Vindecarea lui Naaman
1Naaman era conducătorul oștirii regelui Aramului1 Siria.. El era un om important pentru stăpânul său și totodată foarte respectat, pentru că prin el dăduse Domnul victorie lui Aram. Însă omul acesta, care ajunsese un războinic viteaz, era lepros1 Ebr.: tsara’, un verb la participiu din care derivă substantivul tsara’at (termen care, prin intermediul LXX, a ajuns să fie redat în versiunile moderne prin lepră). Majoritatea studiilor lexicale și medicale au ajuns însă la concluzia că termenul tradus în mod tradițional cu lepră se referă la o varietate de afecțiuni/infecții ale pielii, contagioase sau nu, care pot să includă Boala lui Hansen (lepra modernă, provocată de bacilul Mycobacterium leprae), dar și o serie de alte diagnostice moderne, cum ar fi: psoriazis, vitiligo, râie, dermatită seboreică, precum și alte tipuri de infecții datorate micozelor cutanate (ciupercile de piele). De asemenea, cele mai multe dintre simptomele și caracteristicile descrise în Lev. 13 nu se potrivesc maladiei lui Hansen [peste tot în capitol]..
2Arameii ieșiseră la luptă în cete și luaseră captivă o tânără din țara lui Israel. Ea era în slujba soției lui Naaman. 3Ea a zis stăpânei sale: „O, dacă stăpânul meu ar merge la profetul din Samaria, atunci el l‑ar vindeca de lepra lui.“
4Naaman s‑a dus la stăpânul său și i‑a făcut cunoscut tot ce i‑a spus tânăra care era din țara lui Israel. 5Și regele Aramului i‑a zis: „Du‑te, căci voi trimite o scrisoare regelui lui Israel!“ Naaman a plecat luând cu el zece talanți5 Un talant măsura aproximativ 30 kg; aproximativ 300 kg. de argint, șase mii de șecheli5 Sau: sicli, greutate de bază, comună la toate popoarele semite antice. Existau mai multe tipuri de șechel: regal (2 Sam. 14:26; aproximativ 13 gr), obișnuit (aproximativ 12 gr) și cel al Lăcașului (aproximativ 10 gr). Greutatea șechelului a variat în diferite vremuri și în diferite zone. Aproximativ 70 kg. de aur și zece rânduri de haine. 6El i‑a înmânat regelui lui Israel scrisoarea care spunea astfel: „Când scrisoarea aceasta îți va fi înmânată vei ști că l‑am trimis la tine pe slujitorul meu, Naaman, să‑l vindeci de lepra lui.“
7După ce a citit scrisoarea, regele lui Israel și‑a sfâșiat hainele și a zis: „Sunt eu Dumnezeu ca să omor și să înviez? De ce‑mi spune să vindec un om de lepra lui? Să știți dar și să înțelegeți că el caută motiv de ceartă cu mine.“
8Când a auzit Elisei, omul lui Dumnezeu, că regele lui Israel și‑a sfâșiat hainele, a trimis să spună regelui: „De ce ți‑ai sfâșiat hainele? Trimite‑l la mine și va ști că există un profet în Israel!“ 9Naaman a venit cu alaiul său de cai și care și s‑a oprit la poarta casei lui Elisei. 10Elisei i‑a trimis un mesager, zicând: „Du‑te și spală‑te în Iordan de șapte ori, iar carnea ți se va vindeca și vei fi curat.“
11Dar Naaman s‑a mâniat și a plecat, zicând: „Eu credeam că va ieși la mine, se va opri înaintea mea și va chema Numele Domnului, Dumnezeul lui, iar pe urmă își va îndrepta mâna spre locul rănii și mă va vindeca de lepră. 12Nu sunt oare Abana12 Sau: Amana și Parpar, râurile Damascului, mai bune decât toate apele Israelului? Nu puteam să mă spăl în ele și să fiu curat?“ Apoi s‑a întors și a plecat plin de mânie.
13Dar slujitorii lui s‑au apropiat de el și i‑au zis: „Părinte, dacă profetul ți‑ar fi spus să faci un lucru greu, nu l‑ai fi făcut? Cu atât mai mult acum, când ți‑a spus să te speli ca să fii curat!“ 14Atunci a coborât și s‑a cufundat de șapte ori în Iordan, așa cum i‑a spus omul lui Dumnezeu, iar carnea lui s‑a făcut precum carnea unui copilaș. Și astfel, el s‑a curățit. 15Apoi Naaman împreună cu toți însoțitorii lui s‑au întors la omul lui Dumnezeu.
Când a ajuns, s‑a oprit înaintea lui și i‑a zis:
– Iată, acum știu că nu este alt Dumnezeu pe tot pământul, decât în Israel. Primește, te rog, un dar din partea robului tău.
16Dar Elisei i‑a răspuns:
– Viu este Domnul, înaintea Căruia stau, că nu voi lua nimic.
Și cu toate că Naaman a insistat să ia, Elisei a refuzat.
17– Dacă nu vrei, a zis Naaman, dă voie, te rog, robului tău să încarce pământ, atât cât pot duce doi catâri, pentru că de‑acum înainte robul tău nu va mai aduce arderi‑de‑tot sau jertfe altor dumnezei, ci numai Domnului. 18Iată totuși ce‑L rog pe Domnul să‑i ierte robului tău: când stăpânul meu intră în templul lui Rimon18 Zeul furtunii și al războiului la aramei, cunoscut și ca Hadad (Baal la canaaniți și fenicieni). să se închine acolo, sprijinindu‑se de brațul meu, mă închin și eu în templul lui Rimon. Să‑l ierte deci Domnul pe robul tău când mă voi închina în templul lui Rimon.
19Elisei i‑a răspuns:
– Du‑te în pace.
După ce Naaman a plecat de la el și a străbătut o anumită distanță, 20Ghehazi, slujitorul lui Elisei, omul lui Dumnezeu, și‑a zis: „Stăpânul meu l‑a refuzat pe Naaman, arameul acesta, și n‑a luat de la el ceea ce i‑a adus. Viu este Domnul că voi alerga și voi lua ceva de la el.“ 21Astfel, Ghehazi s‑a dus după Naaman.
Când l‑a văzut Naaman alergând după el, a coborât din car ca să‑l întâmpine și i‑a zis:
– Totul este bine?
22El a răspuns:
– Totul este bine. Stăpânul meu m‑a trimis însă să‑ți spun: „Doi tineri dintre fiii profeților au venit chiar acum la mine din muntele lui Efraim. Dă‑mi, te rog, pentru ei un talant22 Aproximativ 30 kg. de argint și două rânduri de haine.“
23Naaman i‑a zis:
– Fă‑mi, te rog, pe plac și ia doi talanți23 Aproximativ 60 kg..
Naaman a insistat și i‑a pus doi talanți de argint în doi saci, împreună cu două rânduri de haine. I‑a mai dat și doi slujitori care să‑l ajute cu povara. 24Când a ajuns la deal, Ghehazi le‑a luat din mâinile lor și le‑a pus în casă. Apoi le‑a dat drumul oamenilor, iar ei au plecat. 25După aceea s‑a dus și s‑a înfățișat înaintea stăpânului său, Elisei.
Elisei l‑a întrebat:
– De unde vii, Ghehazi?
El a răspuns:
– Slujitorul tău nu s‑a dus nicăieri.
26Dar Elisei i‑a zis:
– Oare n‑a mers inima mea cu tine, când omul acela s‑a întors din carul său și te‑a întâmpinat? Este oare acum vremea de luat argint, haine, măslini, vii, turme, cirezi, robi și roabe? 27Lepra lui Naaman se va lipi de tine și de sămânța ta pentru totdeauna!
Ghehazi a ieșit dinaintea lui Elisei lepros, alb ca zăpada.
Den spetälske Naaman blir botad
1Naaman var överbefälhavare för den arameiske kungens här, och kungen där satte stort värde på honom, därför att Herren genom honom räddat Aram från dess fiender. Han var en ansedd stridsman, men han led av spetälska.
2Enheter av araméer hade gått in i Israel och tagit en liten flicka som fånge, och hon fick komma i tjänst hos Naamans hustru. 3En dag sa flickan till sin husmor: ”Jag önskar att min herre kunde besöka profeten i Samaria. Han skulle säkert bota honom från spetälskan.”
4Naaman berättade för sin herre vad den israelitiska flickan hade sagt.
5”Res du dit”, sa kungen till honom. ”Jag ska skriva ett rekommendationsbrev till kungen i Israel.”
Naaman gav sig iväg med tio talenter silver, sextusen siklar guld5:5 Ca 350 kilo silver och 70 kilo guld. och dessutom tio uppsättningar kläder. 6I brevet han tog till Israels kung stod det: ”Tillsammans med det här brevet sänder jag min tjänare Naaman till dig, för att du ska bota honom från hans spetälska!”
7När kungen i Israel läste brevet, rev han sönder sina kläder och sa: ”Är jag Gud som kan döda och ge liv igen? Han skickar hit en spetälsk och vill att jag ska göra honom frisk! Är jag då kanske Gud, som kan ge och ta liv? Nej, ni ser väl att han bara söker sak med mig.”
8Men när gudsmannen Elisha fick höra att Israels kung hade rivit sönder sina kläder, skickade han ett meddelande till honom: ”Varför har du rivit sönder dina kläder? Sänd mannen till mig, så ska han inse att det finns en profet i Israel!”
9Naaman kom med sina hästar och vagnar och stannade utanför Elishas hus. 10Elisha skickade bud till honom att han skulle gå och bada i floden Jordan sju gånger. Då skulle hans hud bli frisk igen och han själv bli ren. 11Men Naaman blev arg och for sin väg.
”Jag tycker att han åtminstone borde ha kommit ut själv och ställt sig där och åkallat Herrens, sin Guds namn”, sa han. ”Jag hade väntat mig att han skulle stryka med sin hand över det sjuka stället och botat spetälskan. 12Är inte floderna Amana och Parpar i Damaskus bättre än alla vattendrag i Israel? Om det är floder jag behöver, kan jag bada hemma och bli ren.” Sedan for han ilsken därifrån.
13Men hans tjänare gick till honom och sa: ”Min fader, om profeten hade bett dig att göra något svårt, skulle du ha gjort det, eller hur? Därför borde du också lyda honom nu när han säger att du ska göra något så enkelt som att gå och bada för att bli frisk.”
14Naaman for då ner till floden Jordan och doppade sig där sju gånger, precis som gudsmannen hade sagt åt honom. Hans hud blev helt återställd, som på ett litet barn, och han blev ren. 15Då for han och hela hans sällskap tillbaka till gudsmannen. När han stod där framför honom, sa han: ”Nu förstår jag att det inte finns någon Gud i hela världen, förutom i Israel! Ta nu emot de gåvor som jag, din tjänare, har med mig.”
16”Så sant Herren lever, han som jag tjänar, jag kan inte ta emot någonting”, svarade Elisha. Naaman försökte övertala Elisha, men han vägrade att ta emot någonting. 17”Låt mig, din tjänare, då få med mig hem så mycket jord som ett par mulåsnor kan bära”, sa Naaman. ”För från och med nu ska jag, din tjänare, inte offra brännoffer eller slaktoffer till någon annan gud än Herren. 18Men kan Herren förlåta mig en sak? När min herre går till guden Rimmons tempel för att tillbe och lutar sig mot min arm, kan Herren då förlåta mig om jag också böjer mig där i Rimmons tempel? Må Herren förlåta mig det!”
19”Gå i frid”, svarade Elisha. Och så for Naaman därifrån och hann ett stycke på väg.
Elishas tjänare skaffar sig förmåner
20Men gudsmannen Elishas tjänare Gechasi sa för sig själv: ”Min herre lät denne aramé Naaman komma härifrån för lätt, utan att ta emot de erbjudna gåvorna. Så sant Herren lever, jag ska springa efter Naaman och försöka få något av honom.”
21Gechasi skyndade sig alltså efter Naaman, och när denne fick se honom, steg han ur vagnen och gick fram till honom. ”Jag hoppas att allt står väl till”, sa han. 22”Ja, allt är väl, men min herre har skickat mig hit för att säga att två unga profeter från Efraims bergsbygd just har kommit till honom, och han ber dig ge dem en talent silver och var sin uppsättning kläder”, svarade Gechasi.
23”Ta två talenter”, sa Naaman och trugade dem på honom. Han knöt in två talenter silver i två påsar och gav honom också högtidskläderna. Två av hans tjänare fick följa med och bära dem åt Gechasi. 24Men när de kom fram till berget, tog Gechasi påsarna från tjänarna, gömde dem i huset och sände iväg tjänarna.
25När han kom in till Elisha och ställde sig framför sin herre, frågade denne: ”Var har du varit, Gechasi?” ”Jag, din tjänare, har inte varit någonstans”, svarade han.
26”Förstår du inte att jag var där i min ande, när en man steg ur sin vagn för att möta dig?” sa Elisha. ”Är det här den rätta tiden att ta emot pengar, kläder, olivplanteringar, vingårdar, oxar och tjänare? 27Naamans spetälska ska nu komma över dig och dina barn och barnbarn för alltid.”
Och Gechasi lämnade rummet spetälsk och vit som snö.
