Domnia lui Iehoahaz peste Israel
1Iehoahaz, fiul lui Iehu, a început să domnească peste Israel în Samaria, în al douăzeci și treilea an al lui Ioaș, fiul lui Ahazia, și a domnit timp de șaptesprezece ani. 2El a făcut ce este rău în ochii Domnului, trăind în păcatele lui Ieroboam, fiul lui Nebat, cel care l‑a făcut pe Israel să păcătuiască, și nu s‑a depărtat de la ele. 3Mânia Domnului s‑a aprins împotriva lui Israel, și El l‑a dat pentru multe zile pe mâna lui Hazael, regele Aramului, și pe mâna lui Ben‑Hadad, fiul său.
4Iehoahaz a căutat fața Domnului, și Domnul l‑a ascultat pentru că a văzut felul în care Israel era asuprit, căci regele Aramului îi asuprea. 5Prin urmare, Domnul i‑a dat lui Israel un eliberator, și poporul a scăpat din mâna arameilor. Și fiii lui Israel au locuit în corturile lor5 Expresie ebraică cu sensul de au locuit în siguranță în propriile lor case., ca mai înainte. 6Dar cu toate acestea ei nu s‑au depărtat de păcatele familiei lui Ieroboam, care l‑a făcut pe Israel să păcătuiască, ci au umblat în ele. De asemenea, stâlpul Așerei6 Simbol din lemn al zeiței canaanite Așera sau al zeiței Aștoret (numită în greacă Astarte) a rămas în continuare în picioare în Samaria.
7El nu i‑a mai lăsat popor lui Iehoahaz, decât cincizeci de călăreți, zece care și zece mii de pedestrași, căci regele Aramului îi distrusese și îi făcuse ca pulberea pe care o calci în picioare.
8Celelalte fapte ale lui Iehoahaz, tot ce a făcut el și isprăvile lui, nu sunt scrise oare în „Cartea cronicilor regilor lui Israel“? 9Iehoahaz a adormit alături de părinții săi și a fost înmormântat în Samaria, iar în locul lui a domnit fiul său Iehoaș.
Domnia lui Iehoaș peste Israel
10În al treizeci și șaptelea an al lui Ioaș, regele lui Iuda, Iehoaș, fiul lui Iehoahaz, a început să domnească peste Israel, în Samaria, și a domnit timp de șaisprezece ani. 11El a făcut ce este rău în ochii Domnului și nu s‑a depărtat de niciunul din păcatele lui Ieroboam, fiul lui Nebat, cel care l‑a făcut pe Israel să păcătuiască. 12Celelalte fapte ale lui Iehoaș, tot ce a făcut el și isprăvile lui din războiul împotriva lui Amația, regele lui Iuda, nu sunt scrise oare în „Cartea cronicilor regilor lui Israel“? 13Iehoaș a adormit alături de părinții săi și în locul lui a domnit Ieroboam. Iehoaș a fost înmormântat în Samaria, alături de regii lui Israel.
14Elisei s‑a îmbolnăvit de o boală de care urma să moară.
Iehoaș, regele lui Israel, a coborât la el și a plâns înaintea lui, zicând:
– Părintele meu! Părintele meu! Carul lui Israel și călăreții lui!
15Elisei i‑a zis:
– Ia un arc și niște săgeți!
Și el a luat un arc și niște săgeți.
16Apoi i‑a zis regelui lui Israel:
– Acum încordează arcul cu mâna ta!
După ce a încordat arcul cu mâna lui, Elisei și‑a pus mâinile pe mâinile regelui.
17Elisei a zis:
– Deschide fereastra dinspre răsărit!
Și el a deschis‑o.
Elisei i‑a zis:
– Trage!
Și el a tras.
Apoi Elisei a zis:
– Aceasta este săgeata victoriei Domnului, o săgeată a victoriei împotriva lui Aram, căci tu îi vei lovi pe aramei la Afek până îi vei mistui.
18Apoi i‑a zis:
– Ia săgețile!
Și el le‑a luat.
Apoi i‑a zis regelui lui Israel:
– Lovește pământul cu ele!
El a lovit pământul de trei ori, și apoi s‑a oprit.
19Omul lui Dumnezeu s‑a mâniat pe el și i‑a zis:
– Ar fi trebuit să lovești de cinci sau de șase ori, și atunci i‑ai fi lovit pe aramei până i‑ai fi mistuit. Acum însă îi vei învinge doar de trei ori.
20Elisei a murit și a fost înmormântat. În anul următor niște cete de moabiți au invadat țara. 21Când niște bărbați care îngropau un mort au văzut una din aceste cete, s‑au grăbit și au aruncat trupul mortului în mormântul lui Elisei21 Fiind săpat în piatră, mormântul trebuia să se pregătească din timp. Din cauza invaziei moabite însă, trupul a fost pus într‑un mormânt deja ocupat; practica era folosită în acea vreme, însă înainte de a așeza un alt trup în mormânt oasele celui ce fusese înmormântat acolo erau scoase și păstrate într‑un osuar (niște cufere din lemn sau din piatră), lucru care n‑a mai fost posibil în situația aceea.. Când trupul mortului a atins oasele lui Elisei, omul a înviat și s‑a ridicat în picioare.
22Hazael, regele Aramului, l‑a asuprit pe Israel în toate zilele lui Iehoahaz. 23Totuși, Domnul Și‑a arătat bunăvoința față de ei, a avut milă de ei și S‑a întors spre ei datorită legământului Său cu Avraam, Isaac și Iacov. El n‑a dorit să‑i distrugă și, până acum, nu i‑a izgonit din prezența Lui.
24Hazael, regele Aramului, a murit, iar în locul lui a domnit fiul său Ben‑Hadad. 25Atunci Iehoaș, fiul lui Iehoahaz, a luat înapoi din mâna lui Ben‑Hadad, fiul lui Hazael, cetățile pe care le cucerise Hazael de la Iehoahaz, tatăl său. Iehoaș l‑a învins de trei ori și astfel a luat înapoi cetățile lui Israel.
Reich Israel
König Joahas von Israel
1Joahas, Jehus Sohn, wurde König von Israel im 23. Regierungsjahr König Joaschs von Juda, des Sohnes von Ahasja. Er regierte 17 Jahre in Samaria. 2Joahas tat, was dem Herrn missfiel, und ließ nicht davon ab. Er folgte dem schlechten Beispiel von Jerobeam, der die Israeliten zum Götzendienst verführt hatte. 3Darum wurde der Herr zornig auf die Israeliten, und so ließ er zu, dass die Syrer immer wieder in ihr Land einfielen. Lange Zeit litten die Israeliten unter der Herrschaft von Hasaël, dem König von Syrien, und unter seinem Sohn Ben-Hadad.
4Doch als Joahas zum Herrn um Hilfe schrie, erhörte der Herr sein Gebet, denn er sah, wie grausam der syrische König Israel unterdrückte. 5Der Herr schickte den Israeliten einen Retter, der sie von der Herrschaft der Syrer befreite. Nun konnten sie wieder wie früher in Ruhe und Frieden leben. 6Dennoch ließen sie nicht vom Götzendienst ab, zu dem Jerobeam und seine Nachkommen das Volk immer wieder verführt hatten. Sie begingen dieselben Sünden wie schon ihre Vorfahren und ließen auch den geweihten Pfahl der Göttin Aschera in Samaria stehen.
7Vom gesamten Heer des Königs Joahas waren zuletzt nur noch 50 Pferde, 10 Streitwagen und 10.000 Fußsoldaten übrig. Den Rest hatte der König von Syrien vernichtet; wie Staub hatte er sie unter seinen Füßen zertreten.
8Alles Weitere über Joahas’ Leben und seine Feldzüge ist in der Chronik der Könige von Israel beschrieben. 9Als er starb, wurde er in Samaria begraben. Sein Sohn Joasch wurde sein Nachfolger.
König Joasch von Israel
10Joasch, der Sohn von Joahas, wurde König von Israel im 37. Regierungsjahr König Joaschs von Juda. Er regierte 16 Jahre in Samaria. 11Joasch tat, was dem Herrn missfiel, und beging die gleiche Sünde wie Jerobeam, der die Israeliten zum Götzendienst verführt hatte.
12Alles Weitere über Joaschs Leben steht in der Chronik der Könige von Israel. Man kann dort nachlesen, welche Feldzüge er unternommen hat. Auch sein Krieg gegen König Amazja von Juda wird dort erwähnt.
13Als Joasch starb, übernahm Jerobeam13,13 Dieser König Jerobeam ist nicht zu verwechseln mit Jerobeam aus dem ersten Buch über die Könige, der an der Teilung des Reiches Israel beteiligt war und auf den wegen seines Götzendienstes ständig Bezug genommen wird. Vgl. 1. Könige 12. die Herrschaft. Joasch wurde in Samaria im Grab der Könige von Israel beigesetzt.
Der Prophet Elisa stirbt
14Elisa wurde schwer krank und lag im Sterben. Da besuchte ihn eines Tages Joasch, der König von Israel. Weinend beugte er sich über den Propheten und rief: »Mein Vater, mein Vater! Du Beschützer und Führer Israels!13,14 Vgl. die Anmerkung zu Kapitel 2,12.« 15Elisa befahl ihm: »Hol einen Bogen und Pfeile!« Joasch holte sie, 16-17und Elisa forderte ihn auf: »Öffne das Fenster an der Ostseite und spann den Bogen!« Der König öffnete das Fenster. Als er den Bogen gespannt hatte, legte Elisa seine Hände auf Joaschs Hände und sagte: »Schieß!« Kaum hatte Joasch den Pfeil abgeschossen, rief der Prophet: »Dieser Pfeil ist ein Siegespfeil, ein Zeichen des Herrn, dass er euch gegen die Syrer helfen wird! Bei Afek wirst du sie vernichtend schlagen.«
18Dann befahl er dem König: »Nimm nun die anderen Pfeile in die Hand!« Joasch nahm sie, und Elisa sagte: »Schlag damit auf den Boden!« Dreimal schlug Joasch auf den Boden, und dann hielt er inne. 19Da wurde der Prophet zornig. »Fünf- oder sechsmal hättest du schlagen sollen«, tadelte er ihn, »dann hättest du die Syrer endgültig vernichtet! Jetzt aber wirst du sie nur dreimal besiegen.«
20Bald darauf starb Elisa und wurde begraben. Als es Frühling wurde, fielen immer wieder Räuberbanden aus Moab in Israel ein. 21Eines Tages wollte man in dem Dorf, wo Elisa begraben lag, einen Mann beerdigen. Plötzlich tauchte eine dieser Banden auf. Weil sie schnell fliehen wollten, warfen die Trauernden den Toten in Elisas Grab. Kaum aber war der Tote mit den Gebeinen des Propheten in Berührung gekommen, wurde er wieder lebendig und stand auf.
Elisas letzte Worte gehen in Erfüllung
22Solange König Joahas regierte, wurde Israel schwer bedrängt von dem syrischen König Hasaël. 23Doch der Herr hatte Erbarmen mit seinem Volk und half ihm, denn er dachte an den Bund, den er mit Abraham, Isaak und Jakob geschlossen hatte. Deshalb hatte er sich noch nicht von den Israeliten abgewandt, er wollte sie nicht vernichten.
24Als König Hasaël von Syrien starb, trat sein Sohn Ben-Hadad die Nachfolge an. 25Da eroberte König Joasch, der Sohn von Joahas, die Städte zurück, die Hasaël seinem Vater im Krieg abgenommen hatte. In drei Schlachten besiegte Joasch den syrischen König Ben-Hadad und konnte so die israelitischen Städte zurückgewinnen.
