Nouă Traducere În Limba Română

2 Regi 4

Înmulţirea uleiului văduvei

1Soţia unuia dintre fiii profeţilor i s-a plâns lui Elisei, zicându-i:

– Ucenicul tău, soţul meu, a murit şi tu ştii că ucenicul tău se temea de Domnul. Creditorul vine acum să-i ia pe cei doi copii ai mei şi să-i facă sclavii lui.

Elisei a întrebat-o:

– Ce aş putea face pentru tine? Spune-mi ce ai în casa ta?

– Slujitoarea ta nu mai are nimic în casă, a răspuns ea, decât un vas cu ulei.

– Du-te şi cere vase de la toţi vecinii tăi, i-a zis Elisei. Cere vase goale şi să nu fie puţine. Când te vei întoarce, încuie uşa după tine şi fiii tăi. Apoi toarnă ulei în fiecare din aceste vase şi, când vor fi pline, pune-le deoparte.

Atunci a plecat şi a încuiat uşa după ea şi după fiii săi. Ei apropiau vasele şi ea turna ulei în ele. Când vasele au fost pline, ea i-a zis fiului său:

– Mai adu-mi un vas!

– Nu mai este nici unul, i-a zis el.

Atunci uleiul a încetat să mai curgă.

După aceea s-a dus şi i-a spus omului lui Dumnezeu lucrul acesta. El i-a zis: „Du-te, vinde uleiul şi plăteşte-ţi datoria, iar cu ce va rămâne vei putea trăi tu şi fiii tăi.“

Învierea fiului sunamitei

Într-o zi Elisei trecea prin Sunem. Acolo era o femeie bogată care a stăruit ca el să mănânce la ea. Şi ori de câte ori trecea pe acolo, Elisei se oprea la ea ca să mănânce. Ea i-a zis soţului ei: „Iată, ştiu că omul acesta, care trece adesea pe la noi, este un om sfânt al lui Dumnezeu. 10 Să facem pe acoperiş o odaie mică cu pereţi şi să punem în ea un pat pentru el, o masă, un scaun şi un sfeşnic, pentru ca oricând va veni la noi, să poată sta acolo.“

11 Într-o zi, când Elisei s-a întors, a intrat în odaie şi s-a odihnit acolo. 12 Apoi a zis slujitorului său, Ghehazi: „Cheam-o pe şunamita aceasta!“ Ghehazi a chemat-o şi ea a venit. 13 Elisei i-a zis lui Ghehazi: „Spune-i: «Tu te-ai deranjat făcând toate aceste lucruri pentru noi. Cu ce-am putea să-ţi răsplătim? Să vorbim pentru tine regelui sau conducătorului oştirii?»“ Ea a răspuns: „Eu locuiesc în mijlocul poporului meu.“[a]

14 – Ce putem face pentru ea? a întrebat Elisei.

– Ei bine, ea nu are nici un fiu, a răspuns Ghehazi, iar soţul ei este bătrân.

15 – Cheam-o! i-a zis Elisei.

El a chemat-o, iar ea s-a oprit în prag.

16 – La anul, pe vremea aceasta, vei ţine în braţe un fiu, a zis Elisei.

– Nu, stăpâne! a zis ea. Nu o amăgi pe slujitoarea ta, omule al lui Dumnezeu!

17 Femeia a rămas însărcinată şi a născut un fiu chiar pe vremea aceea, în anul următor, aşa cum i-a zis Elisei.

18 Copilul a crescut. Într-o zi, când se dusese la tatăl său, acolo unde erau secerătorii, 19 i-a zis tatălui său: „Capul meu! Capul meu!“ Atunci tatăl copilului a zis slujitorului său: „Du-l la mama sa!“ 20 După ce slujitorul l-a luat şi l-a dus la mama sa, copilul a stat pe genunchii ei până la amiază şi apoi a murit. 21 Ea s-a ridicat şi a aşezat copilul pe patul omului lui Dumnezeu. Apoi a închis uşa şi a plecat.

22 L-a chemat pe soţul său şi i-a zis:

– Trimite-mi, te rog, un slujitor şi o măgăriţă ca să pot merge repede la omul lui Dumnezeu, după care mă voi întoarce.

23 Dar el a întrebat-o:

– De ce te duci astăzi la el? Nu este nici lună nouă[b], nici Sabat.

Ea i-a răspuns:

– Fii pe pace!

24 Şi după ce a înşeuat măgăriţa, a zis slujitorului ei: „Mână de îndată! Să nu te oprești pentru mine decât atunci când îţi voi spune!“ 25 Ea a plecat şi a ajuns la omul lui Dumnezeu, pe muntele Carmel. Când a văzut-o de la depărtare, omul lui Dumnezeu i-a zis slujitorului său, Ghehazi: „Priveşte! Aceasta-i șunamita! 26 Aleargă dar ca să-i ieşi în întâmpinare şi întreab-o dacă toate sunt bune cu ea, cu soţul ei şi cu copilul ei.“ Ea i-a răspuns: „Toate sunt bune!“ 27 După ce a ajuns la omul lui Dumnezeu pe munte, i-a îmbrăţişat picioarele. Atunci Ghehazi s-a apropiat ca s-o îndepărteze, dar omul lui Dumnezeu i-a zis: „Las-o, căci sufletul îi este amărât. Domnul mi-a ascuns lucrul acesta şi nu mi l-a făcut cunoscut.“ 28 Ea a zis: „Am cerut eu un fiu stăpânului meu? Nu ţi-am spus eu să nu mă amăgeşti?“ 29 Elisei i-a zis lui Ghehazi: „Încinge-te, ia toiagul meu în mână şi fugi. Dacă te vei întâlni cu cineva să nu-l saluţi şi, dacă te va saluta cineva, să nu-i răspunzi. Să aşezi toiagul meu pe faţa copilului.“ 30 Dar mama copilului a zis: „Viu este Domnul şi viu este sufletul tău că nu te voi părăsi!“ El s-a ridicat şi a urmat-o. 31 Ghehazi s-a dus înainte, a aşezat toiagul pe faţa băieţelului, dar el n-a scos nici un sunet şi n-a dat nici un semn de viaţă. Apoi Ghehazi s-a întors să-l întâlnească pe Elisei şi i-a zis: „Băieţelul nu s-a trezit!“ 32 Când a ajuns Elisei în casă, a văzut că băieţelul era aşezat mort în patul lui. 33 A intrat şi a închis uşa după ei amândoi şi s-a rugat Domnului. 34 Apoi s-a dus şi s-a aşezat pe copil. S-a întins peste el, punându-şi gura lui pe gura copilului, ochii lui pe ochii copilului şi mâinile lui pe mâinile copilului, şi trupul copilului s-a încălzit. 35 Elisei s-a întors şi s-a plimbat prin casă, apoi a urcat din nou şi s-a întins peste copil. Băiatul a strănutat de şapte ori, după care şi-a deschis ochii. 36 Elisei l-a chemat pe Ghehazi şi i-a zis: „Cheam-o pe şunamită!“ El a chemat-o. Când a ajuns la el, Elisei i-a zis: „Ia-ţi fiul!“ 37 Ea a venit şi a căzut la picioarele lui, închinându-i-se până la pământ. După aceea s-a ridicat şi a ieşit împreună cu fiul său.

Dregerea mâncării otrăvite

38 Elisei s-a întors la Ghilgal. În ţară era foamete. În timp ce fiii profeţilor primeau învăţătură, el i-a zis slujitorului său: „Pune oala cea mare şi fierbe ciorbă pentru profeţi!“ 39 Unul din ei a ieşit în câmp pentru a aduna ierburi şi a găsit o viţă sălbatică. A cules din ea dovleci sălbatici, până şi-a umplut poala. Când s-a întors, i-a tăiat şi i-a pus în oala cu ciorbă, căci nu ştia ce sunt. 40 Apoi au dat oamenilor să le mănânce. Dar când au început să mănânce din ciorbă, au strigat astfel:

– Omule al lui Dumnezeu, moartea este în oală!

Şi n-au putut să mănânce din ea.

41 –Aduceţi făină! a zis Elisei.

El a aruncat făină în oală şi a zis:

– Daţi-le acum oamenilor să mănânce!

Şi n-a mai fost nimic otrăvitor în oală.

Înmulţirea pâinii

42 A venit un om din Baal-Şalişa, aducând omului lui Dumnezeu douăzeci de pâini de orz, din cele dintâi roade şi spice proaspete într-un sac. Elisei a zis:

– Dă-le oamenilor să mănânce!

43 Dar slujitorul său a zis:

– Cum pot să împart acestea la o sută de oameni?

– Dă-le oamenilor să mănânce, i-a zis Elisei, căci aşa vorbeşte Domnul: „Vor mânca şi va mai şi rămâne!“

44 Atunci i-a servit cu pâine, iar ei au mâncat şi le-a mai şi rămas, după Cuvântul Domnului.

Notas al pie

  1. 2 Regi 4:13 Cu referire la clanul şi familia din care făcea parte; adică: Este cine să aibă grijă de mine.
  2. 2 Regi 4:23 Vezi Num. 28:11-15

Korean Living Bible

열왕기하 4

과부의 기름

1어느 날 한 과부가 엘리사에게 와서 이렇게 호소하였다. “저의 남편은 죽었습 니다. 선생님도 아시겠지만 그 사람은 여호와를 잘 섬기는 예언자의 생도였습니다. 그가 죽기 전에 돈을 좀 빌려 쓴 것이 있는데 돈을 갚지 않는다고 빚쟁이가 와서 내 아들 둘을 데리고 가 종으로 삼겠다고 합니다.”

“내가 당신을 위해 어떻게 하면 좋겠소? 당신의 집에 무엇이 있는지 말해 보시오.” “저의 집에는 작은 기름 한 병 외에 아무것도 없습니다.”

“당신은 이웃집에 가서 빈 그릇을 빌려 오시오. 되도록 많은 그릇을 빌려 와

당신의 두 아들과 함께 집 안으로 들어가서 문을 닫고 그 모든 그릇에 기름을 부어 차는 대로 옮겨 놓으시오.”

그래서 그 과부는 두 아들과 함께 집으로 가서 문을 닫고 자기 아들이 갖다 대는 그릇마다 기름을 따라 붓기 시작하였다.

그러자 순식간에 그 모든 그릇에 기름이 가득 차지 않겠는가! 그 과부가 자기 아들들에게 그릇을 더 가져오라고 했으나 그들은 “이제 남은 그릇이 하나도 없습니다” 하고 대답하였다. 그러자 흐르던 기름이 곧 멈추고 말았다.

그래서 그 과부가 엘리사에게 돌아가서 그 모든 일을 보고하자 엘리사는 그녀에게 “당신은 그 기름을 팔아 모든 빚을 갚고 남는 돈으로 당신의 아들과 함께 생활하시오” 하였다.

엘리사와 수넴 여자

하루는 엘리사가 수넴으로 가자 그 곳에 사는 어떤 귀부인이 그를 초대하여 식사를 대접하였다. 그 이후로 엘리사는 수넴에 갈 때마다 그 여자의 집에 가서 식사하였다.

어느 날 그 여자가 자기 남편에게 이렇게 말하였다. “나는 우리 집에 와서 가끔 식사하는 이 사람이 거룩한 하나님의 사람이라고 생각합니다.

10 옥상에 작은 방 하나를 만들어 침대와 탁자와 의자와 등을 들여놓고 그가 올 때마다 쉬어 가게 합시다.”

11 하루는 엘리사가 수넴에 와서 자기 방으로 들어가 쉬고 있다가

12 사환 게하시에게 수넴 여자를 불러오라고 하였다. 그녀가 오자

13 엘리사가 게하시에게 말하였다. “너는 이처럼 우리를 정성껏 대접하는 저 부인에게 우리가 대신 무엇을 해 주었으면 좋겠는지 물어 보아라. 그리고 왕이나 군사령관에게 부탁할 일이 있으면 내가 잘 말해 주겠다고 일러 주어라.” 그러자 그 여자는 “아닙니다. 나는 내 백성 가운데서 아무런 어려움 없이 살고 있습니다” 하고 대답하였다.

14 그때 엘리사가 게하시에게 “그러면 내가 저 부인을 위해 무엇을 해 주었으면 좋겠느냐?” 하고 물었다. 그러자 게하시가 “이 부인은 아들이 없고 남편은 늙었습니다” 하고 대답하였다.

15 그러자 엘리사가 “그 부인을 불러들여라” 하였다. 그 여자가 들어와서 문 앞에 서자

16 엘리사는 그녀에게 “내년 이맘때에 당신은 아들을 품에 안게 될 것입니다” 하고 예언하였다. 그러자 그 여자는 “아닙니다, 선생님. 저를 놀리지 마십시오” 하였다.

17 그러나 엘리사가 말한 대로 그 여자는 그 이듬해 정말 아들을 낳았다.

18 그후로 그 아이는 그럭저럭 자라갔다. 어느 날 그는 밭에서 일꾼들과 함께 추수하는 자기 아버지에게 갔다가

19 갑자기 “아이구 머리야! 아이구 머리야!” 하고 소리를 질러댔다. 그러자 그의 아버지가 자기 사환에게 아이를 집으로 데려다 주라고 하였다.

20 그래서 사환은 아이를 그의 어머니에게 데려다 주었는데 그 아이는 정오까지 자기 어머니의 무릎 위에 누워 있다가 죽고 말았다.

21 그 어머니는 아들을 엘리사의 방으로 안고 가서 침대 위에 눕힌 다음 방문을 닫고 나와서

22 남편을 불러 말하였다. “하인 한 사람과 나귀 한 마리를 준비해 주세요. 내가 급히 하나님의 사람에게 갔다오겠습니다.”

23 “어째서 오늘 가려고 하시오? 오늘은 초하루도, 안식일도 아니지 않소?” “별일은 아닙니다만 갔다와야겠습니다.”

24 그러고서 그 여자는 나귀를 타고 자기 사환에게 “될 수 있는 대로 급히 몰아라. 내 지시가 있을 때까지 속도를 늦춰서는 안 된다” 하였다.

25 그녀가 갈멜산에 이르자 엘리사는 멀리서 그녀를 보고 자기 사환 게하시에게 말하였다. “보라, 저기 수넴 여자가 오고 있다.

26 너는 달려가서 무슨 일인지 알아보고 남편과 아이가 잘 있는지 물어 보아라.” 그 여자는 게하시에게 모두 잘 있다고 말한 다음

27 산 위에 있는 엘리사에게 가서 그 앞에 엎드려 그의 발을 끌어안았다. 그때 게하시가 그 여자를 밀어내려고 하자 엘리사가 말하였다. “내버려 두어라. 무슨 괴로운 일이 있는 것 같은데 여호와께서는 아직 그 이유를 나에게 말씀해 주시지 않았다.”

28 그러자 그 여자가 엘리사에게 말하였다. “내가 선생님에게 아들을 갖게 해 달라고 부탁하였습니까? 오히려 나를 놀리지 말라고 말씀드리지 않았습니까?”

29 이때 엘리사가 게하시를 보고 이렇게 말하였다. “너는 서둘러 내 지팡이를 가지고 가거라. 가다가 아무에게도 인사하지 말며 다른 사람이 인사해도 받지 말고 급히 가서 지팡이를 그 아이 얼굴에 놓아라.”

30 그러나 그 여자가 엘리사에게 “내가 여호와의 이름으로 맹세하지만 선생님이 살아 계시는 한 나는 선생님을 떠나지 않을 것입니다” 하자 엘리사는 하는 수 없이 그녀를 따라갔다.

31 게하시가 앞서 가서 엘리사의 지팡이를 그 아이 얼굴에 놓았으나 살아날 기색이 전혀 보이지 않았다. 그래서 그는 엘리사에게 돌아와서 “아이가 깨어나지 않습니다” 하였다.

32 엘리사가 도착하여 들어가 보니 아이가 침대 위에 죽어 있었다.

33 그는 문을 닫고 여호와께 기도한 다음

34 자기 입과 눈과 손을 그 아이의 입과 눈과 손에 맞대고 엎드렸다. 그러자 그 아이의 몸이 점점 따뜻해지기 시작하였다.

35 엘리사는 침대에서 내려와 방 안을 이리저리 걸어다니다가 다시 올라가서 그 아이 위에 엎드렸다. 그러자 그 아이는 재채기를 일곱 번 하고 눈을 떴다.

36 그때 엘리사는 게하시를 불러 그 아이의 어머니를 데려오라고 하였다. 그녀가 들어오자 엘리사는 “당신의 아들을 데려가시오” 하였다.

37 그러자 그 여자는 엘리사의 발 앞에 엎드려 절한 다음 아들을 안고 밖으로 나갔다.

국솥의 독소가 제거된 기적

38 한때 온 땅에 기근이 들었을 때 엘리사는 길갈로 돌아가서 예언자의 생도들을 가르치고 있었다. 어느 날 그는 자기 사환에게 큰 솥을 걸고 생도들을 위해 국을 끓이라고 지시하였다.

39 그때 생도 중 한 사람이 국거리를 캐려고 들에 나갔다가 야생 덩굴에서 들외를 따 가지고 돌아와 국솥에 썰어 넣었으나 거기에 독소가 들어 있는 것을 아무도 알지 못하였다.

40 그러나 예언자의 생도들이 국을 퍼다 먹다가 엘리사에게 “국에 독이 들었습니다!” 하고 외쳤다.

41 그래서 엘리사가 곡식 가루를 조금 가져오게 하여 그것을 솥에 던져 넣고 다시 퍼다 먹게 했더니 아무런 해가 없었다.

100명을 먹인 기적

42 어느 날 바알 – 살리사에서 어떤 사람이 처음 추수한 보리로 빵 20개를 만들고 이제 막 꺾은 곡식 이삭을 자루에 넣어 가지고 와서 엘리사에게 주었다. 그러자 그는 자기 사환에게 그것을 예언자의 생도들에게 갖다 주어 먹게 하라고 지시하였다.

43 그러나 그 사환이 “이것을 가지고 어떻게 100명을 먹일 수 있겠습니까?” 하자 엘리사가 대답하였다. “가져가서 먹여라. 여호와께서는 그들이 충분히 먹고 남을 것이라고 말씀하셨다.”

44 그래서 그는 그 음식을 가져다가 생도들에게 먹였는데 여호와의 말씀대로 그들이 다 먹고도 남았다.