2 Regi 3 – NTLR & NUB

Nouă Traducere În Limba Română

2 Regi 3:1-27

Campania lui Ioram împotriva moabiților

1Ioram, fiul lui Ahab, a început să domnească peste Israel, în Samaria, în al optsprezecelea an al lui Iehoșafat, regele lui Iuda, și a domnit timp de doisprezece ani. 2El a făcut ce este rău în ochii Domnului, totuși nu cum făcuse tatăl său și mama sa, căci a îndepărtat stâlpul sacru al lui Baal2 Probabil imagini din piatră ale zeului canaanit al fertilității., pe care‑l făcuse tatăl său. 3El însă a săvârșit păcatele lui Ieroboam, fiul lui Nebat, cel care l‑a făcut pe Israel să păcătuiască, și nu s‑a depărtat de ele.

4Meșa, regele Moabului, era crescător de oi și era nevoit să dea regelui lui Israel o sută de mii de miei și o sută de mii de berbeci cu tot cu lâna lor. 5Însă, după moartea lui Ahab, regele Moabului s‑a răsculat împotriva regelui lui Israel. 6Regele Ioram a ieșit atunci din Samaria și a numărat întregul Israel.

7El a plecat și a trimis la Iehoșafat, regele lui Iuda, să‑i spună:

– Regele Moabului s‑a răsculat împotriva mea. Vii cu mine la luptă împotriva Moabului?

Acesta a răspuns:

– Mă voi sui! Eu și cu tine vom fi una, poporul meu ca poporul tău și caii mei ca ai tăi.

8Apoi a întrebat:

– Pe care drum să ne suim?

Ioram a răspuns:

– Pe drumul prin pustia Edomului.

9Regele lui Israel, regele lui Iuda și regele Edomului au plecat. Dar după ce au înaintat, ocolind timp de șapte zile, n‑a mai fost apă pentru tabără și pentru animalele care mergeau alături de ei.

10Atunci regele lui Israel a zis:

– Ah, Domnul i‑a chemat pe acești trei regi ca să‑i dea în mâinile Moabului?

11Dar Iehoșafat a zis:

– Nu este aici niciun profet al Domnului prin care să‑L întrebăm pe Domnul?

Atunci unul dintre slujitorii regelui lui Israel a răspuns:

– Este aici Elisei, fiul lui Șafat, care obișnuia să toarne apă pe mâinile lui Ilie11 Aluzie la faptul că Elisei fusese slujitorul lui Ilie..

12Iehoșafat a zis:

– Cuvântul Domnului este cu el!

Atunci regele lui Israel, Iehoșafat și regele Edomului au coborât la el.

13Elisei i‑a zis regelui lui Israel:

– Ce am eu de‑a face cu tine? Du‑te la profeții tatălui tău și la profeții mamei tale!

Regele lui Israel i‑a răspuns:

– Nu, căci Domnul a chemat pe acești trei regi ca să‑i dea în mâinile Moabului.

14Elisei a zis:

– Viu este Domnul Oștirilor14 Ebr.: YHWH Țebaot. Termenul ebraic pentru oștiri se poate referi: (1) la oștirile lui Israel (Ex. 7:4; Ps. 44:9); (2) la corpurile cerești (Gen. 2:1; Deut. 4:19; Is. 40:26); (3) la îngeri (Ios. 5:14; 1 Regi 22:19; Ps. 148:2). Acest titlu face referire, probabil, la suveranitatea lui Dumnezeu peste orice putere din univers [peste tot în carte]., înaintea Căruia stau, că, dacă nu l‑aș avea în vedere pe Iehoșafat, regele lui Iuda, nici nu m‑aș uita la tine, și nici nu te‑aș vedea. 15Acum, aduceți‑mi un cântăreț cu o harfă.

În timp ce cântărețul cânta, mâna Domnului a fost peste Elisei, 16și el a zis: „Așa vorbește Domnul: «Faceți în acest ued16 Vale sau albie de râu secată, din ținuturile aride, care acumulează apele de pe versanți în timpul sezonului ploios, creând un pârâu temporar. groapă lângă groapă, 17pentru că – așa vorbește Domnul – deși nu veți vedea vânt sau ploaie, uedul acela se va umple cu apă și veți bea atât voi, cât și vitele și animalele voastre. 18Însă acesta este un lucru mărunt în ochii Domnului. El îl va da și pe Moab în mâinile voastre. 19Veți cuceri toate cetățile întărite și toate cetățile alese, veți tăia fiecare copac bun, veți astupa izvoarele de apă și veți distruge cu pietre fiecare ogor bun.»“

20În dimineața următoare, în timp ce se aducea darul de mâncare, iată că a venit apă de pe drumul dinspre Edom, și pământul s‑a umplut de apă.

21Atunci toți moabiții, când au auzit că regii au pornit la luptă împotriva lor, i‑au chemat pe toți aceia care erau în stare să poarte armele, tineri și bătrâni, și au stat la hotar. 22Când s‑au sculat dis‑de‑dimineață, soarele strălucea deasupra apelor și moabiții au văzut în fața lor apele roșii ca sângele. 23„Acesta este sânge!“ au zis ei. „Regii s‑au luptat între ei și s‑au omorât unii pe alții! Acum, la pradă, Moab!“

24Dar când au intrat în tabăra lui Israel, israeliții s‑au ridicat și i‑au lovit pe moabiți până când aceștia au fugit dinaintea lor. Apoi au pătruns în țară și au învins Moabul. 25Le‑au cucerit cetățile, au aruncat fiecare pietre în orice ogor bun, umplându‑le astfel cu pietre, au astupat toate izvoarele de apă și au tăiat toți copacii buni. Mai rămăseseră doar zidurile25 Lit.: pietrele. cetății Chir-Hareset, însă prăștiașii au înconjurat‑o și au cucerit‑o.

26Când regele Moabului a văzut că a fost învins în luptă, a luat cu el șapte sute de oameni care luptau cu sabia, cu gând să‑și croiască drum până la regele Edomului, dar n‑au putut. 27Atunci l‑a luat pe întâiul său născut, care urma să fie rege în locul lui, și l‑a adus ca ardere‑de‑tot pe zidul cetății. Era mare mânie împotriva lui Israel. Ei s‑au retras de la regele Moabului și s‑au întors în țară.

Swedish Contemporary Bible

2 Kungaboken 3:1-27

Elisha förutsäger segern över Moab

1Achavs son Joram blev kung över Israel i Samaria under Joshafats artonde regeringsår över Juda, och han regerade i tolv år. 2Han gjorde det som var ont i Herrens ögon, men inte så som sin far och mor, för han lät åtminstone riva ner den baalspelare som hans far hade rest. 3Men trots det höll han fast vid Nevats sons, Jerobeams, synder som han hade förlett Israels folk till och övergav dem inte.

4Kung Mesha i Moab var fårfarmare. Han hade försett Israel med 100 000 lamm och ull från 100 000 baggar, 5men efter Achavs död gjorde kungen i Moab uppror mot Israel. 6Kung Joram drog då ut från Samaria och mönstrade hela den israelitiska armén. 7Han skickade följande meddelande till Joshafat, kungen i Juda: ”Moabs kung har gjort uppror mot mig. Vill du hjälpa mig att strida mot Moab?” ”Ja”, svarade Joshafat. ”Det ska jag, tillsammans med dig, och mitt folk och mina hästar likaså, tillsammans med ditt folk och dina hästar.” 8”Vilken väg ska vi ta?” frågade Joshafat. ”Vi ska gå till anfall från Edoms öken”, svarade Joram.

9Israels och Juda kungar gav sig iväg tillsammans med Edoms kung och gick en omväg, som tog sju dagar i anspråk. Vattnet tog då slut för både soldaterna och djuren.

10”Vad ska vi ta oss till?” utbrast Israels kung. ”Har Herren fört oss tre kungar hit bara för att överlämna oss åt Moab?” 11Men Joshafat frågade: ”Finns det inte någon Herrens profet här, så att vi kan rådfråga Herren?” ”Elisha, Shafats son, är här”, svarade en av Israels kungs officerare. ”Han som hällde vatten över Elias händer3:11 Vilket betyder att han var Elias tjänare..” 12”Han har Herrens ord med sig”, sa Joshafat.

Kungen i Israel, Joshafat och Edoms kung gick alltså för att fråga Elisha till råds.

13Elisha sa till den israelitiske kungen: ”Vad har jag med dig att göra? Gå till din fars profeter och till din mors!”

”Nej”, svarade kung Joram. ”Herren har kallat oss tre kungar hit för att överlämna oss åt Moab!”

14”Så sant härskarornas Herre lever, han som jag tjänar, jag skulle inte bry mig om dig eller ens notera dig, om det inte vore för Juda kung Joshafats skull”, svarade Elisha. 15”Nåväl, skaffa nu hit någon som spelar harpa!”

Och medan harpan spelade kom Herrens hand över Elisha.

16Han sa: ”Så säger Herren: Gräv grop vid grop här i dalen! 17Ni ska inte se någon vind eller något regn, men den här dalen ska fyllas med vatten, så att det finns tillräckligt för er och alla djuren att dricka. 18Det här är bara början, för Herren ska överlämna Moab åt er. 19Ni ska inta varje befäst stad och varje viktig ort. Ni ska hugga ner varje gott träd, fylla igen alla deras brunnar och förstöra åkrarna med sten.”

20Dagen därpå, när det var dags för morgonoffret, kom vatten strömmande från Edom, så att det snart fanns vatten överallt i landet.

21Under tiden fick folket i Moab höra talas om kungarna som kom marscherande mot dem. Då mobiliserade de alla stridsdugliga män, både unga och gamla, och ställde upp utmed gränsen. 22Men tidigt följande morgon när solen gick upp och lyste på vattnet, såg det för moabiterna ut att vara rött som blod.

23”Det är blod!” ropade de. ”Kungarna har råkat i strid och dödat varandra! Nu går vi dit och tar bytet!”

24Men när de kom fram till Israels läger, rusade Israels soldater ut och anföll dem, så att Moabs armé måste fly. Och Israels armé drog in i landet och slog moabiterna. 25De förstörde städerna och kastade sten på de goda åkrarna tills de fyllde dem. De fyllde också igen brunnarna och fällde alla värdefulla träd. Till slut var det bara Kir-Hareset kvar med sina stenar, men också den staden föll när slungkastarna gick till anfall.

26När kungen i Moab såg att han förlorat slaget, anförde han 700 av sina svärdbeväpnade män i ett försök att slå sig igenom till kungen i Edom, men de misslyckades. 27Då hämtade han sin äldste son, som skulle efterträda honom som kung, och offrade honom som ett brännoffer på muren. Israeliterna drabbades av stor vrede och drog sig tillbaka till sitt eget land.