele multe?
23Atunci Ioram a întors frâiele23 Lit.: a întors mâinile lui. și a fugit, zicându‑i lui Ahazia:
– Înșelătorie, Ahazia!
24Dar Iehu a luat arcul, a tras cu toată puterea și l‑a lovit pe Ioram între umeri. Săgeata i‑a străpuns inima, iar el s‑a prăbușit în car. 25Iehu i‑a zis ofițerului său, Bidkar: „Ia‑l și aruncă‑l pe ogorul izreelitului Nabot, căci, adu‑ți aminte că, atunci când călăream împreună, în urma tatălui său, Ahab, Domnul a pronunțat împotriva lui rostirea aceasta: 26«Am văzut ieri sângele lui Nabot și sângele fiilor lui, zice Domnul, și te voi face cu siguranță să plătești chiar în acest ogor, zice Domnul!»26 Vezi 1 Regi 21:19. Ia‑l deci și aruncă‑l pe ogor, potrivit Cuvântului Domnului.“
27Când a văzut lucrul acesta, Ahazia, regele lui Iuda, a fugit spre Bet‑Hagan. Iehu l‑a urmărit și a zis: „Omorâți‑l și pe el!“ Și l‑au lovit în car, la înălțimea Gur, care este lângă Ibleam, dar el a fugit la Meghido și a murit acolo. 28Slujitorii lui l‑au dus într‑un car la Ierusalim și l‑au înmormântat în mormântul lui, alături de părinții săi, în Cetatea lui David. 29Ahazia ajunsese rege al lui Iuda în al unsprezecelea an al lui Ioram, fiul lui Ahab.
Izabela ucisă de Iehu
30Apoi Iehu a venit la Izreel. Când a auzit Izabela, și‑a vopsit ochii, și‑a împodobit capul și s‑a așezat la fereastră.
31În timp ce Iehu intra pe poartă, ea a zis:
– Este pace, Zimri, ucigașul stăpânului său?
32El și‑a ridicat fața spre fereastră și a zis:
– Cine este de partea mea? Cine?
Atunci doi sau trei demnitari s‑au uitat în jos înspre el.
33El a zis:
– Aruncați‑o jos!
Ei au aruncat‑o jos, și sângele ei a țâșnit pe zid și pe cai. Iehu a călcat‑o în picioare. 34Apoi Iehu a intrat în palat. După ce a mâncat și a băut, a zis: „Îngrijiți‑vă de blestemata aceea și îngropați‑o, căci a fost fiică de rege.“ 35Dar când au ajuns la ea, ca s‑o îngroape, n‑au mai găsit din ea decât craniul, picioarele și palmele mâinilor. 36Ei s‑au întors și l‑au înștiințat pe Iehu, care a zis: „Acesta este Cuvântul Domnului, pe care El îl spusese prin robul Său, Ilie tișbitul: «Câinii vor devora carnea Izabelei36 Vezi 1 Regi 21:23. în ogorul din Izreel. 37Și cadavrul Izabelei va fi, în ogorul lui Izreel, asemenea gunoiului de pe câmpie, astfel încât nu vor putea zice: ‘Aceasta este Izabela!’»“
Jehú ungido rey de Israel
1Un día, el profeta Eliseo llamó a un miembro de la comunidad de los profetas. «Arréglate la ropa para viajar —le ordenó—. Toma este frasco de aceite y ve a Ramot de Galaad. 2Cuando llegues, busca a Jehú, hijo de Josafat y nieto de Nimsi. Ve adonde esté, apártalo de sus compañeros y llévalo a un cuarto. 3Toma entonces el frasco, derrama el aceite sobre su cabeza y declárale: “Así dice el Señor: ‘Ahora te unjo como rey de Israel’ ”. Luego abre la puerta y huye; ¡no te detengas!».
4Acto seguido, el joven profeta se fue a Ramot de Galaad. 5Cuando llegó, encontró reunidos a los oficiales del ejército y les dijo:
—Tengo un mensaje para el comandante.
—¿Para cuál de todos nosotros? —preguntó Jehú.
—Para usted, comandante —respondió.
6Jehú se levantó y entró en la casa. Entonces el profeta lo ungió con el aceite y declaró:
«Así dice el Señor, Dios de Israel: “Ahora te unjo como rey sobre mi pueblo Israel. 7Destruirás a la familia de Acab, tu señor, y así me vengaré de la sangre de mis siervos los profetas; castigando a Jezabel, vengaré la sangre de todos mis siervos. 8Toda la familia de Acab perecerá, pues de sus descendientes en Israel exterminaré hasta el último varón,9:8 hasta el último varón. Lit. al que orina contra la pared. esclavo o libre. 9Haré con ellos lo mismo que hice con la familia de Jeroboán, hijo de Nabat, y con la familia de Basá, hijo de Ahías. 10Y en cuanto a Jezabel, los perros se la comerán en el campo de Jezrel y nadie le dará sepultura”».
Acto seguido, el profeta abrió la puerta y huyó. 11Cuando Jehú salió para volver a reunirse con los capitanes, uno de ellos preguntó:
—¿Todo bien? ¿Qué quería ese loco?
—Ustedes ya lo conocen —respondió—, y saben cómo habla.
12—¡Eso no es verdad! —contestaron—. Dinos la verdad.
Jehú dijo:
—Esto es lo que me declaró: “Así dice el Señor: ‘Ahora te unjo como rey de Israel’ ”.
13Dicho esto, todos se apresuraron a tender sus mantos sobre los escalones, a los pies de Jehú. Luego tocaron la trompeta y gritaron: «¡Viva el rey Jehú!».
Jehú asesina a Jorán y a Ocozías
9:21-29 – 2Cr 22:7-9
14Entonces Jehú, hijo de Josafat y nieto de Nimsi, conspiró contra Jorán. Sucedió que Jorán, con todo el ejército israelita, había estado defendiendo Ramot de Galaad contra Jazael, rey de Aram, 15pero tuvo que regresar a Jezrel para reponerse de las heridas que había recibido de los arameos en la batalla. Así que Jehú dijo a sus partidarios: «Si ustedes quieren que yo sea rey, no dejen que nadie salga de la ciudad para ir a Jezrel con el informe». 16Luego se montó en su carro de combate y fue a Jezrel, pues allí se estaba recuperando Jorán, a quien también Ocozías, rey de Judá, había ido a visitar.
17Cuando el centinela que vigilaba desde la torre de Jezrel vio que las tropas de Jehú se acercaban, gritó:
—¡Se acercan unas tropas!
Enseguida Jorán ordenó:
—Llama a un jinete y mándalo al encuentro de las tropas para preguntarles si vienen en son de paz.
18El jinete se fue al encuentro de Jehú y le dijo:
—El rey quiere saber si vienen en son de paz.
—¿Y a ti qué te importa? —respondió Jehú—. Ponte allí atrás.
Entonces el centinela anunció:
—El mensajero ya llegó hasta ellos, pero no lo veo regresar.
19Por tanto, el rey mandó a otro jinete, el cual fue a ellos y repitió:
—El rey quiere saber si vienen en son de paz.
—¿Y a ti qué te importa? —respondió Jehú—. Ponte allí atrás.
20El centinela informó de nuevo:
—Ya llegó el mensajero hasta ellos, pero a él tampoco lo veo regresar. Además, el que conduce el carro ha de ser Jehú, hijo de Nimsi, pues lo hace como un loco.
21—¡Enganchen el carro! —exclamó Jorán.
Así lo hicieron. Y enseguida Jorán, rey de Israel, y Ocozías, rey de Judá, cada uno en su carro, salieron y se encontraron con Jehú en la propiedad que había pertenecido a Nabot, el jezrelita. 22Cuando Jorán vio a Jehú, preguntó:
—Jehú, ¿vienes en son de paz?
—¿Cómo puede haber paz mientras haya tantas idolatrías9:22 idolatrías. Lit. prostituciones. y hechicerías de tu madre Jezabel? —respondió Jehú.
23Jorán se dio la vuelta para huir, mientras gritaba:
—¡Traición, Ocozías!
24Pero Jehú, que ya había tensado su arco, disparó a Jorán por la espalda y la flecha le atravesó el corazón. Jorán se desplomó en el carro 25y Jehú ordenó a su ayudante Bidcar:
—Saca el cadáver y tíralo en el terreno que fue propiedad de Nabot, el jezrelita. Recuerda el día en que tú y yo conducíamos juntos detrás de Acab, padre de Jorán, y el Señor pronunció contra él esta sentencia: 26“Ayer vi aquí la sangre de Nabot y de sus hijos. Por lo tanto, juro que en este mismo terreno te haré pagar por ese crimen. Yo, el Señor, lo afirmo”.9:26 Véase 1R 21:19. Saca, pues, el cadáver y tíralo en el terreno, según la palabra que dio a conocer el Señor.
27Cuando Ocozías, rey de Judá, vio lo que pasaba, huyó en dirección a Bet Hagán.9:27 en dirección a Bet Hagán. Alt. por el camino de la casa del huerto. Pero Jehú lo persiguió y ordenó:
—¡Mátenlo a él también!
Y lo hirieron9:27 lo hirieron (véanse LXX y Siríaca); TM no incluye esta frase. en su carro cuando iba por la cuesta de Gur, cerca de Ibleam, pero logró escapar y llegar a Meguido. Allí murió. 28Luego sus siervos trasladaron el cuerpo a Jerusalén, la Ciudad de David, donde lo sepultaron en su tumba, junto a sus antepasados. 29Ocozías había ascendido al trono en el undécimo año del reinado de Jorán, hijo de Acab.
Muerte de Jezabel
30Cuando Jezabel se enteró de que Jehú estaba regresando a Jezrel, se sombreó los ojos, se arregló el cabello y se asomó a la ventana. 31Al entrar Jehú por la puerta de la ciudad, ella preguntó:
—¿Cómo estás, Zimri, asesino de tu señor?9:31 ¿Cómo estás … tu señor? Alt. ¿Hay paz para Zimri, asesino de su señor? (véase 1R 16:9-15).
32Levantando la vista hacia la ventana, Jehú gritó:
—¿Quién está de mi parte? ¿Quién?
Entonces se asomaron dos o tres oficiales9:32 oficiales. Alt. eunucos. 33y Jehú les ordenó:
—¡Arrójenla de allí!
Así lo hicieron y su sangre salpicó la pared y a los caballos que la pisotearon. 34Luego Jehú se sentó a comer y beber y dio esta orden:
—Ocúpense de esa maldita mujer; denle sepultura, pues era hija de un rey.
35Pero cuando fueron a enterrarla, no encontraron más que el cráneo, los pies y las manos. 36Así que volvieron para informarle a Jehú y este comentó:
—Se ha cumplido la palabra que el Señor dio a conocer por medio de su siervo Elías el tisbita, que dijo: “En el campo de Jezrel los perros se comerán a Jezabel”.9:36 Véase 1R 21:23. 37De hecho, el cadáver de Jezabel será como estiércol en el campo de Jezrel y nadie podrá identificarla ni decir: “Esta era Jezabel”.
