1În zilele lui Iehoiachim, Nebucadnețar1 Nebucadnețar (Nabucodonosor, cf. LXX, Vulgata). [604–561 î.Cr.], împăratul Babilonului, s‑a suit împotriva acestuia și Iehoiachim i‑a fost vasal timp de trei ani. Dar apoi s‑a răzgândit și s‑a răsculat împotriva lui. 2Domnul a trimis împotriva lui Iehoiachim cete de caldeeni2 Babilonieni., de aramei, de moabiți și de fii ai lui Amon. El le‑a trimis împotriva lui Iuda, pentru a o distruge, după Cuvântul Domnului pe care‑l rostise prin robii Săi, profeții. 3Lucrul acesta s‑a întâmplat numai după porunca Domnului și pentru a îndepărta pe Iuda din prezența Lui, din cauza tuturor păcatelor săvârșite de Manase 4și din cauza sângelui nevinovat pe care‑l vărsase. El a umplut Ierusalimul de sânge nevinovat și de aceea Domnul n‑a vrut să‑l ierte.
5Celelalte fapte ale lui Iehoiachim și tot ce a făcut el, nu sunt scrise oare în „Cartea cronicilor regilor lui Iuda“? 6Iehoiachim a adormit alături de părinții săi, iar în locul lui a domnit fiul său Iehoiachin.
7Regele Egiptului n‑a mai ieșit din țara lui, căci împăratul Babilonului luase tot ce aparținea regelui Egiptului, de la Râul Egiptului7 Modernul Wadi el‑Arish, în NE Sinaiului, sau chiar brațul răsăritean al Deltei Nilului. până la râul Eufrat.7 În urma bătăliei decisive de la Carchemiș (605 î.Cr.), armatele asiriene și egiptene au fost înfrânte definitiv, egiptenii fiind obligați să se retragă în Egipt.
Domnia lui Iehoiachin peste Iuda
(2 Cron. 36:9-10)
8Iehoiachin era în vârstă de optsprezece ani când a devenit rege și a domnit la Ierusalim timp de trei luni. Mama sa se numea Nehușta și era fiica lui Elnatan din Ierusalim. 9El a făcut ce este rău în ochii Domnului, tot așa cum făcuse și tatăl său.
10În vremea aceea, slujitorii lui Nebucadnețar, împăratul Babilonului, s‑au suit împotriva Ierusalimului și au asediat cetatea. 11Nebucadnețar, împăratul Babilonului, a venit înaintea cetății în timp ce slujitorii lui o asediau. 12Iehoiachin, regele lui Iuda, s‑a predat împăratului Babilonului împreună cu mama sa, slujitorii săi, conducătorii săi și demnitarii săi. Împăratul Babilonului l‑a luat prizonier în al optulea an al domniei sale.
13Nebucadnețar a luat de acolo toate comorile Templului Domnului și toate comorile palatului regelui. El a înlăturat13 Lit.: a tăiat. toate obiectele de aur, pe care le făcuse Solomon, regele lui Israel, în Casa Domnului, întocmai cum a spus Domnul. 14I‑a dus în captivitate pe toți locuitorii Ierusalimului: pe toți conducătorii și pe toți războinicii viteji, în număr de zece mii de prizonieri, pe toți tâmplarii și pe toți fierarii; n‑a mai rămas decât poporul sărac al țării.
15L‑a dus pe Iehoiachin în captivitate la Babilon și a mai dus în captivitate, din Ierusalim la Babilon, pe mama regelui, soțiile regelui, pe demnitarii săi, pe nobilii țării, 16precum și șapte mii de războinici, toți numai oameni viteji și potriviți pentru război, și o mie de tâmplari și fierari. Împăratul Babilonului i‑a dus în captivitate la Babilon. 17În locul lui Iehoiachin, împăratul Babilonului l‑a făcut rege pe Matania, unchiul acestuia, și i‑a schimbat numele în Zedechia.
Domnia lui Zedechia peste Iuda
(2 Cron. 36:11-20; Ier. 39:1-10; 52:1-27)
18Zedechia era în vârstă de douăzeci și unu de ani când a devenit rege și a domnit la Ierusalim timp de unsprezece ani. Mama sa se numea Hamutal și era fiica lui Ieremia din Libna. 19El a făcut ce este rău în ochii Domnului, tot așa cum făcuse și Iehoiachim. 20Din cauza mâniei Domnului s‑au întâmplat aceste lucruri în Ierusalim și în Iuda, pe care, în cele din urmă, le‑a izgonit din prezența Sa.
Zedechia s‑a răsculat împotriva împăratului Babilonului.
1Durante el reinado de Joacim, lo atacó Nabucodonosor, rey de Babilonia, y lo sometió durante tres años, al cabo de los cuales Joacim decidió rebelarse. 2Entonces el Señor envió contra Joacim bandas armadas de babilonios,24:2 Lit. caldeos. arameos, moabitas y amonitas. Las envió contra Judá para destruir el país, según la palabra que el Señor había dado a conocer por medio de sus siervos los profetas. 3De hecho, esto sucedió a Judá por orden del Señor, para apartar al pueblo de su presencia por los pecados de Manasés y por todo lo que hizo, 4incluso por haber derramado sangre inocente, con la cual inundó a Jerusalén. Por lo tanto, el Señor no quiso perdonar.
5Los demás acontecimientos del reinado de Joacim y todo lo que hizo están escritos en el libro de las crónicas de los reyes de Judá. 6Joacim murió y su hijo Joaquín lo sucedió en el trono.
7El rey de Egipto no volvió a hacer campañas militares fuera de su país, pues el rey de Babilonia se había adueñado de todas sus posesiones, desde el río de Egipto hasta el río Éufrates.
Joaquín, rey de Judá
24:8-17 – 2Cr 36:9-10
8Joaquín tenía dieciocho años cuando comenzó a reinar; reinó en Jerusalén tres meses. Su madre era Nejustá hija de Elnatán, oriunda de Jerusalén. 9Joaquín hizo lo malo ante los ojos del Señor, tal como lo había hecho su padre.
10En aquel tiempo, las tropas de Nabucodonosor, rey de Babilonia, marcharon contra Jerusalén y la sitiaron. 11Cuando ya la tenían cercada, Nabucodonosor llegó a la ciudad. 12Joaquín, rey de Judá, se rindió, junto con su madre, sus servidores, oficiales y nobles.
Así, en el año octavo de su reinado, el rey de Babilonia capturó a Joaquín. 13Tal como el Señor lo había anunciado, Nabucodonosor se llevó los tesoros del Templo del Señor y del palacio real, partiendo en pedazos todos los utensilios de oro que Salomón, rey de Israel, había hecho para el Templo del Señor. 14Además, deportó a todo Jerusalén: a todos los oficiales y a todos los mejores soldados, a todos los artesanos y herreros; un total de diez mil personas. No quedó en el país más que la gente pobre.
15Nabucodonosor deportó a Joaquín a Babilonia; también se llevó de Jerusalén a la reina madre, a las mujeres del rey, a sus oficiales y a la flor y nata del país. 16Deportó además a todos los guerreros, que eran siete mil, y a mil artesanos y herreros, todos aptos para la guerra. El rey de Babilonia se los llevó cautivos a Babilonia. 17Luego puso como rey a Matanías, tío de Joaquín, y cambió su nombre a Sedequías.
Sedequías, rey de Judá
24:18-20 – 2Cr 36:11-16; Jer 52:1-3
18Sedequías tenía veintiún años cuando comenzó a reinar; reinó en Jerusalén once años. Su madre se llamaba Jamutal, hija de Jeremías, oriunda de Libná. 19Al igual que Joacim, Sedequías hizo lo malo ante los ojos del Señor, 20a tal grado que el Señor, en su ira, los echó de su presencia. Todo esto sucedió en Jerusalén y en Judá.
La caída de Jerusalén
25:1-12 – Jer 39:1-10
25:1-21 – 2Cr 36:17-20; Jer 52:4-27
25:22-26 – Jer 40:7-9; 41:1-3,16-18
Sedequías se rebeló contra el rey de Babilonia.
