Ezechia îl consultă pe Isaia
(Is. 37:1-20)
1Când regele Ezechia a auzit lucrul acesta, și‑a sfâșiat hainele, s‑a acoperit cu un sac și s‑a dus la Casa Domnului. 2I‑a trimis la profetul Isaia, fiul lui Amoț, pe Eliachim, cel ce răspundea de palat, pe scribul Șebna și pe cei bătrâni dintre preoți, acoperiți toți cu saci.
3Ei i‑au zis:
– Așa vorbește Ezechia: „Aceasta este o zi de necaz, de pedeapsă și de rușine, căci copiii sunt gata să iasă din pântec, dar nu mai este nicio putere pentru a le da naștere. 4Poate că Domnul, Dumnezeul tău, a auzit toate cuvintele lui Rab‑Șache, care a fost trimis de stăpânul său, împăratul Asiriei, pentru a‑L batjocori pe Dumnezeul cel Viu și poate că Domnul, Dumnezeul tău, îl va mustra pentru cuvintele pe care le‑a auzit. De aceea înalță o rugăciune pentru cei care au mai rămas!“
5Când slujitorii regelui Ezechia au venit la Isaia, 6acesta le‑a zis:
– Să‑i spuneți astfel stăpânului vostru: „Așa vorbește Domnul: «Să nu te temi din cauza cuvintelor pe care le‑ai auzit și cu care slujitorii împăratului Asiriei M‑au blasfemiat. 7Iată, voi pune în el un duh și astfel, la auzirea unui zvon, se va întoarce în țara lui. Și‑l voi face să cadă ucis de sabie în țara lui.»“
8Când Rab‑Șache a auzit că împăratul Asiriei plecase din Lachiș, s‑a întors și l‑a găsit pe acesta luptând împotriva Libnei.
9După aceea, împăratul Asiriei a auzit că Tirhaka, regele din Cuș9 De fapt, un faraon din Cuș (Etiopia și teritoriile învecinate), deoarece în vremea aceea Egiptul era condus de o dinastie cușită (etiopiană)., a ieșit să lupte împotriva lui, a trimis din nou mesageri la Ezechia, zicând: 10„Așa să‑i vorbiți lui Ezechia, regele lui Iuda: «Nu‑l lăsa pe Dumnezeul tău, în Care te încrezi, să te amăgească, zicând: ‘Ierusalimul nu va fi dat în mâna împăratului Asiriei.’ 11Iată, ai auzit ce au făcut împărații Asiriei tuturor țărilor cucerite, dându‑le spre nimicire11 Ebr.: haram/herem, termen care în contextul relației dintre Israel și Dumnezeu se referă la un lucru, un animal sau o persoană care erau închinate irevocabil Domnului, fie cu scopul nimicirii, precum în cazul acesta, fie ca dar, precum în alte cazuri. Ceea ce era herem îi aparținea de acum Domnului, fiind interzis uzului profan. Practica aceasta era întâlnită însă și la alte popoare din Orient.. Vei scăpa tu oare? 12Și‑au salvat, oare, dumnezeii neamurile pe care părinții mei le‑au distrus: pe Gozan, pe Haran, pe Rețef și pe fiii lui Eden, care erau în Tel‑Asar? 13Unde este regele Hamatului, regele Arpadului și regele cetății Sefarvayim, al Henei sau al Ivei?»“
Rugăciunea lui Ezechia
14Ezechia a luat scrisoarea din mâna mesagerilor și a citit‑o. Apoi s‑a suit la Casa Domnului și a întins scrisoarea înaintea Domnului. 15Ezechia s‑a rugat Domnului și a zis: „O, Doamne, Dumnezeul lui Israel, Tu, Care tronezi deasupra heruvimilor! Tu ești singurul Dumnezeu al tuturor regatelor pământului! Tu ai făcut cerurile și pământul! 16Doamne, pleacă‑Ți urechea și ascultă! Doamne, deschide‑Ți ochii și privește! Auzi cuvintele pe care Sanherib le‑a trimis ca să‑L batjocorească pe Dumnezeul cel Viu!
17Doamne, este adevărat că împărații Asiriei au pustiit neamurile și teritoriul lor 18și că le‑au aruncat dumnezeii în foc, însă ei i‑au distrus pentru că nu erau Dumnezeu, ci lucrări făcute de mâna omului; erau doar lemn și piatră. 19Acum, Doamne, Dumnezeul nostru, Te rugăm, izbăvește‑ne din mâna lui, ca să știe toate regatele pământului că doar Tu, Doamne, ești Dumnezeu!“
Profeția lui Isaia împotriva lui Sanherib
(Is. 37:21-35)
20Atunci Isaia, fiul lui Amoț, a trimis la Ezechia să i se spună: „Așa vorbește Domnul, Dumnezeul lui Israel: «Ți‑am auzit rugăciunea pe care Mi‑ai făcut‑o cu privire la Sanherib, împăratul Asiriei. 21Acesta este cuvântul pe care l‑a spus Domnul împotriva acestuia:
Fecioara, fiica Sionului,
te disprețuiește și își bate joc de tine.
Fiica Ierusalimului
dă din cap în timp ce fugi.21 Lit.: după tine.
22Pe Cine ai batjocorit și ai blasfemiat tu?
Împotriva Cui ți‑ai ridicat glasul?
Împotriva Cui ți‑ai înălțat mândru privirea?
Împotriva Sfântului lui Israel!
23Prin mesagerii tăi L‑ai batjocorit pe Stăpânul
și ai zis:
‘Cu mulțimea carelor mele
am urcat înălțimile munților
până la cele mai înalte piscuri ale Libanului!
I‑am tăiat cei mai înalți cedri
și cei mai aleși chiparoși.
Am ajuns la cele mai îndepărtate locuri
și la pădurea cea mai deasă.
24Am săpat fântâni
și am băut ape străine
și cu tălpile picioarelor mele
am secat toate pâraiele Egiptului.’
25N‑ai auzit?
Eu l‑am făcut demult;
din zile străvechi l‑am întocmit.
Acum însă l‑am adus să se împlinească,
astfel încât tu să prefaci cetățile fortificate
în mormane de dărâmături.
26Locuitorii lor sunt neputincioși,
sunt înspăimântați și făcuți de rușine.
Au ajuns ca iarba de pe câmp
și ca verdeața fragedă,
ca iarba de pe acoperișuri,
care se usucă înainte să crească.
27Dar Eu știu unde stai,
când ieși și când intri
și cât ești de furios pe Mine.
28Pentru că te‑ai mâniat pe Mine
și pentru că trufia ta a ajuns la urechile Mele,
voi pune veriga Mea în nasul tău
și zăbala Mea în gura ta
și te voi întoarce
pe drumul pe care ai venit.
29Acesta va fi semnul pentru tine, Ezechia:
anul acesta o să mâncați ce va crește de la sine,
iar în al doilea an – ce va răsări din ce a rămas.
Dar în al treilea an veți semăna și veți secera,
veți planta vii și le veți mânca roadele.
30O rămășiță a Casei lui Iuda, cei rămași,
vor prinde iarăși rădăcină dedesubt
și vor da rod deasupra.
31Căci din Ierusalim va ieși o rămășiță
și din muntele Sion o ceată de supraviețuitori.
Râvna Domnului Oștirilor va face lucrul acesta.»
32De aceea așa vorbește Domnul cu privire la împăratul Asiriei:
«Nu va intra în cetatea aceasta
și nu va trage nicio săgeată acolo;
nu va veni în fața ei cu vreun scut
și nu va ridica împotriva ei nicio rampă de asalt.
33Pe drumul pe care a venit, pe acela se va întoarce
și nu va intra în cetatea aceasta, zice Domnul.
34Eu voi apăra cetatea aceasta, ca s‑o izbăvesc,
de dragul Meu și de dragul lui David, robul Meu.»“
(2 Cron. 32:21; Is. 37:36-38)
35În acea noapte, îngerul35 Sau: Îngerul. Vezi Gen. 16:7-13. Domnului a ieșit și a omorât în tabăra Asiriei o sută optzeci și cinci de mii de oameni. Când ceilalți s‑au sculat dis‑de‑dimineață, iată că toți erau niște trupuri moarte. 36Atunci Sanherib, împăratul Asiriei, și‑a ridicat tabăra și a plecat. El s‑a întors la Ninive și a locuit acolo. 37În timp ce se închina în templul zeului său Nisrok37 Numele acesta nu este atestat de către inscripțiile asiriene. Posibil o corupție a lui Nusku, zeu al luminii și al focului în mitologia orientală., fiii săi, Adra-Melek și Sarețer, l‑au ucis cu sabia și au fugit în țara Ararat. Și în locul lui a domnit fiul său Esar-Hadon37 Împărat al Asiriei și al Babilonului. [681–669 î.Cr.].
希西迦向以赛亚求助
1希西迦王听了就撕裂衣服，披上麻衣，进入耶和华的殿。 2他派身披麻衣的宫廷总管以利亚敬、书记舍伯那和祭司中的长者去见亚摩斯的儿子以赛亚先知， 3对他说：“希西迦说，‘今天是遭难、蒙羞、受辱的日子，就像婴儿要出生，产妇却无力生产一样。 4亚述王派他的将军来辱骂永活的上帝，也许你的上帝耶和华听见那些话，就会惩罚他。所以，请你为我们这些剩下的人祷告。’” 5希西迦王的臣仆说完这些话后， 6以赛亚对他们说：“告诉你们主人，耶和华这样说，‘你不要因亚述王的仆人那些亵渎我的话而害怕。 7我必惊动19:7 “惊动”希伯来文是“使灵进入”。亚述王的心，让他听见一些风声后便返回本国，在那里死于刀下。’”
希西迦向上帝祷告
8亚述的将军听说亚述王已离开拉吉，便回去见王，发现王在攻打立拿。 9亚述王听说古实王特哈加正前来攻打他，便再次派使者去对希西迦说： 10“不要让你所倚靠的上帝愚弄你，说什么耶路撒冷必不会被亚述王攻陷。 11你肯定听过亚述诸王扫灭列国的事，难道你能幸免吗？ 12我先祖毁灭了歌散、哈兰、利色和提·拉撒的伊甸人，这些国家的神明救得了他们吗？ 13哈马王、亚珥拔王、西法瓦音城的王、希拿王和以瓦王如今在哪里呢？”
14希西迦从使者手中接过信，读完后走进耶和华的殿，在耶和华面前展开信， 15祷告说：“坐在二基路伯天使之上、以色列的上帝耶和华啊，唯有你是天下万国的上帝，你创造了天地。 16耶和华啊，求你侧耳垂听！耶和华啊，求你睁眼察看！求你听听西拿基立派使者来辱骂永活上帝的话。 17耶和华啊，亚述诸王确实扫灭列国，使其土地荒凉， 18把列国的神像丢在火中。因为那些神像只是人用木头石头制造的，根本不是神。 19我们的上帝耶和华啊，现在求你从亚述王手中拯救我们，让天下万国都知道唯有你是耶和华。”
以赛亚给希西迦的信息
20亚摩斯的儿子以赛亚派人告诉希西迦：“以色列的上帝耶和华说，‘我已经听见你关于亚述王西拿基立的祷告。 21以下是耶和华对他的判语，
“‘锡安的居民藐视你，嘲笑你；
耶路撒冷的居民朝你逃窜的背影摇头。
22你在侮辱、亵渎谁呢？
你不放在眼里、
高声骂的是谁呢？
是以色列的圣者！
23你借你的使者辱骂主，
你说你率领许多战车上到群山之巅，
上到黎巴嫩的巅峰，
砍下最高的香柏树和上好的松树，
征服最高的山和最美的树林。
24你自夸已在外邦之地挖井取水，
已用脚掌踏干埃及的河流。
25“‘难道你不知道这是我在太初所定、
在亘古就筹划好的吗？
如今我实现了所定的计划——
借着你使坚城沦为废墟。
26城中的居民软弱无力，
惊慌失措，羞愧难当，
脆弱如野草和菜蔬，
又像还未长大就被晒焦的房顶草。
27“‘你起你坐，你出你进，
你向我发怒，我都知道。
28因为你向我发怒，
你狂傲的话达到了我耳中，
我要用钩子钩住你的鼻子，
把嚼环放在你嘴里，
使你原路返回。’
29“希西迦啊，我要赐给你们一个兆头，你们今年要吃野生的，明年也要吃自然生长的，后年要播种收割，栽种葡萄园，吃园中的果子。 30犹大的幸存者要再次向下扎根，向上结果。 31因为将有余民从耶路撒冷出来，有幸存者从锡安山出来。耶和华必热切地成就这事。
32“至于亚述王，耶和华说，‘他必不能进这城或向这里射一箭，必不能手持盾牌兵临城下或修筑攻城的高台。 33他从哪条路来，也将从哪条路回去，他必进不了这城。这是耶和华说的。 34我必为自己和我仆人大卫而保护、拯救这城。’”
35当晚，耶和华的天使到亚述营中杀了十八万五千人。人们清早起来，发现到处是尸体。 36亚述王西拿基立便拔营回国，住在尼尼微。 37一天，亚述王在他的神明尼斯洛的庙里祭拜时，他的两个儿子亚得米勒和沙利色用刀杀了他，逃往亚拉腊。他的另一个儿子以撒哈顿继位。
