1În zilele lui Iehoiachim, Nebucadnețar1 Nebucadnețar (Nabucodonosor, cf. LXX, Vulgata). [604–561 î.Cr.], împăratul Babilonului, s‑a suit împotriva acestuia și Iehoiachim i‑a fost vasal timp de trei ani. Dar apoi s‑a răzgândit și s‑a răsculat împotriva lui. 2Domnul a trimis împotriva lui Iehoiachim cete de caldeeni2 Babilonieni., de aramei, de moabiți și de fii ai lui Amon. El le‑a trimis împotriva lui Iuda, pentru a o distruge, după Cuvântul Domnului pe care‑l rostise prin robii Săi, profeții. 3Lucrul acesta s‑a întâmplat numai după porunca Domnului și pentru a îndepărta pe Iuda din prezența Lui, din cauza tuturor păcatelor săvârșite de Manase 4și din cauza sângelui nevinovat pe care‑l vărsase. El a umplut Ierusalimul de sânge nevinovat și de aceea Domnul n‑a vrut să‑l ierte.
5Celelalte fapte ale lui Iehoiachim și tot ce a făcut el, nu sunt scrise oare în „Cartea cronicilor regilor lui Iuda“? 6Iehoiachim a adormit alături de părinții săi, iar în locul lui a domnit fiul său Iehoiachin.
7Regele Egiptului n‑a mai ieșit din țara lui, căci împăratul Babilonului luase tot ce aparținea regelui Egiptului, de la Râul Egiptului7 Modernul Wadi el‑Arish, în NE Sinaiului, sau chiar brațul răsăritean al Deltei Nilului. până la râul Eufrat.7 În urma bătăliei decisive de la Carchemiș (605 î.Cr.), armatele asiriene și egiptene au fost înfrânte definitiv, egiptenii fiind obligați să se retragă în Egipt.
Domnia lui Iehoiachin peste Iuda
(2 Cron. 36:9-10)
8Iehoiachin era în vârstă de optsprezece ani când a devenit rege și a domnit la Ierusalim timp de trei luni. Mama sa se numea Nehușta și era fiica lui Elnatan din Ierusalim. 9El a făcut ce este rău în ochii Domnului, tot așa cum făcuse și tatăl său.
10În vremea aceea, slujitorii lui Nebucadnețar, împăratul Babilonului, s‑au suit împotriva Ierusalimului și au asediat cetatea. 11Nebucadnețar, împăratul Babilonului, a venit înaintea cetății în timp ce slujitorii lui o asediau. 12Iehoiachin, regele lui Iuda, s‑a predat împăratului Babilonului împreună cu mama sa, slujitorii săi, conducătorii săi și demnitarii săi. Împăratul Babilonului l‑a luat prizonier în al optulea an al domniei sale.
13Nebucadnețar a luat de acolo toate comorile Templului Domnului și toate comorile palatului regelui. El a înlăturat13 Lit.: a tăiat. toate obiectele de aur, pe care le făcuse Solomon, regele lui Israel, în Casa Domnului, întocmai cum a spus Domnul. 14I‑a dus în captivitate pe toți locuitorii Ierusalimului: pe toți conducătorii și pe toți războinicii viteji, în număr de zece mii de prizonieri, pe toți tâmplarii și pe toți fierarii; n‑a mai rămas decât poporul sărac al țării.
15L‑a dus pe Iehoiachin în captivitate la Babilon și a mai dus în captivitate, din Ierusalim la Babilon, pe mama regelui, soțiile regelui, pe demnitarii săi, pe nobilii țării, 16precum și șapte mii de războinici, toți numai oameni viteji și potriviți pentru război, și o mie de tâmplari și fierari. Împăratul Babilonului i‑a dus în captivitate la Babilon. 17În locul lui Iehoiachin, împăratul Babilonului l‑a făcut rege pe Matania, unchiul acestuia, și i‑a schimbat numele în Zedechia.
Domnia lui Zedechia peste Iuda
(2 Cron. 36:11-20; Ier. 39:1-10; 52:1-27)
18Zedechia era în vârstă de douăzeci și unu de ani când a devenit rege și a domnit la Ierusalim timp de unsprezece ani. Mama sa se numea Hamutal și era fiica lui Ieremia din Libna. 19El a făcut ce este rău în ochii Domnului, tot așa cum făcuse și Iehoiachim. 20Din cauza mâniei Domnului s‑au întâmplat aceste lucruri în Ierusalim și în Iuda, pe care, în cele din urmă, le‑a izgonit din prezența Sa.
Zedechia s‑a răsculat împotriva împăratului Babilonului.
1Durante o reinado do rei Joaquim, Nabucodonozor, rei da Babilónia, atacou Jerusalém. Joaquim rendeu-se e teve de pagar-lhe tributo durante três anos; depois rebelou-se. 2O Senhor enviou bandos de caldeus, arameus, moabitas e amonitas contra Judá, a fim de destruir a nação, tal como o Senhor tinha avisado pela boca dos seus profetas que aconteceria. 3Não havia dúvida de que estes ataques caíam sobre Judá mandados pelo Senhor que decidira castigar duramente Judá, varrê-lo para longe da sua vista, devido aos muitos pecados de Manassés. 4Pois tinha enchido Jerusalém de sangue e, por isso, o Senhor não quis perdoá-lo.
5O resto dos acontecimentos da vida de Joaquim está relatado no Livro das Crónicas dos Reis de Judá. 6Quando morreu, o seu filho Jeconias subiu ao trono em seu lugar. 7O Faraó egípcio nunca mais saiu da sua terra, porque o rei da Babilónia ocupou toda a região que tinha sido dominada pelo Egito, toda a terra de Judá, desde o ribeiro do Egito até ao rio Eufrates.
Jeconias rei de Judá
(2 Cr 36.9-10)
8O novo rei de Judá foi Jeconias. Tinha 18 anos quando começou a reinar e reinou 3 meses em Jerusalém. A sua mãe chamava-se Neusta e era filha de Elnatã, de Jerusalém. 9Foi um mau reinado aos olhos do Senhor, tal como o do seu pai.
10Durante o seu reinado, os exércitos do rei da Babilónia cercaram a cidade de Jerusalém. 11O próprio Nabucodonozor chegou a Jerusalém durante o cerco. 12O rei Jeconias, com todo o seu estado maior e os responsáveis pela administração do reino e a rainha mãe tiveram de render-se.
Jeconias foi feito prisioneiro e enviado para a Babilónia, durante o oitavo ano do reinado de Nabucodonozor. 13Os babilónios levaram todos os tesouros do templo e do palácio real. Quebraram os vasos de ouro que o rei Salomão de Israel tinha colocado no templo por indicação do Senhor. 14O rei Nabucodonozor levou 10 000 cativos de Jerusalém, incluindo as altas individualidades, guerreiros de elite, comerciantes e artesãos. Apenas os mais pobres de entre o povo e os que não tinham profissão foram deixados na sua terra.
15Nabucodonozor levou assim o rei Jeconias, as suas mulheres, os chefes da administração pública e a rainha mãe para a Babilónia. 16Também transferiu 7000 dos melhores soldados do exército e 1000 carpinteiros e ferreiros, todos gente capaz e forte para a guerra. 17O rei da Babilónia nomeou como rei o tio de Jeconias, chamado Matanias, mudando o seu nome para Zedequias.
Zedequias rei de Judá
(2 Cr 36.11-14; Jr 52.1-3)
18Zedequias tinha 21 anos quando se tornou rei e reinou 11 anos em Jerusalém. O nome de sua mãe era Hamutal, filha de Jeremias de Libna. 19Fez o que era mau aos olhos do Senhor, conforme os atos anteriormente praticados por Joaquim. 20As coisas tornaram-se muito más em Jerusalém e em Judá, por causa da ira do Senhor, e ele os baniu da sua presença.
A queda de Jerusalém
(2 Cr 36.15-20; Jr 39.1-10; 52.4-27)
Zedequias revoltou-se contra o rei da Babilónia.
