1În zilele lui Iehoiachim, Nebucadnețar1 Nebucadnețar (Nabucodonosor, cf. LXX, Vulgata). [604–561 î.Cr.], împăratul Babilonului, s‑a suit împotriva acestuia și Iehoiachim i‑a fost vasal timp de trei ani. Dar apoi s‑a răzgândit și s‑a răsculat împotriva lui. 2Domnul a trimis împotriva lui Iehoiachim cete de caldeeni2 Babilonieni., de aramei, de moabiți și de fii ai lui Amon. El le‑a trimis împotriva lui Iuda, pentru a o distruge, după Cuvântul Domnului pe care‑l rostise prin robii Săi, profeții. 3Lucrul acesta s‑a întâmplat numai după porunca Domnului și pentru a îndepărta pe Iuda din prezența Lui, din cauza tuturor păcatelor săvârșite de Manase 4și din cauza sângelui nevinovat pe care‑l vărsase. El a umplut Ierusalimul de sânge nevinovat și de aceea Domnul n‑a vrut să‑l ierte.
5Celelalte fapte ale lui Iehoiachim și tot ce a făcut el, nu sunt scrise oare în „Cartea cronicilor regilor lui Iuda“? 6Iehoiachim a adormit alături de părinții săi, iar în locul lui a domnit fiul său Iehoiachin.
7Regele Egiptului n‑a mai ieșit din țara lui, căci împăratul Babilonului luase tot ce aparținea regelui Egiptului, de la Râul Egiptului7 Modernul Wadi el‑Arish, în NE Sinaiului, sau chiar brațul răsăritean al Deltei Nilului. până la râul Eufrat.7 În urma bătăliei decisive de la Carchemiș (605 î.Cr.), armatele asiriene și egiptene au fost înfrânte definitiv, egiptenii fiind obligați să se retragă în Egipt.
Domnia lui Iehoiachin peste Iuda
(2 Cron. 36:9-10)
8Iehoiachin era în vârstă de optsprezece ani când a devenit rege și a domnit la Ierusalim timp de trei luni. Mama sa se numea Nehușta și era fiica lui Elnatan din Ierusalim. 9El a făcut ce este rău în ochii Domnului, tot așa cum făcuse și tatăl său.
10În vremea aceea, slujitorii lui Nebucadnețar, împăratul Babilonului, s‑au suit împotriva Ierusalimului și au asediat cetatea. 11Nebucadnețar, împăratul Babilonului, a venit înaintea cetății în timp ce slujitorii lui o asediau. 12Iehoiachin, regele lui Iuda, s‑a predat împăratului Babilonului împreună cu mama sa, slujitorii săi, conducătorii săi și demnitarii săi. Împăratul Babilonului l‑a luat prizonier în al optulea an al domniei sale.
13Nebucadnețar a luat de acolo toate comorile Templului Domnului și toate comorile palatului regelui. El a înlăturat13 Lit.: a tăiat. toate obiectele de aur, pe care le făcuse Solomon, regele lui Israel, în Casa Domnului, întocmai cum a spus Domnul. 14I‑a dus în captivitate pe toți locuitorii Ierusalimului: pe toți conducătorii și pe toți războinicii viteji, în număr de zece mii de prizonieri, pe toți tâmplarii și pe toți fierarii; n‑a mai rămas decât poporul sărac al țării.
15L‑a dus pe Iehoiachin în captivitate la Babilon și a mai dus în captivitate, din Ierusalim la Babilon, pe mama regelui, soțiile regelui, pe demnitarii săi, pe nobilii țării, 16precum și șapte mii de războinici, toți numai oameni viteji și potriviți pentru război, și o mie de tâmplari și fierari. Împăratul Babilonului i‑a dus în captivitate la Babilon. 17În locul lui Iehoiachin, împăratul Babilonului l‑a făcut rege pe Matania, unchiul acestuia, și i‑a schimbat numele în Zedechia.
Domnia lui Zedechia peste Iuda
(2 Cron. 36:11-20; Ier. 39:1-10; 52:1-27)
18Zedechia era în vârstă de douăzeci și unu de ani când a devenit rege și a domnit la Ierusalim timp de unsprezece ani. Mama sa se numea Hamutal și era fiica lui Ieremia din Libna. 19El a făcut ce este rău în ochii Domnului, tot așa cum făcuse și Iehoiachim. 20Din cauza mâniei Domnului s‑au întâmplat aceste lucruri în Ierusalim și în Iuda, pe care, în cele din urmă, le‑a izgonit din prezența Sa.
Zedechia s‑a răsculat împotriva împăratului Babilonului.
1Durante o reinado de Jeoaquim, Nabucodonosor, rei da Babilônia, invadiu o país, e Jeoaquim tornou-se seu vassalo por três anos. Então ele voltou atrás e rebelou-se contra Nabucodonosor. 2O Senhor enviou contra ele tropas babilônicas24.2 Ou caldaicas, aramaicas, moabitas e amonitas para destruir Judá, de acordo com a palavra do Senhor proclamada por seus servos, os profetas. 3Isso aconteceu a Judá conforme a ordem do Senhor, a fim de removê-los da sua presença, por causa de todos os pecados que Manassés cometeu, 4inclusive o derramamento de sangue inocente. Pois ele havia enchido Jerusalém de sangue inocente, e o Senhor não o quis perdoar.
5Os demais acontecimentos do reinado de Jeoaquim e todas as suas realizações estão escritos no livro dos registros históricos dos reis de Judá. 6Jeoaquim descansou com os seus antepassados. Seu filho Joaquim foi o seu sucessor.
7O rei do Egito não mais se atreveu a sair com seu exército de suas próprias fronteiras, pois o rei da Babilônia havia ocupado todo o território entre o ribeiro do Egito e o rio Eufrates, que antes pertencera ao Egito.
O Reinado de Joaquim, Rei de Judá
8Joaquim tinha dezoito anos de idade quando começou a reinar e reinou três meses em Jerusalém. O nome da sua mãe era Neusta, filha de Elnatã; ela era de Jerusalém. 9Ele fez o que o Senhor reprova, tal como seu pai.
10Naquela ocasião os oficiais de Nabucodonosor, rei da Babilônia, avançaram até Jerusalém e a cercaram. 11Enquanto os seus oficiais a cercavam, o próprio Nabucodonosor veio à cidade. 12Então Joaquim, rei de Judá, sua mãe, seus conselheiros, seus nobres e seus oficiais se entregaram; todos se renderam a ele.
No oitavo ano do reinado do rei da Babilônia, Nabucodonosor levou Joaquim como prisioneiro. 13Conforme o Senhor tinha declarado, ele retirou todos os tesouros do templo do Senhor e do palácio real, quebrando todos os utensílios de ouro que Salomão, rei de Israel, fizera para o templo do Senhor. 14Levou para o exílio toda Jerusalém: todos os líderes e os homens de combate, todos os artesãos e artífices. Era um total de dez mil pessoas; só ficaram os mais pobres.
15Nabucodonosor levou prisioneiro Joaquim para a Babilônia. Também levou de Jerusalém para a Babilônia a mãe do rei, suas mulheres, seus oficiais e os líderes do país. 16O rei da Babilônia também deportou para a Babilônia toda a força de sete mil homens de combate, homens fortes e preparados para a guerra, e mil artífices e artesãos. 17Fez Matanias, tio de Joaquim, reinar em seu lugar, e mudou seu nome para Zedequias.
O Reinado de Zedequias, Rei de Judá
18Zedequias tinha vinte e um anos de idade quando começou a reinar e reinou onze anos em Jerusalém. O nome de sua mãe era Hamutal, filha de Jeremias; ela era de Libna. 19Ele fez o que o Senhor reprova, tal como fizera Jeoaquim. 20Por causa da ira do Senhor tudo isso aconteceu a Jerusalém e a Judá; por fim ele os lançou para longe da sua presença.
A Queda de Jerusalém
Ora, Zedequias rebelou-se contra o rei da Babilônia.
