Securea plutitoare
1Fiii profeților i‑au zis lui Elisei:
– Iată că locul unde ne întâlnim cu tine este prea strâmt pentru noi. 2Lasă‑ne să mergem la Iordan, să luăm fiecare dintre noi câte un buștean și să facem acolo un loc unde să putem sta.
El a răspuns:
– Duceți‑vă!
3Atunci unul din ei a zis:
– Fii bun, te rog, și vino cu slujitorii tăi.
El a răspuns:
– Voi merge!
4Elisei s‑a dus cu ei. Au ajuns la Iordan și au început să taie copaci. 5Dar s‑a întâmplat că, în timp ce unul dintre ei tăia un copac, fierul de la secure a căzut în apă. Atunci a strigat:
– Ah, stăpâne, era împrumutat!
6Atunci omul lui Dumnezeu l‑a întrebat:
– Unde a căzut?
Și după ce acesta i‑a arătat locul, Elisei a tăiat o bucată de lemn, l‑a aruncat acolo, iar fierul securii a început să plutească.
7Apoi a zis:
– Ridică‑l!
El a întins mâna și l‑a luat.
Elisei și arameii
8Regele Aramului era în război cu Israel. După ce s‑a sfătuit cu slujitorii săi, a zis: „Îmi voi așeza tabăra în locul cutare.“ 9Dar omul lui Dumnezeu a trimis să i se spună regelui lui Israel: „Ai grijă să nu treci prin locul acela, pentru că arameii au coborât acolo.“ 10Regele lui Israel a trimis niște oameni să cerceteze acel loc despre care îl avertizase omul lui Dumnezeu. Și a făcut aceasta nu o dată, și nici de două ori.
11Inima regelui Aramului s‑a tulburat din cauza acestor lucruri, i‑a chemat pe slujitorii săi și le‑a zis:
– Nu‑mi spuneți care dintre noi este de partea regelui lui Israel?
12Unul din slujitorii săi a răspuns:
– Nimeni, rege, stăpânul meu! Profetul Elisei însă, care este în Israel, îl înștiințează pe regele lui Israel de cuvintele pe care le rostești în odaia ta de dormit.
13Regele a zis:
– Duceți‑vă și vedeți unde este, ca să trimit să‑l prindă.
Regele a fost înștiințat, spunându‑i‑se:
– Iată că este în Dotan.
14Regele a trimis acolo cai, care și o armată puternică. Ei au ajuns noaptea și au înconjurat cetatea. 15Slujitorul omului lui Dumnezeu s‑a sculat dis‑de‑dimineață, a ieșit și iată că o armată înconjurase cetatea, cu cai și care.
Slujitorul i‑a zis:
– Ah, stăpâne, ce vom face?
16Acesta a răspuns:
– Nu te teme, căci cei ce sunt cu noi sunt mai mulți decât cei ce sunt cu ei.
17Apoi Elisei s‑a rugat, zicând: „O, Doamne, Te rog, deschide‑i ochii ca să poată vedea!“ Și Domnul a deschis ochii slujitorului și el a putut să vadă muntele plin de cai și de care de foc în jurul lui Elisei. 18În timp ce arameii coborau spre el, Elisei s‑a rugat Domnului, zicând: „Te rog, lovește‑i pe acești oameni cu orbire!“ Și Domnul i‑a lovit cu orbire, după cuvântul lui Elisei. 19Atunci Elisei le‑a zis: „Nu acesta este drumul și nu aceasta este cetatea. Urmați‑mă și vă voi duce la omul pe care îl căutați.“ Și el i‑a dus în Samaria. 20După ce au intrat în Samaria, Elisei a zis: „Doamne, deschide ochii acestor oameni ca ei să poată vedea!“ Și Domnul le‑a deschis ochii, iar ei au văzut că erau în mijlocul Samariei.
21Când regele lui Israel i‑a văzut, l‑a întrebat pe Elisei:
– Să‑i ucid, părinte? Să‑i ucid?
22El a răspuns:
– Nu‑i ucide! I‑ai ucide pe cei pe care‑i iei captivi cu sabia și cu arcul tău? Servește‑i cu pâine și cu apă ca să mănânce și să bea, iar după aceea să se întoarcă la stăpânul lor.
23Atunci regele a dat un ospăț mare. După ce au mâncat și au băut, le‑a dat voie să plece, iar ei s‑au întors la stăpânul lor. Și trupele Aramului n‑au mai continuat să năvălească în țara lui Israel.
Foamete în Samaria asediată
24După o vreme, Ben‑Hadad, regele Aramului, adunându‑și întreaga tabără, s‑a suit și a asediat Samaria. 25Din cauza asediului, foametea în Samaria a devenit foarte mare, astfel încât un cap de măgar a ajuns să valoreze optzeci de șecheli25 Aproximativ 1 kg. de argint, iar un sfert de cab25 Aproximativ 0,3 l. de găinaț de porumbel25 Sau: ceapă sălbatică. – cinci șecheli25 Aproximativ 60 gr..
26În timp ce regele lui Israel trecea pe zid, o femeie a strigat către el, zicând:
– Ajută‑mă, o, rege, stăpânul meu!
27Dar el i‑a zis:
– Dacă nu te ajută Domnul, cu ce te‑aș putea ajuta eu? Cu ceea ce este în arie sau în teasc?
28Apoi regele i‑a zis:
– Ce ți s‑a întâmplat?
Ea a răspuns:
– Această femeie mi‑a zis: „Dă‑l pe fiul tău ca să‑l mâncăm astăzi, iar pe fiul meu îl vom mânca mâine.“ 29Noi l‑am fiert pe fiul meu și l‑am mâncat.29 Vezi Lev. 26:29 și Deut. 28:53, 57; vezi și Plâng. 4:10. Iar în ziua următoare, când i‑am zis: „Dă‑l pe fiul tău ca să‑l mâncăm“, ea și‑a ascuns fiul.
30Când a auzit regele cuvintele femeii, și‑a sfâșiat hainele în timp ce era încă pe zid. Atunci oamenii s‑au uitat și au văzut că pe trup avea un sac. 31El a zis: „Dumnezeu să Se poarte cu mine cu toată asprimea, dacă va mai rămâne astăzi capul lui Elisei, fiul lui Șafat, pe umerii lui!“
32Elisei ședea în casă, iar bătrânii32 Șefi de familii și de clanuri, recunoscuți ca autoritate la toate popoarele orientale. Ei aveau rol de (1) judecători în cadrul comunității locale (Deut. 19:12; 21:1-9, 18-21; 22:13-21; 25:5-10) sau de (2) lideri militari (Ios. 8:10). Ca instituție, Sfatul Bătrânilor lui Israel este atestat în special în perioada monarhiei, cu rol de consiliu (2 Sam. 3:17; 5:3; 17:4; 1 Regi 20:7). ședeau lângă el. Regele a trimis pe cineva înaintea sa, dar până să ajungă mesagerul, Elisei le‑a zis bătrânilor: „Vedeți că acest ucigaș trimite pe cineva să‑mi ia capul? Ascultați! Când va veni mesagerul, închideți ușa și țineți‑l la ușă. Nu se aude oare zgomotul pașilor stăpânului său în urma lui?“
33În timp ce încă vorbea cu ei, iată că mesagerul a ajuns la el și a zis:
– Iată, acest dezastru vine de la Domnul. De ce să‑L mai aștept pe Domnul?
以利沙找回斧頭
1一群先知對以利沙說：「你看，我們住的地方實在太小了。 2請讓我們去約旦河吧，我們每人都可以從那裡砍一根木頭蓋房子居住。」以利沙說：「你們去吧。」 3其中一人請以利沙一起去，以利沙答應了， 4便和他們一起去約旦河砍伐樹木。 5有個人砍樹的時候，斧頭掉進了水裡。他大喊：「唉！師傅，這把斧頭是借來的。」 6上帝的僕人問：「斧頭掉在哪裡了？」他就指給以利沙看。以利沙砍了一根樹枝拋進水裡，斧頭便浮了上來。 7以利沙說：「你去拿上來吧！」他便伸手拿起了斧頭。
以利沙使亞蘭軍敗退
8亞蘭王與以色列人交戰，他和臣僕商議要在某處安營。 9上帝的僕人派人去稟告以色列王說：「你要小心，不要經過那個地方，因為亞蘭人埋伏在那裡。」 10以色列王派人到上帝的僕人所說的地方，警告那裡的人要小心防備。這樣的事情發生了好幾次。
11亞蘭王因此十分惱怒，召來臣僕質問他們：「你們當中誰向以色列王洩露了我們的計劃？」 12一位臣僕說：「我主我王啊，沒有人洩露。是以色列的先知以利沙將王在寢宮所談的事告訴了以色列王。」 13王說：「去找出他在哪裡，我派人去捉拿他。」王得知以利沙在多坍後， 14便派出大隊人馬和戰車前往那裡，他們在夜間抵達多坍，把城圍住。 15上帝僕人的侍者清早起來，走到外面，看見城被軍隊、車馬包圍，就對上帝的僕人說：「唉！我主啊，怎麼辦呢？」 16上帝的僕人說：「不要害怕！我們的人比他們的還要多。」 17他隨後禱告：「耶和華啊，求你開他的眼睛，讓他看見。」於是，耶和華開那個僕人的眼睛，他就看見山上到處都是火車火馬圍繞著以利沙。 18亞蘭人向以利沙衝來，以利沙祈求耶和華說：「求你使他們瞎眼。」耶和華聽了以利沙的禱告，使他們瞎了眼。 19以利沙對他們說：「不是這條路，也不是這座城。跟我來，我帶你們到你們要找的人那裡。」以利沙把他們領到撒瑪利亞。
20他們進城後，以利沙禱告：「耶和華啊，求你開他們的眼睛，讓他們看見。」耶和華開了他們的眼睛，他們就看見了，發現自己在撒瑪利亞城中。 21以色列王看見他們，問以利沙說：「我父啊，我可以殺他們嗎？」 22以利沙答道：「不可殺他們。豈可殺從戰場上抓來的俘虜呢？給他們吃的喝的，讓他們回自己主人那裡吧。」 23於是，以色列王為他們大擺宴席，等他們吃喝完畢，便放他們回自己主人那裡。之後，亞蘭人不再侵犯以色列。
撒瑪利亞城被圍困
24後來，亞蘭王便·哈達召集全軍圍困撒瑪利亞。 25撒瑪利亞被困後，城裡陷入嚴重饑荒，以致一個驢頭可賣九百克銀子，二百克鴿子糞可賣十一克銀子。 26一天，以色列王從城牆上走過，一個婦人向他哭喊道：「我主我王啊，求你幫幫我！」 27王說：「如果耶和華不幫助你，我怎能幫助你呢？我既無糧也無酒。 28你有什麼難處呢？」 29婦人說：「這個女人對我說，『我們今天吃你兒子，明天再吃我兒子。』於是我們把我兒子煮了吃。第二天我叫她把她兒子交出來，她卻把兒子藏了起來。」 30王聽了婦人的話，就撕裂衣服。王走在城牆上，人們都看見他貼身穿著麻衣。 31王說：「如果今天沙法的兒子以利沙的頭顱還留在他頸項上，願上帝重重地懲罰我！」
32王派使者去以利沙那裡。那時，以利沙正與長老們坐在他家中。使者到達之前，以利沙對長老說：「你們看，這兇手派人來斬我的頭。使者到達時，你們要把他關在門外。他後面不就是他主人的腳步聲嗎？」 33話音未落，使者已經到了，說：「既然這禍是從耶和華來的，我何必再仰望祂呢？」
