Vindecarea lui Naaman
1Naaman era conducătorul oștirii regelui Aramului1 Siria.. El era un om important pentru stăpânul său și totodată foarte respectat, pentru că prin el dăduse Domnul victorie lui Aram. Însă omul acesta, care ajunsese un războinic viteaz, era lepros1 Ebr.: tsara’, un verb la participiu din care derivă substantivul tsara’at (termen care, prin intermediul LXX, a ajuns să fie redat în versiunile moderne prin lepră). Majoritatea studiilor lexicale și medicale au ajuns însă la concluzia că termenul tradus în mod tradițional cu lepră se referă la o varietate de afecțiuni/infecții ale pielii, contagioase sau nu, care pot să includă Boala lui Hansen (lepra modernă, provocată de bacilul Mycobacterium leprae), dar și o serie de alte diagnostice moderne, cum ar fi: psoriazis, vitiligo, râie, dermatită seboreică, precum și alte tipuri de infecții datorate micozelor cutanate (ciupercile de piele). De asemenea, cele mai multe dintre simptomele și caracteristicile descrise în Lev. 13 nu se potrivesc maladiei lui Hansen [peste tot în capitol]..
2Arameii ieșiseră la luptă în cete și luaseră captivă o tânără din țara lui Israel. Ea era în slujba soției lui Naaman. 3Ea a zis stăpânei sale: „O, dacă stăpânul meu ar merge la profetul din Samaria, atunci el l‑ar vindeca de lepra lui.“
4Naaman s‑a dus la stăpânul său și i‑a făcut cunoscut tot ce i‑a spus tânăra care era din țara lui Israel. 5Și regele Aramului i‑a zis: „Du‑te, căci voi trimite o scrisoare regelui lui Israel!“ Naaman a plecat luând cu el zece talanți5 Un talant măsura aproximativ 30 kg; aproximativ 300 kg. de argint, șase mii de șecheli5 Sau: sicli, greutate de bază, comună la toate popoarele semite antice. Existau mai multe tipuri de șechel: regal (2 Sam. 14:26; aproximativ 13 gr), obișnuit (aproximativ 12 gr) și cel al Lăcașului (aproximativ 10 gr). Greutatea șechelului a variat în diferite vremuri și în diferite zone. Aproximativ 70 kg. de aur și zece rânduri de haine. 6El i‑a înmânat regelui lui Israel scrisoarea care spunea astfel: „Când scrisoarea aceasta îți va fi înmânată vei ști că l‑am trimis la tine pe slujitorul meu, Naaman, să‑l vindeci de lepra lui.“
7După ce a citit scrisoarea, regele lui Israel și‑a sfâșiat hainele și a zis: „Sunt eu Dumnezeu ca să omor și să înviez? De ce‑mi spune să vindec un om de lepra lui? Să știți dar și să înțelegeți că el caută motiv de ceartă cu mine.“
8Când a auzit Elisei, omul lui Dumnezeu, că regele lui Israel și‑a sfâșiat hainele, a trimis să spună regelui: „De ce ți‑ai sfâșiat hainele? Trimite‑l la mine și va ști că există un profet în Israel!“ 9Naaman a venit cu alaiul său de cai și care și s‑a oprit la poarta casei lui Elisei. 10Elisei i‑a trimis un mesager, zicând: „Du‑te și spală‑te în Iordan de șapte ori, iar carnea ți se va vindeca și vei fi curat.“
11Dar Naaman s‑a mâniat și a plecat, zicând: „Eu credeam că va ieși la mine, se va opri înaintea mea și va chema Numele Domnului, Dumnezeul lui, iar pe urmă își va îndrepta mâna spre locul rănii și mă va vindeca de lepră. 12Nu sunt oare Abana12 Sau: Amana și Parpar, râurile Damascului, mai bune decât toate apele Israelului? Nu puteam să mă spăl în ele și să fiu curat?“ Apoi s‑a întors și a plecat plin de mânie.
13Dar slujitorii lui s‑au apropiat de el și i‑au zis: „Părinte, dacă profetul ți‑ar fi spus să faci un lucru greu, nu l‑ai fi făcut? Cu atât mai mult acum, când ți‑a spus să te speli ca să fii curat!“ 14Atunci a coborât și s‑a cufundat de șapte ori în Iordan, așa cum i‑a spus omul lui Dumnezeu, iar carnea lui s‑a făcut precum carnea unui copilaș. Și astfel, el s‑a curățit. 15Apoi Naaman împreună cu toți însoțitorii lui s‑au întors la omul lui Dumnezeu.
Când a ajuns, s‑a oprit înaintea lui și i‑a zis:
– Iată, acum știu că nu este alt Dumnezeu pe tot pământul, decât în Israel. Primește, te rog, un dar din partea robului tău.
16Dar Elisei i‑a răspuns:
– Viu este Domnul, înaintea Căruia stau, că nu voi lua nimic.
Și cu toate că Naaman a insistat să ia, Elisei a refuzat.
17– Dacă nu vrei, a zis Naaman, dă voie, te rog, robului tău să încarce pământ, atât cât pot duce doi catâri, pentru că de‑acum înainte robul tău nu va mai aduce arderi‑de‑tot sau jertfe altor dumnezei, ci numai Domnului. 18Iată totuși ce‑L rog pe Domnul să‑i ierte robului tău: când stăpânul meu intră în templul lui Rimon18 Zeul furtunii și al războiului la aramei, cunoscut și ca Hadad (Baal la canaaniți și fenicieni). să se închine acolo, sprijinindu‑se de brațul meu, mă închin și eu în templul lui Rimon. Să‑l ierte deci Domnul pe robul tău când mă voi închina în templul lui Rimon.
19Elisei i‑a răspuns:
– Du‑te în pace.
După ce Naaman a plecat de la el și a străbătut o anumită distanță, 20Ghehazi, slujitorul lui Elisei, omul lui Dumnezeu, și‑a zis: „Stăpânul meu l‑a refuzat pe Naaman, arameul acesta, și n‑a luat de la el ceea ce i‑a adus. Viu este Domnul că voi alerga și voi lua ceva de la el.“ 21Astfel, Ghehazi s‑a dus după Naaman.
Când l‑a văzut Naaman alergând după el, a coborât din car ca să‑l întâmpine și i‑a zis:
– Totul este bine?
22El a răspuns:
– Totul este bine. Stăpânul meu m‑a trimis însă să‑ți spun: „Doi tineri dintre fiii profeților au venit chiar acum la mine din muntele lui Efraim. Dă‑mi, te rog, pentru ei un talant22 Aproximativ 30 kg. de argint și două rânduri de haine.“
23Naaman i‑a zis:
– Fă‑mi, te rog, pe plac și ia doi talanți23 Aproximativ 60 kg..
Naaman a insistat și i‑a pus doi talanți de argint în doi saci, împreună cu două rânduri de haine. I‑a mai dat și doi slujitori care să‑l ajute cu povara. 24Când a ajuns la deal, Ghehazi le‑a luat din mâinile lor și le‑a pus în casă. Apoi le‑a dat drumul oamenilor, iar ei au plecat. 25După aceea s‑a dus și s‑a înfățișat înaintea stăpânului său, Elisei.
Elisei l‑a întrebat:
– De unde vii, Ghehazi?
El a răspuns:
– Slujitorul tău nu s‑a dus nicăieri.
26Dar Elisei i‑a zis:
– Oare n‑a mers inima mea cu tine, când omul acela s‑a întors din carul său și te‑a întâmpinat? Este oare acum vremea de luat argint, haine, măslini, vii, turme, cirezi, robi și roabe? 27Lepra lui Naaman se va lipi de tine și de sămânța ta pentru totdeauna!
Ghehazi a ieșit dinaintea lui Elisei lepros, alb ca zăpada.
Eliseo sana a Naamán
1Naamán, jefe del ejército del rey de Siria, era un hombre de mucho prestigio y gozaba del favor de su rey porque, por medio de él, el Señor le había dado victorias a su país. Era un soldado valiente, pero estaba enfermo de lepra.
2En cierta ocasión los sirios, que habían salido a merodear, capturaron a una muchacha israelita y la hicieron criada de la esposa de Naamán. 3Un día la muchacha le dijo a su ama: «Ojalá el amo fuera a ver al profeta que hay en Samaria, porque él lo sanaría de su lepra».
4Naamán fue a contarle al rey lo que la muchacha israelita había dicho. 5El rey de Siria le respondió:
―Bien, puedes ir; yo le mandaré una carta al rey de Israel.
Y así Naamán se fue, llevando treinta mil monedas de plata, seis mil monedas de oro5:5 treinta mil … oro. Lit. diez talentos de plata y seis mil [siclos] de oro. y diez mudas de ropa. 6La carta que le llevó al rey de Israel decía: «Cuando te llegue esta carta, verás que el portador es Naamán, uno de mis oficiales. Te lo envío para que lo sanes de su lepra».
7Al leer la carta, el rey de Israel se rasgó las vestiduras y exclamó: «¿Y acaso soy Dios, capaz de dar vida o muerte, para que venga alguien y me pida sanar a un leproso? ¡Fijaos bien cómo me está buscando pleito!»
8Cuando Eliseo, hombre de Dios, se enteró de que el rey de Israel se había rasgado las vestiduras, le envió este mensaje: «¿Por qué estás tan molesto?5:8 estás tan molesto. Lit. te has rasgado la ropa. ¡Mándame a ese hombre, para que sepa que hay profeta en Israel!»
9Así que Naamán, con sus caballos y sus carros, fue a la casa de Eliseo y se detuvo ante la puerta. 10Entonces Eliseo envió un mensajero a que le dijera: «Ve y zambúllete siete veces en el río Jordán; así tu piel sanará, y quedarás limpio».
11Naamán se enfureció y se fue, quejándose: «¡Yo creí que el profeta saldría a recibirme personalmente para invocar el nombre del Señor su Dios, y que con un movimiento de la mano me sanaría de la lepra! 12¿Acaso los ríos de Damasco, el Abaná y el Farfar, no son mejores que toda el agua de Israel? ¿Acaso no podría zambullirme en ellos y quedar limpio?» Furioso, dio media vuelta y se marchó.
13Entonces sus criados se le acercaron para aconsejarle: «Señor,5:13 Señor. Lit. Padre mío. si el profeta te hubiera mandado hacer algo complicado, ¿no le habrías hecho caso? ¡Con más razón si lo único que te dice es que te zambullas, y así quedarás limpio!» 14Así que Naamán bajó al Jordán y se sumergió siete veces, según se lo había ordenado el hombre de Dios. ¡Y su piel se volvió como la de un niño, y quedó limpio! 15Luego Naamán volvió con todos sus acompañantes y, presentándose ante el hombre de Dios, le dijo:
―Ahora reconozco que no hay Dios en todo el mundo, sino solo en Israel. Te ruego que aceptes un regalo de tu siervo.
16Pero Eliseo respondió:
―¡Tan cierto como que vive el Señor, a quien yo sirvo, que no voy a aceptar nada!
Y por más que insistió Naamán, Eliseo no accedió.
17―En ese caso —persistió Naamán—, permíteme llevarme dos cargas de esta tierra,5:17 dos cargas de esta tierra. Es decir, para construir un altar. ya que de aquí en adelante Tu siervo no va a ofrecer holocaustos ni sacrificios a ningún otro dios, sino solo al Señor. 18Y, cuando mi señor el rey vaya a adorar en el templo de Rimón y se apoye en mi brazo, y yo me vea obligado a inclinarme allí, desde ahora ruego al Señor me perdone por inclinarme en ese templo.
19―Puedes irte en paz —respondió Eliseo.
Naamán se fue, y ya había recorrido cierta distancia 20cuando Guiezi, el criado de Eliseo, hombre de Dios, pensó: «Mi amo ha sido demasiado bondadoso con este sirio Naamán, pues no le aceptó nada de lo que había traído. Pero yo voy a correr tras él, a ver si me da algo. ¡Tan cierto como que el Señor vive!»
21Así que Guiezi se fue para alcanzar a Naamán. Cuando este lo vio correr tras él, se bajó de su carro para recibirlo y lo saludó. 22Respondiendo al saludo, Guiezi dijo:
―Mi amo me ha enviado con este mensaje: “Dos jóvenes de la comunidad de profetas acaban de llegar de la sierra de Efraín. Te pido que me des para ellos tres mil monedas5:22 tres mil monedas. Lit. un talento. de plata y dos mudas de ropa”.
23―Por favor, llévate seis mil —respondió Naamán, e insistió en que las aceptara.
Echó entonces las monedas en dos sacos, junto con las dos mudas de ropa, y todo esto se lo entregó a dos criados para que lo llevaran delante de Guiezi. 24Al llegar a la colina, Guiezi tomó los sacos y los guardó en la casa; después despidió a los hombres, y estos se fueron. 25Entonces Guiezi se presentó ante su amo.
―¿De dónde vienes, Guiezi? —le preguntó Eliseo.
―Tu siervo no ha ido a ninguna parte —respondió Guiezi.
26Eliseo replicó:
―¿No estaba yo presente en espíritu cuando aquel hombre se bajó de su carro para recibirte? ¿Acaso es este el momento de recibir dinero y ropa, huertos y viñedos, ovejas y bueyes, criados y criadas? 27Ahora la lepra de Naamán se te pegará a ti, y a tus descendientes, para siempre.
No bien había salido Guiezi de la presencia de Eliseo cuando ya estaba blanco como la nieve por causa de la lepra.
