Campania lui Ioram împotriva moabiților
1Ioram, fiul lui Ahab, a început să domnească peste Israel, în Samaria, în al optsprezecelea an al lui Iehoșafat, regele lui Iuda, și a domnit timp de doisprezece ani. 2El a făcut ce este rău în ochii Domnului, totuși nu cum făcuse tatăl său și mama sa, căci a îndepărtat stâlpul sacru al lui Baal2 Probabil imagini din piatră ale zeului canaanit al fertilității., pe care‑l făcuse tatăl său. 3El însă a săvârșit păcatele lui Ieroboam, fiul lui Nebat, cel care l‑a făcut pe Israel să păcătuiască, și nu s‑a depărtat de ele.
4Meșa, regele Moabului, era crescător de oi și era nevoit să dea regelui lui Israel o sută de mii de miei și o sută de mii de berbeci cu tot cu lâna lor. 5Însă, după moartea lui Ahab, regele Moabului s‑a răsculat împotriva regelui lui Israel. 6Regele Ioram a ieșit atunci din Samaria și a numărat întregul Israel.
7El a plecat și a trimis la Iehoșafat, regele lui Iuda, să‑i spună:
– Regele Moabului s‑a răsculat împotriva mea. Vii cu mine la luptă împotriva Moabului?
Acesta a răspuns:
– Mă voi sui! Eu și cu tine vom fi una, poporul meu ca poporul tău și caii mei ca ai tăi.
8Apoi a întrebat:
– Pe care drum să ne suim?
Ioram a răspuns:
– Pe drumul prin pustia Edomului.
9Regele lui Israel, regele lui Iuda și regele Edomului au plecat. Dar după ce au înaintat, ocolind timp de șapte zile, n‑a mai fost apă pentru tabără și pentru animalele care mergeau alături de ei.
10Atunci regele lui Israel a zis:
– Ah, Domnul i‑a chemat pe acești trei regi ca să‑i dea în mâinile Moabului?
11Dar Iehoșafat a zis:
– Nu este aici niciun profet al Domnului prin care să‑L întrebăm pe Domnul?
Atunci unul dintre slujitorii regelui lui Israel a răspuns:
– Este aici Elisei, fiul lui Șafat, care obișnuia să toarne apă pe mâinile lui Ilie11 Aluzie la faptul că Elisei fusese slujitorul lui Ilie..
12Iehoșafat a zis:
– Cuvântul Domnului este cu el!
Atunci regele lui Israel, Iehoșafat și regele Edomului au coborât la el.
13Elisei i‑a zis regelui lui Israel:
– Ce am eu de‑a face cu tine? Du‑te la profeții tatălui tău și la profeții mamei tale!
Regele lui Israel i‑a răspuns:
– Nu, căci Domnul a chemat pe acești trei regi ca să‑i dea în mâinile Moabului.
14Elisei a zis:
– Viu este Domnul Oștirilor14 Ebr.: YHWH Țebaot. Termenul ebraic pentru oștiri se poate referi: (1) la oștirile lui Israel (Ex. 7:4; Ps. 44:9); (2) la corpurile cerești (Gen. 2:1; Deut. 4:19; Is. 40:26); (3) la îngeri (Ios. 5:14; 1 Regi 22:19; Ps. 148:2). Acest titlu face referire, probabil, la suveranitatea lui Dumnezeu peste orice putere din univers [peste tot în carte]., înaintea Căruia stau, că, dacă nu l‑aș avea în vedere pe Iehoșafat, regele lui Iuda, nici nu m‑aș uita la tine, și nici nu te‑aș vedea. 15Acum, aduceți‑mi un cântăreț cu o harfă.
În timp ce cântărețul cânta, mâna Domnului a fost peste Elisei, 16și el a zis: „Așa vorbește Domnul: «Faceți în acest ued16 Vale sau albie de râu secată, din ținuturile aride, care acumulează apele de pe versanți în timpul sezonului ploios, creând un pârâu temporar. groapă lângă groapă, 17pentru că – așa vorbește Domnul – deși nu veți vedea vânt sau ploaie, uedul acela se va umple cu apă și veți bea atât voi, cât și vitele și animalele voastre. 18Însă acesta este un lucru mărunt în ochii Domnului. El îl va da și pe Moab în mâinile voastre. 19Veți cuceri toate cetățile întărite și toate cetățile alese, veți tăia fiecare copac bun, veți astupa izvoarele de apă și veți distruge cu pietre fiecare ogor bun.»“
20În dimineața următoare, în timp ce se aducea darul de mâncare, iată că a venit apă de pe drumul dinspre Edom, și pământul s‑a umplut de apă.
21Atunci toți moabiții, când au auzit că regii au pornit la luptă împotriva lor, i‑au chemat pe toți aceia care erau în stare să poarte armele, tineri și bătrâni, și au stat la hotar. 22Când s‑au sculat dis‑de‑dimineață, soarele strălucea deasupra apelor și moabiții au văzut în fața lor apele roșii ca sângele. 23„Acesta este sânge!“ au zis ei. „Regii s‑au luptat între ei și s‑au omorât unii pe alții! Acum, la pradă, Moab!“
24Dar când au intrat în tabăra lui Israel, israeliții s‑au ridicat și i‑au lovit pe moabiți până când aceștia au fugit dinaintea lor. Apoi au pătruns în țară și au învins Moabul. 25Le‑au cucerit cetățile, au aruncat fiecare pietre în orice ogor bun, umplându‑le astfel cu pietre, au astupat toate izvoarele de apă și au tăiat toți copacii buni. Mai rămăseseră doar zidurile25 Lit.: pietrele. cetății Chir-Hareset, însă prăștiașii au înconjurat‑o și au cucerit‑o.
26Când regele Moabului a văzut că a fost învins în luptă, a luat cu el șapte sute de oameni care luptau cu sabia, cu gând să‑și croiască drum până la regele Edomului, dar n‑au putut. 27Atunci l‑a luat pe întâiul său născut, care urma să fie rege în locul lui, și l‑a adus ca ardere‑de‑tot pe zidul cetății. Era mare mânie împotriva lui Israel. Ei s‑au retras de la regele Moabului și s‑au întors în țară.
Moab’s King Refuses to Obey Israel’s King
1Joram became king of Israel in Samaria. It was in the 18th year that Jehoshaphat was king of Judah. Joram ruled for 12 years. He was the son of Ahab. 2Joram did what was evil in the sight of the Lord. But he wasn’t as bad as his father and mother had been. Joram’s father had made a sacred stone used to worship the god named Baal. Joram got rid of it. 3But he kept on committing the sins of Jeroboam, the son of Nebat. Jeroboam had also caused Israel to commit those same sins. Joram didn’t turn away from them.
4Mesha raised sheep. He was king of Moab. He had to pay the king of Israel 100,000 lambs a year. He also had to pay him with the wool of 100,000 rams a year. 5After Ahab died, Moab’s king refused to obey the next king of Israel. 6So at that time King Joram started out from Samaria. He gathered together all of Israel’s troops. 7He also sent a message to Jehoshaphat, the king of Judah. Joram said, “The king of Moab is refusing to obey me. Will you go with me to fight against Moab?”
“Yes. I’ll go with you,” Jehoshaphat replied. “My men will go with you. My horses will also go with you.”
8“What road should we take to attack Moab?” Joram asked.
“The one that goes through the Desert of Edom,” Jehoshaphat answered.
9So the king of Israel marched out. The king of Judah and the king of Edom went with him. Their armies marched around the southern end of the Dead Sea. After seven days they ran out of water. There wasn’t any water for the men or their animals.
10“What should we do now?” exclaimed the king of Israel. “The Lord has called us three kings together. Did he do it only to hand us over to Moab?”
11But Jehoshaphat asked, “Isn’t there a prophet of the Lord here? Can’t we ask the Lord for advice through him?”
An officer of the king of Israel answered, “Elisha is here. He’s the son of Shaphat. Elisha used to serve Elijah.”
12Jehoshaphat said, “The Lord speaks through him.” So the king of Israel went down to see Elisha. Jehoshaphat and the king of Edom also went there.
13Elisha said to the king of Israel, “Why do you want to come to me? Go to your father’s prophets. Go to your mother’s prophets.”
“No,” the king of Israel answered. “The Lord called us three kings together. He did it to hand us over to Moab.”
14Elisha said, “I serve the Lord who rules over all. You can be sure that he lives. And you can be just as sure that I have respect for Jehoshaphat, the king of Judah. If I didn’t, I wouldn’t pay any attention to you. 15But now bring me someone who plays the harp.”
While that person was playing the harp, the Lord’s power came on Elisha. 16Elisha announced, “The Lord says, ‘I will fill this valley with pools of water.’ 17This will happen because the Lord says, ‘You will not see wind or rain. But this valley will be filled with water. Then you, your cattle and your other animals will have water to drink.’ 18This is an easy thing for the Lord to do. He will also hand Moab over to you. 19You will destroy every city that has high walls around it. You will destroy every major town. You will cut down every good tree. You will stop up all the springs of water. And you will cover every good field with stones.”
20The next day, the time came to offer the morning sacrifice. And then it happened! Water was flowing from the direction of Edom! In fact, the land was filled with water!
21Now all the people of Moab had heard that the kings had come to fight against them. So the king of Moab sent for all Moab’s fighting men. It didn’t matter whether they were young or old. He sent for everyone who could carry a weapon. All of them were stationed at the border. 22They got up early in the morning. The sun was already shining on the water. Across the way, the water looked red to the men of Moab. It looked like blood. 23“That’s blood!” they said. “Those kings must have fought and killed each other. Let’s go, Moab! Let’s take everything that has any value.”
24So the men of Moab went to the camp of Israel. Just as they arrived there, the men of Israel got ready to fight. They fought against the men of Moab until those men ran away. The men of Israel marched into the land and attacked it. They killed the people of Moab. 25They destroyed the towns. Each man threw a large stone on every good field. They did that until the fields were covered. They stopped up all the springs of water. And they cut down every good tree. The only town left with any stones in place was Kir Hareseth. But some of the Israelites armed with slings surrounded it. Then they attacked it.
26The king of Moab saw that the battle had gone against him. So he took with him 700 men who had swords. They tried to break through the battle lines to the king of Edom. But they couldn’t do it. 27Then the king of Moab took his oldest son. He was the son who would become the next king of Moab. But the king offered his son as a sacrifice on the city wall. That shocked and terrified the men of Israel. So they pulled back and returned to their own land.
