Domnia lui Manase peste Iuda
(2 Cron. 33:1-10, 18-20)
1Manase era în vârstă de doisprezece ani când a devenit rege și a domnit la Ierusalim timp de cincizeci și cinci de ani. Mama sa se numea Hefți‑Ba1 Nume care înseamnă: Plăcerea mea este în ea.. 2El a făcut ce este rău în ochii Domnului, luându‑se după urâciunile neamurilor pe care Domnul le alungase dinaintea fiilor lui Israel. 3A rezidit înălțimile pe care le distrusese tatăl său, Ezechia, a ridicat altare lui Baal, a făcut un stâlp al Așerei3, 7 Vezi nota de la 13:6., cum făcuse Ahab, regele lui Israel, și s‑a închinat întregii oștiri a cerurilor și i‑a slujit. 4A zidit altare în Casa Domnului, despre care Domnul spusese: „În Ierusalim Îmi voi pune Numele.“ 5El a zidit altare întregii oștiri a cerurilor, în cele două curți ale Casei Domnului. 6Și‑a trecut fiul prin foc6 Sau: Și‑a sacrificat fiul în foc., s‑a ocupat cu prezicerea6 Vezi notele de la Gen. 44:5, 17; Lev. 19:26 și Deut. 18:10. și cu interpretarea semnelor6 Vezi nota de la 17:17., a apelat la cei ce întreabă duhurile morților și la cei care cheamă spiritele6 Vezi nota de la Lev. 19:31 și expresia completă în Deut. 18:11.. El a făcut mult rău în ochii Domnului, mâniindu‑L. 7A pus în Casă chipul cioplit al Așerei pe care‑l făcuse, în Casa despre care Domnul îi spusese lui David și lui Solomon, fiul acestuia: „În Casa aceasta și în Ierusalim, pe care l‑am ales dintre toate cetățile semințiilor lui Israel, Îmi voi pune Numele pe vecie. 8Nu voi mai face ca piciorul lui Israel să rătăcească afară din țara pe care le‑am dat‑o părinților lor, dacă vor avea grijă să împlinească tot ce le‑am poruncit, potrivit cu toată Legea pe care le‑a dat‑o robul Meu Moise.“ 9Dar ei n‑au ascultat și Manase i‑a dus în rătăcire, astfel că ei au făcut mai mult rău decât toate neamurile pe care le nimicise Domnul dinaintea fiilor lui Israel.
10Atunci Domnul a vorbit prin robii Săi, profeții, zicând:
11„Manase, regele lui Iuda, a săvârșit aceste urâciuni, a făcut mai mult rău decât tot ce făcuseră amoriții înainte de el și l‑a făcut și pe Iuda să păcătuiască prin idolii lui. 12De aceea așa vorbește Domnul, Dumnezeul lui Israel: «Iată, voi aduce o nenorocire peste Ierusalim și peste Iuda, care va răsuna în urechile oricui o va auzi.» 13Voi întinde peste Ierusalim funia de măsură folosită împotriva Samariei și firul de plumb folosit împotriva familiei lui Ahab. Voi curăți Ierusalimul cum curăță cineva o farfurie, ștergând‑o și întorcând‑o cu fața în jos. 14Voi părăsi rămășița moștenirii Mele și o voi da în mâinile dușmanilor ei. Va ajunge de jaful și de prada dușmanilor ei 15pentru că a făcut ce este rău în ochii Mei și M‑a mâniat din ziua în care părinții ei au ieșit din Egipt și până în ziua aceasta.“
16De asemenea, Manase a umplut Ierusalimul, de la un capăt la celălalt, cu sângele nevinovat pe care l‑a vărsat, în afară de păcatul de a‑l fi făcut pe Iuda să păcătuiască și să săvârșească ce este rău în ochii Domnului.
17Celelalte fapte ale lui Manase, tot ce a făcut el și păcatele pe care le‑a săvârșit, nu sunt scrise oare în „Cartea cronicilor regilor lui Iuda“? 18Manase a adormit alături de părinții săi și a fost înmormântat în grădina palatului său, în Grădina lui Uza18, 26 Probabil o formă prescurtată a lui Uzia (vezi nota de la 15:1).. În locul lui a domnit fiul său Amon.
Domnia lui Amon peste Iuda
(2 Cron. 33:21-25)
19Amon era în vârstă de douăzeci și doi de ani când a devenit rege și a domnit la Ierusalim timp de doi ani. Mama sa se numea Meșulemet și era fiica lui Haruț din Iotba. 20El a făcut ce este rău în ochii Domnului, la fel cum făcuse tatăl său Manase. 21A umblat în toate căile în care umblase și tatăl său, slujind și închinându‑se idolilor cărora le slujise și Manase. 22L‑a părăsit pe Domnul, Dumnezeul părinților săi, și nu a umblat pe Calea Domnului.
23Slujitorii lui Amon au uneltit împotriva lui și l‑au omorât pe rege în palatul lui, 24dar poporul țării i‑a omorât pe toți aceia care uneltiseră împotriva regelui Amon. Apoi, în locul lui Amon, poporul țării l‑a făcut rege pe fiul acestuia, Iosia.
25Celelalte fapte pe care le‑a făcut Amon, nu sunt scrise oare în „Cartea cronicilor regilor lui Iuda“? 26El a fost înmormântat în mormântul său, în Grădina lui Uza, iar în locul lui a domnit fiul său Iosia.
De afgoderij van koning Manasse
1Manasse, de nieuwe koning van Juda, was bij zijn troonsbestijging twaalf jaar. De duur van zijn bewind vanuit Jeruzalem was vijfenvijftig jaar. De naam van zijn moeder was Hefsibah. 2Zijn bewind was goddeloos. Hij deed dezelfde goddeloze dingen die de volken hadden gedaan die door de Here uit het land waren verdreven om plaats te maken voor het volk Israël. 3-5Hij herbouwde de altaren op de heuvels die zijn vader Hizkia had afgebroken. Hij bouwde altaren voor Baäl en plaatste een afgodsbeeld van Asjéra, net zoals koning Achab van Israël had gedaan. Heidense altaren voor de zonnegod, de maangod en de sterrengoden werden zelfs in de twee binnenhoven van de tempel van de Here neergezet, in het gebouw dat de Here had uitgekozen om er zijn Naam mee te verbinden. 6Zelfs offerde hij een van zijn eigen zonen als brandoffer op een heidens altaar. Hij hield zich bezig met zwarte magie, waarzeggerij, dodenbezwering en toverij. In Gods ogen was Manasse een goddeloze man en hij riep dan ook de toorn van de Here op. 7Manasse ging zelfs zover dat hij een afgodsbeeld van Asjéra in de tempel liet zetten, de plaats waarover de Here tegen David en Salomo had gezegd: ‘Ik zal mijn naam voor altijd aan deze tempel verbinden en aan Jeruzalem, de stad die Ik heb gekozen uit alle andere steden van de stammen van Israël. 8Als de Israëlieten leven volgens alle wetten en gedragsregels die Ik hun door Mozes gaf, zal Ik ervoor zorgen dat zij dit land van hun vaderen nooit meer hoeven te verlaten.’ 9Maar het volk luisterde niet naar de Here en Manasse zorgde ervoor dat zijn onderdanen nog meer goddeloze dingen deden dan de volken rondom ooit hadden gedaan, ook al had de Here die volken uitgeroeid om hun goddeloosheid, toen het volk Israël het land binnenkwam.
10Toen verklaarde de Here door de profeten: 11‘Omdat koning Manasse deze goddeloze dingen heeft gedaan en zelfs nog verdorvener is dan de Amorieten, die lang geleden in dit land woonden en omdat hij het volk van Juda tot zonde heeft aangespoord door de afgoden te vereren, 12zal Ik zulke grote rampen over Jeruzalem en Juda laten komen dat zij die het horen, hun eigen oren niet zullen geloven. 13Ik zal ervoor zorgen dat Jeruzalem hetzelfde lot zal ondergaan als Samaria en het huis van Achab. Ik zal Jeruzalem leegschrapen, zoals een man zijn bord leegschraapt om het daarna omgekeerd op tafel te leggen om te drogen. 14Dan zal Ik de weinigen die van mijn volk zijn overgebleven, de rug toekeren en uitleveren aan roofzuchtige vijanden. 15Want zij hebben zich goddeloos gedragen en mijn toorn opgewekt al sinds Ik hun voorouders uit Egypte bevrijdde.’
16Alsof de door God gehate afgoderij waarin Manasse zijn onderdanen voorging, nog niet genoeg was, vermoordde hij ook nog talloze onschuldige mensen. Jeruzalem was van de ene tot de andere kant overdekt met de lijken van zijn slachtoffers.
17De rest van de geschiedenis van Manasses zondige bewind staat beschreven in de Kronieken van de koningen van Juda. 18Na zijn dood werd hij begraven in de tuin van zijn paleis, de tuin van Uzza en zijn zoon Amon volgde hem op als koning.
19-20 Amon was de nieuwe koning van Juda. Hij was tweeëntwintig jaar bij zijn troonsbestijging en regeerde twee jaar in Jeruzalem. Zijn moeder heette Mesullemeth, zij was een dochter van Haruz uit Jotba. Zijn bewind was goddeloos. 21Hij deed alle goddeloze dingen die zijn vader Manasse ook had gedaan, hij aanbad dezelfde afgoden 22en keerde de Here, de God van zijn voorouders, de rug toe. Hij gehoorzaamde Gods aanwijzingen niet. 23Maar zijn naaste medewerkers smeedden een complot tegen hem en vermoordden hem in zijn paleis. 24Het volk van het platteland nam dat echter niet, het doodde alle samenzweerders en plaatste Amons zoon Josia op de troon.
25De rest van Amons levensbeschrijving is te vinden in de Kronieken van de koningen van Juda. 26Hij werd begraven in een graf in de tuin van Uzza en zijn zoon Josia volgde hem op.
