1În zilele lui Iehoiachim, Nebucadnețar1 Nebucadnețar (Nabucodonosor, cf. LXX, Vulgata). [604–561 î.Cr.], împăratul Babilonului, s‑a suit împotriva acestuia și Iehoiachim i‑a fost vasal timp de trei ani. Dar apoi s‑a răzgândit și s‑a răsculat împotriva lui. 2Domnul a trimis împotriva lui Iehoiachim cete de caldeeni2 Babilonieni., de aramei, de moabiți și de fii ai lui Amon. El le‑a trimis împotriva lui Iuda, pentru a o distruge, după Cuvântul Domnului pe care‑l rostise prin robii Săi, profeții. 3Lucrul acesta s‑a întâmplat numai după porunca Domnului și pentru a îndepărta pe Iuda din prezența Lui, din cauza tuturor păcatelor săvârșite de Manase 4și din cauza sângelui nevinovat pe care‑l vărsase. El a umplut Ierusalimul de sânge nevinovat și de aceea Domnul n‑a vrut să‑l ierte.
5Celelalte fapte ale lui Iehoiachim și tot ce a făcut el, nu sunt scrise oare în „Cartea cronicilor regilor lui Iuda“? 6Iehoiachim a adormit alături de părinții săi, iar în locul lui a domnit fiul său Iehoiachin.
7Regele Egiptului n‑a mai ieșit din țara lui, căci împăratul Babilonului luase tot ce aparținea regelui Egiptului, de la Râul Egiptului7 Modernul Wadi el‑Arish, în NE Sinaiului, sau chiar brațul răsăritean al Deltei Nilului. până la râul Eufrat.7 În urma bătăliei decisive de la Carchemiș (605 î.Cr.), armatele asiriene și egiptene au fost înfrânte definitiv, egiptenii fiind obligați să se retragă în Egipt.
Domnia lui Iehoiachin peste Iuda
(2 Cron. 36:9-10)
8Iehoiachin era în vârstă de optsprezece ani când a devenit rege și a domnit la Ierusalim timp de trei luni. Mama sa se numea Nehușta și era fiica lui Elnatan din Ierusalim. 9El a făcut ce este rău în ochii Domnului, tot așa cum făcuse și tatăl său.
10În vremea aceea, slujitorii lui Nebucadnețar, împăratul Babilonului, s‑au suit împotriva Ierusalimului și au asediat cetatea. 11Nebucadnețar, împăratul Babilonului, a venit înaintea cetății în timp ce slujitorii lui o asediau. 12Iehoiachin, regele lui Iuda, s‑a predat împăratului Babilonului împreună cu mama sa, slujitorii săi, conducătorii săi și demnitarii săi. Împăratul Babilonului l‑a luat prizonier în al optulea an al domniei sale.
13Nebucadnețar a luat de acolo toate comorile Templului Domnului și toate comorile palatului regelui. El a înlăturat13 Lit.: a tăiat. toate obiectele de aur, pe care le făcuse Solomon, regele lui Israel, în Casa Domnului, întocmai cum a spus Domnul. 14I‑a dus în captivitate pe toți locuitorii Ierusalimului: pe toți conducătorii și pe toți războinicii viteji, în număr de zece mii de prizonieri, pe toți tâmplarii și pe toți fierarii; n‑a mai rămas decât poporul sărac al țării.
15L‑a dus pe Iehoiachin în captivitate la Babilon și a mai dus în captivitate, din Ierusalim la Babilon, pe mama regelui, soțiile regelui, pe demnitarii săi, pe nobilii țării, 16precum și șapte mii de războinici, toți numai oameni viteji și potriviți pentru război, și o mie de tâmplari și fierari. Împăratul Babilonului i‑a dus în captivitate la Babilon. 17În locul lui Iehoiachin, împăratul Babilonului l‑a făcut rege pe Matania, unchiul acestuia, și i‑a schimbat numele în Zedechia.
Domnia lui Zedechia peste Iuda
(2 Cron. 36:11-20; Ier. 39:1-10; 52:1-27)
18Zedechia era în vârstă de douăzeci și unu de ani când a devenit rege și a domnit la Ierusalim timp de unsprezece ani. Mama sa se numea Hamutal și era fiica lui Ieremia din Libna. 19El a făcut ce este rău în ochii Domnului, tot așa cum făcuse și Iehoiachim. 20Din cauza mâniei Domnului s‑au întâmplat aceste lucruri în Ierusalim și în Iuda, pe care, în cele din urmă, le‑a izgonit din prezența Sa.
Zedechia s‑a răsculat împotriva împăratului Babilonului.
La première invasion babylonienne
1Sous le règne de Yehoyaqim, Nabuchodonosor, roi de Babylone24.1 Fils de Nabopolassar, Nabuchodonosor a été le plus grand roi de l’Empire néo-babylonien (612 à 539 av. J.-C.) et a régné de 605 à 562 av. J.-C., l’attaqua24.1 Après avoir défait les Egyptiens à Karkemish et à Hamath (Jr 46.2), Nabuchodonosor entreprit de conquérir tout « le pays des Hatti » qui comprenait le royaume de Juda (vers 605 av. J.-C. ; voir Dn 1.1-2). et Yehoyaqim fut assujetti à Nabuchodonosor pendant trois ans, puis il se révolta de nouveau contre lui24.1 Cette révolte a dû avoir lieu en 601 av. J.-C.. 2Alors l’Eternel déchaîna contre lui des bandes de Chaldéens, des bandes de Syriens, de Moabites et d’Ammonites. Il les dressa contre le royaume de Juda pour le faire disparaître comme il l’avait annoncé par l’intermédiaire de ses serviteurs, les prophètes. 3Ces malheurs arrivèrent uniquement sur l’ordre de l’Eternel, parce qu’il voulait chasser Juda loin de lui à cause de tous les péchés commis par Manassé, 4et parce qu’il avait tué beaucoup d’innocents dont le sang avait rempli Jérusalem. Car l’Eternel ne voulait plus pardonner24.4 Voir 21.10-16..
5Les autres faits et gestes de Yehoyaqim et toutes ses réalisations sont cités dans le livre des Annales des rois de Juda. 6Il rejoignit ses ancêtres décédés et son fils Yehoyakîn lui succéda sur le trône.
7A cette époque, le roi d’Egypte cessa ses expéditions militaires, car le roi de Babylone s’était emparé de tous les territoires qui, depuis le torrent bordant la frontière nord de l’Egypte jusqu’à l’Euphrate, avaient été sous domination égyptienne.
Le règne de Yehoyakîn sur Juda
(2 Ch 36.9-10)
8Yehoyakîn était âgé de dix-huit ans à son avènement, et il régna trois mois à Jérusalem24.8 Yehoyakîn est appelé Yekonia dans 1 Ch 3.16 et Konia dans Jr 22.24. Il ne régna que trois mois comme vassal du roi de Babylone (de décembre 598 à mars 597 av. J.-C.).. Sa mère s’appelait Nehoushta, elle était fille d’Elnathan, de Jérusalem. 9Il fit ce que l’Eternel considère comme mal, tout comme son père.
Le siège de Jérusalem et la déportation de sa population
10Pendant son règne, les officiers de Nabuchodonosor, roi de Babylone, marchèrent avec leurs troupes contre Jérusalem et l’assiégèrent. 11Nabuchodonosor lui-même vint sur place pendant le siège. 12Alors Yehoyakîn, roi de Juda, se rendit au roi de Babylone, avec sa mère, ses ministres, ses officiers et ses hauts fonctionnaires. Ils furent faits prisonniers par le roi de Babylone la huitième année de son règne24.12 Voir Jr 22.24-30 ; 24.1 ; 29.2.. 13Nabuchodonosor emporta tous les trésors du temple de l’Eternel et les trésors du palais royal après avoir mis en pièces tous les ustensiles d’or que Salomon, roi d’Israël, avait fabriqués pour le temple de l’Eternel. Ainsi s’accomplit ce que l’Eternel avait annoncé24.13 Voir 2 R 20.17.. 14Il déporta toute la population de Jérusalem, tous les dirigeants et tous les militaires, tous les artisans et les forgerons : en tout, dix mille personnes prirent le chemin de l’exil ; seule la population la plus pauvre resta dans le pays. 15Yehoyakîn fut déporté de Jérusalem à Babylone avec sa mère, ses femmes, ses hauts fonctionnaires et les puissants du pays24.15 Cf. Jr 22.24-30 ; 24.1-10 ; 29.1-2 ; Ez 17.12.. 16Le roi de Babylone emmena aussi en exil dans son pays les sept mille militaires, mille artisans et forgerons et tous les guerriers entraînés au combat.
17Il établit comme roi à la place de Yehoyakîn l’oncle de celui-ci, Mattania, dont il changea le nom en Sédécias.
Le règne de Sédécias sur Juda
(2 Ch 36.11-16)
18Sédécias avait vingt et un ans à son avènement. Il régna onze ans à Jérusalem24.18 De 597 à 587 av. J.-C. Sur le règne de Sédécias, voir Jr 37 et 38.. Sa mère s’appelait Hamoutal, elle était fille de Jérémie, de Libna. 19Il fit ce que l’Eternel considère comme mal, tout comme Yehoyaqim. 20Tout cela arriva parce que l’Eternel était en colère contre Jérusalem et Juda, au point de les chasser loin de lui.
Or, Sédécias se révolta contre le roi de Babylone.
