Căderea Ierusalimului, distrugerea Casei Domnului și exilul poporului
1În al nouălea an al domniei lui Zedechia, în a zecea zi a lunii a zecea, Nebucadnețar, împăratul Babilonului, a venit împotriva Ierusalimului cu toată armata sa. Ei și‑au așezat tabăra înaintea cetății și au zidit întărituri de jur împrejurul ei. 2Cetatea a fost în stare de asediu până în cel de‑al unsprezecelea an al regelui Zedechia.
3În ziua a noua a lunii a patra3 Vezi Ier. 52:6., foametea din cetate a devenit atât de mare, încât poporul țării nu mai avea nimic de mâncare. 4Atunci s‑a pătruns în cetate, astfel că toți războinicii au fugit noaptea pe poarta dintre cele două ziduri, de lângă grădina regelui, în timp ce caldeenii4 babilonienii; [peste tot în capitol]. înconjurau cetatea. Ei au luat‑o pe drumul spre Araba4 Denumirea, în Vechiul Testament, a riftului care se întinde de la Marea Galileei până la Marea Roșie; de obicei se referă la Valea Iordanului., 5însă armata caldeenilor l‑a urmărit pe rege și l‑a ajuns în câmpiile Ierihonului. Toată armata lui se împrăștiase de lângă el. 6Ei l‑au capturat pe rege și l‑au dus la împăratul Babilonului, la Ribla, unde a fost rostită o sentință împotriva lui. 7Ei i‑au înjunghiat pe fiii lui Zedechia înaintea ochilor lui. Apoi lui Zedechia i‑au scos ochii, l‑au legat cu lanțuri de bronz și l‑au dus în Babilon.
8În ziua a șaptea a lunii a cincea, în al nouăsprezecelea an8 August 586 î.Cr. al împăratului Nebucadnețar, împăratul Babilonului, Nebuzaradan, căpetenia gărzilor, un slujitor al împăratului Babilonului, a pătruns în Ierusalim. 9El a dat foc Casei Domnului, palatului regelui și tuturor caselor din Ierusalim. El a dat foc tuturor caselor mari. 10Toată armata caldeenilor, care era împreună cu căpetenia gărzilor, a dărâmat zidurile din jurul Ierusalimului. 11Nebuzaradan, căpetenia gărzilor, a dus în captivitate poporul care mai rămăsese în cetate, dezertorii care fugiseră la împăratul Babilonului și restul mulțimii. 12Totuși, căpetenia gărzilor a lăsat în țară câțiva oameni săraci ca să lucreze viile și câmpurile.
13Caldeenii au sfărâmat stâlpii de bronz care erau în Casa Domnului, precum și piedestalele și „marea“ din bronz care erau în Casa Domnului și au dus bronzul la Babilon. 14Au luat vasele, lopețile, mucarnițele, farfuriile și toate uneltele de bronz cu care preoții făceau slujba. 15Căpetenia gărzilor a mai luat fărașele pentru cărbuni și cupele – tot ce era de aur sau de argint. 16Cei doi stâlpi, „marea“ și piedestalele, toate aceste obiecte de bronz pe care le făcuse Solomon pentru Casa Domnului, aveau o greutate care nu se putea cântări. 17Fiecare stâlp era înalt de optsprezece coți17 Aproximativ 9 m. și avea deasupra un capitel de bronz. Înălțimea capitelului era de trei coți17 Aproximativ 1,5 m., capitelul având de jur împrejur o rețea și rodii, toate din bronz. Al doilea stâlp, cu rețeaua lui, era la fel.
18Căpetenia gărzilor i‑a luat prizonieri pe Seraia, preotul conducător, pe Țefania, următorul preot în rang și pe cei trei paznici ai porții. 19Din cetate a luat un demnitar care avea în subordine războinici și încă cinci oameni dintre sfetnicii regelui, care, de asemenea, fuseseră găsiți în cetate. L‑a mai luat pe scribul conducătorului oștirii, care recruta bărbați din poporul țării, și pe încă șaizeci de bărbați din poporul țării, care fuseseră găsiți tot în cetate. 20Nebuzaradan, căpetenia gărzilor, i‑a luat și i‑a dus la împăratul Babilonului, la Ribla. 21Acolo, la Ribla, în țara Hamat, împăratul Babilonului i‑a lovit și i‑a omorât.
Astfel, Iuda a fost dus în captivitate, departe de țara lui.
Guvernarea lui Ghedalia peste Iuda
(Ier. 40:7-9; 41:1-3)
22Nebucadnețar, împăratul Babilonului, l‑a pus conducător peste poporul rămas în țara lui Iuda, – pe care el îl lăsase acolo –, pe Ghedalia, fiul lui Ahikam, fiul lui Șafan. 23Când toți conducătorii oștirilor și oamenii lor au auzit că împăratul Babilonului l‑a pus conducător pe Ghedalia, au venit împreună cu oamenii lor la Ghedalia, la Mițpa. Aceștia erau: Ismael, fiul lui Netania, Iohanan, fiul lui Careah, Seraia, fiul netofatitului Tanhumet și Iaazania, fiul unui maacatit. 24Ghedalia le‑a jurat lor și oamenilor lor și le‑a zis: „Nu vă temeți de slujitorii caldeenilor! Rămâneți în țară, slujiți împăratului Babilonului și vă va fi bine!“
25Dar în luna a șaptea, Ismael, fiul lui Netania, fiul lui Elișama, care era de sămânță regală, a venit împreună cu zece oameni, l‑au lovit pe Ghedalia și acesta a murit. El i‑a ucis și pe iudeii și caldeenii care erau cu acesta la Mițpa. 26Atunci tot poporul, de la mic la mare, și conducătorii oștirilor s‑au ridicat și au plecat în Egipt, pentru că se temeau de caldeeni.
Eliberarea lui Iehoiachin din temniță
(Ier. 52:31-34)
27În al treizeci și șaptelea an de captivitate a lui Iehoiachin, regele lui Iuda, în a douăzeci și șaptea zi a lunii a douăsprezecea, Evil-Merodak27 Cunoscut și ca Amel-Marduk. [562–560 î.Cr.], împăratul Babilonului, în primul an al domniei lui, i‑a înălțat capul lui Iehoiachin, regele lui Iuda, eliberându‑l din temniță. 28I‑a vorbit cu bunătate și i‑a dat un loc de cinste mai presus decât cel al regilor care erau cu el în Babilon. 29Iehoiachin și‑a schimbat hainele de întemnițat și pentru tot restul vieții sale a mâncat la masa împăratului. 30Împăratul s‑a îngrijit necurmat de hrana zilnică a lui Iehoiachin în toate zilele vieții lui.
Babylonska fångenskapen av Jerusalem
1I Sidkias nionde regeringsår, på den tionde dagen i tionde månaden, kom Nebukadnessar, kungen av Babylonien, tågande med hela sin armé mot Jerusalem och belägrade det. De byggde en belägringsvall omkring staden. 2Belägringen varade ända till kung Sidkias elfte regeringsår.
3På nionde dagen i månaden var hungersnöden i staden så svår att folket inte längre hade någon mat i landet. 4Då stormades staden, och alla trupper flydde på natten genom en port som fanns mellan de båda murarna i närheten av den kungliga trädgården, medan de kaldeiska25:4 Samma som babylonska. trupperna omringade staden. De flydde mot Jordandalen. 5Den kaldeiska armén förföljde kungen och tog honom till fånga på Jerikoslätten. Alla hans män lämnade honom och skingrades. 6Kaldéerna grep honom och förde honom till den babyloniske kungen i Rivla, där denne dömde honom. 7De avrättade hans söner inför honom, och sedan stack man ut ögonen på honom, band honom med kopparkedjor och förde honom till Babylon.
Jerusalem läggs i ruiner
8På sjunde dagen i femte månaden av den babyloniske kungen Nebukadnessars nittonde regeringsår kom Nebusaradan, befälhavaren för livgardet och en av den babyloniske kungens tjänare, till Jerusalem. 9Han brände ner Herrens hus, kungapalatset och även alla andra byggnader av värde i Jerusalem. 10De kaldeiska trupperna som han var befälhavare för rev ner Jerusalems murar. 11Nebusaradan, befälhavaren för livgardet, förde bort i exil resten av dem som var kvar i staden, tillsammans med de desertörer som hade gått över till den babyloniske kungen, 12men några av de fattigaste i landet lämnade befälhavaren kvar för att sköta om vingårdar och åkrar.
13Kaldéerna högg ner kopparpelarna i Herrens hus, ställningen och kopparhavet som fanns där och tog med sig kopparn till Babylonien. 14De tog också kärlen, skovlarna, knivarna, fyrfaten och alla kopparföremål som användes i gudstjänsten. 15Befälhavaren för livgardet tog också fyrfaten och offerskålarna och allt annat av rent silver och guld.
16Pelarna, kopparhavet och ställningen, som Salomo låtit göra till Herrens hus, utgjorde allt som allt så mycket koppar att det inte gick att väga.
17Pelarna var nio meter höga och hade 1,5 meter höga ornament i form av granatäpplen som dekoration runt pelarhuvudet. Allt var gjort av koppar.
18Befälhavaren för livgardet tog till fånga översteprästen Seraja och prästen närmast honom, Sefanja, samt tre av dörrvakterna. 19Från staden tog han en hovman som var befälhavare i armén, fem av kungens närmaste män i staden, och sekreteraren åt den överbefälhavare som skrev ut folket till krigstjänst, samt ytterligare sextio män i staden. 20Nebusaradan, befälhavaren för livgardet, tog dem och förde dem till den babyloniske kungen i Rivla. 21Den babyloniske kungen lät avrätta dem i Rivla i Hamat.
Så fördes Juda bort från sitt land.
Jerusalem efter kapitulationen
(Jer 40:7-9; 41:1-3)
22Nebukadnessar, kungen av Babylonien, satte Gedalja, Achikams son och Shafans sonson, till ledare för dem som blev kvar i Juda. 23Befälhavarna för armén och deras män fick höra att kungen av Babylonien hade utsett Gedalja som ledare. De kom då till honom i Mispa: Ismael, Netanjas son, Jochanan, Kareachs son, Seraja, Tanchumets son från Netofa, Jaasanja, maakatitens son, och deras män. 24Gedalja gav dem och deras män sin ed och sa: ”Var inte rädda för de kaldeiska officerarna! Stanna här i landet och tjäna kungen av Babylonien, så ska det gå er väl.” 25Men i sjunde månaden kom Ismael, Netanjas son, och Elishamas sonson, som var av kunglig släkt, tillsammans med tio män till Mispa. Där dödade de Gedalja och de judar och kaldéer som var hos honom. 26Då flydde allt folk, små såväl som stora, tillsammans med officerarna, till Egypten, för de var rädda för kaldéerna.
Jojakin benådas
(Jer 52:31-34)
27Under det trettiosjunde året som Judas kung Jojakin var i fångenskap, den tjugosjunde dagen i tolfte månaden, samma år som Evil Merodak blev kung i Babylonien, benådade denne Jojakin, Juda kung, och frigav honom ur fängelset. 28Han talade vänligt till honom och gav honom den främsta platsen bland de kungar som var hos honom i Babylon. 29Jojakin fick lägga av sig fångdräkten och alltid äta vid kungens bord under resten av sitt liv. 30Så länge han levde gav kungen honom också ett dagligt underhåll.
