Familia lui Ahab ucisă de Iehu
1În Samaria erau șaptezeci dintre urmașii lui Ahab. Iehu a scris scrisori și le‑a trimis în Samaria la conducătorii lui Izreel, la bătrâni și la îngrijitorii urmașilor lui Ahab, zicând:
2„De îndată ce va ajunge scrisoarea aceasta la voi – pentru că urmașii stăpânului vostru sunt la voi și aveți care și cai, o cetate fortificată și arme – 3alegeți‑l pe cel mai bun și mai vrednic dintre urmașii stăpânului vostru, puneți‑l pe tronul tatălui său și luptați pentru Casa stăpânului vostru.“
4Ei însă s‑au temut foarte tare și au zis: „Iată, cei doi regi n‑au putut să‑i stea împotrivă, cum vom putea să‑i stăm noi împotrivă?“ 5Administratorul palatului împreună cu mai marele cetății, cu bătrânii și cu îngrijitorii i‑au trimis un mesaj lui Iehu, zicând:
„Noi suntem robii tăi și vom face tot ce ne vei spune. Nu vom face pe nimeni rege. Fă ce consideri că este bine.5 Lit.: Fă ce este bine în ochii tăi.“
6Iehu le‑a scris o a doua scrisoare, zicând:
„Dacă sunteți de partea mea și dacă vreți să mă ascultați, luați capetele urmașilor stăpânului vostru și veniți la mine în Izreel mâine, pe vremea aceasta.“
Cei șaptezeci de urmași ai regelui erau în grija mai marilor cetății, care‑i crescuseră. 7Când a ajuns scrisoarea la ei, i‑au luat pe cei șaptezeci de urmași ai regelui, i‑au înjunghiat, le‑au pus capetele în coșuri și i le‑au trimis lui Iehu, la Izreel.
8Mesagerul a venit și l‑a înștiințat pe Iehu, zicând:
– Au adus capetele fiilor regelui.
Iehu le‑a zis:
– Faceți cu ele două grămezi la intrarea porții și lăsați‑le acolo până dimineață.
9Dimineața, el a ieșit, a stat înaintea întregului popor și a zis: „Voi sunteți drepți! Iată că eu am uneltit împotriva stăpânului meu și l‑am ucis, dar pe toți aceștia cine i‑a omorât? 10Să știți acum că nimic din Cuvântul Domnului, pe care Domnul l‑a rostit împotriva familiei lui Ahab, nu va rămâne neîmplinit. Domnul a făcut ce a spus prin robul Său Ilie.“
11Iehu a ucis tot ce a rămas din familia lui Ahab în Izreel, pe toți demnitarii lui, pe prietenii și pe preoții lui, astfel încât n‑a mai rămas niciun supraviețuitor. 12Apoi s‑a ridicat, a ieșit și a plecat spre Samaria. Pe drum, când a ajuns la Bet‑Ekedul Păstorilor, 13Iehu i‑a întâlnit pe frații lui Ahazia, regele lui Iuda.
El a întrebat:
– Cine sunteți voi?
Ei au răspuns:
– Noi suntem frații lui Ahazia și ne‑am coborât să‑i salutăm pe fiii regelui și pe fiii reginei.
14Atunci Iehu a zis:
– Prindeți‑i vii!
Ei i‑au prins vii și i‑au înjunghiat la puțul Bet‑Ekedului. Erau în număr de patruzeci și doi. N‑a cruțat pe niciunul dintre ei.
15După ce a plecat de acolo, s‑a întâlnit cu Iehonadab, fiul lui Recab, care venea să‑l întâlnească.
Iehu l‑a binecuvântat și i‑a zis:
– Este oare inima ta dreaptă, tot așa cum este inima mea față de inima ta?
Iehonadab a răspuns:
– Da, este!
Iehu a zis:
– Dacă este, atunci dă‑mi mâna!
Iehonadab i‑a dat mâna, și Iehu l‑a urcat la el în car.
16În timp ce‑l urca în carul său, Iehu a zis:
– Vino cu mine și vei vedea râvna mea pentru Domnul.
17Când a ajuns Iehu în Samaria, i‑a ucis pe toți aceia care îi rămăseseră lui Ahab în Samaria, nimicindu‑i după cuvântul pe care‑l profețise Domnul prin Ilie.
Slujitorii lui Baal uciși de Iehu
18Apoi Iehu a strâns tot poporul și le‑a zis: „Ahab i‑a slujit puțin lui Baal18 Zeul canaanit al fertilității [peste tot în carte].. Iehu însă îi va sluji mult! 19Chemați‑i la mine pe toți profeții lui Baal, pe toți cei ce‑l slujesc și pe toți preoții lui. Aveți grijă să nu lipsească niciunul, pentru că doresc să aduc o mare jertfă lui Baal. Oricine va lipsi nu va rămâne în viață.“ Însă Iehu lucra cu viclenie, ca să‑i nimicească pe toți slujitorii lui Baal. 20Iehu a zis: „Așadar, declarați20 Lit.: sfințiți. Verbul poate avea sensul de a pune pe cineva/ceva într‑o stare specială (fizic sau spiritual), a consacra, a pune deoparte pentru Dumnezeu (uneori printr‑un ritual de ungere cu ulei sau sânge, spălare și/sau rugăciune ori declarație publică). o adunare în cinstea lui Baal!“ Și ei au vestit‑o. 21Iehu a trimis veste prin tot Israelul și au venit toți slujitorii lui Baal, așa încât n‑a rămas niciunul care să nu fi venit. Au intrat în templul lui Baal, până când templul lui Baal s‑a umplut de la un capăt la celălalt.
22Apoi Iehu i‑a zis celui ce păzea veșmintele: „Adu veșminte pentru toți slujitorii lui Baal!“ Și el a adus veșminte tuturor. 23Iehu și Iehonadab, fiul lui Recab, au intrat în templul lui Baal. Ei au spus slujitorilor lui Baal: „Cercetați și vedeți ca nu cumva să fie printre voi vreun slujitor al Domnului, ci doar slujitorii lui Baal.“
24Așadar, ei au intrat în templu ca să aducă jertfe și arderi‑de‑tot. Însă Iehu pusese afară optzeci de oameni cărora le spusese: „Cine va lăsa să scape pe vreunul dintre aceia pe care îi dau în mâinile voastre, va plăti cu propria viață pentru viața omului aceluia.“
25De îndată ce a terminat de adus arderile‑de‑tot, Iehu a poruncit gărzilor25 Lit.: alergătorilor. și ofițerilor: „Intrați și ucideți‑i! Să nu scape niciunul!“ După ce i‑au trecut prin ascuțișul sabiei, gărzile și ofițerii i‑au aruncat afară din templu. Apoi s‑au dus până în sanctuarul templului lui Baal, 26au scos afară stâlpul sacru din templul lui Baal și l‑au ars. 27Au dărâmat atât stâlpul lui Baal, cât și templul lui Baal, folosindu‑l apoi ca latrină până în ziua aceasta.
28Astfel a nimicit Iehu închinarea la Baal din Israel. 29Dar Iehu nu a renunțat la păcatele lui Ieroboam, fiul lui Nebat, cel care l‑a făcut pe Israel să păcătuiască, și anume la închinarea înaintea vițeilor de aur din Betel și Dan. 30Domnul i‑a zis lui Iehu: „Pentru că ai făcut bine, îndeplinind ce este drept în ochii Mei, și i‑ai făcut familiei lui Ahab potrivit cu tot ce era în inima Mea, urmașii tăi vor domni peste Israel până la a patra generație.“ 31Totuși, Iehu nu a vegheat să păzească Legea Domnului, Dumnezeul lui Israel, din toată inima lui. El nu a renunțat la păcatele lui Ieroboam, care l‑a făcut pe Israel să păcătuiască.
32În acele zile, Domnul a început să reducă teritoriul lui Israel. Hazael l‑a învins pe Israel prin toate teritoriile din țară: 33de la Iordan, spre răsărit, în toată țara Ghiladului, și anume teritoriul lui Gad, al lui Ruben și al lui Manase; apoi de la Aroer, care este lângă uedul33 Vale sau albie de râu secată, din ținuturile aride, care acumulează apele de pe versanți în timpul sezonului ploios, creând un pârâu temporar. Arnon, până la Ghilad și Bașan.
34Celelalte fapte ale lui Iehu, tot ce a făcut el și toate isprăvile lui, nu sunt scrise oare în „Cartea cronicilor regilor lui Israel“? 35Iehu a adormit alături de părinții săi și a fost înmormântat în Samaria, iar în locul său a domnit fiul său Iehoahaz. 36Iehu a domnit peste Israel, în Samaria, timp de douăzeci și opt de ani.
L’extermination de la famille d’Achab
1Soixante-dix princes descendant d’Achab vivaient à Samarie10.1 Capitale du royaume du Nord depuis Omri (1 R 16.24).. Jéhu écrivit des lettres qu’il fit envoyer à Samarie, aux chefs militaires de Jizréel10.1 Certains manuscrits de l’ancienne version grecque et la Vulgate ont : la ville., aux responsables, aux chefs de la ville et aux précepteurs chargés d’élever les descendants d’Achab. Dans ces lettres, il disait : 2Vous avez parmi vous les princes de la famille royale. Vous disposez d’autre part de chars, de chevaux et d’armes, vous habitez une ville fortifiée. Dès que cette lettre vous sera parvenue, 3choisissez parmi les descendants du roi celui qui vous paraît le plus qualifié et le plus juste, et installez-le sur le trône de son père ; puis combattez pour la maison de votre souverain.
4Quand les destinataires reçurent cette lettre, ils furent pris de panique et ils se dirent les uns aux autres : Deux rois10.4 Yoram et Ahazia (9.22-28). n’ont pas pu résister à ce Jéhu. Comment pourrions-nous lui tenir tête ?
5C’est pourquoi le chef du palais royal, le commandant de la ville, les responsables et les précepteurs des fils royaux envoyèrent ce message à Jéhu : Nous sommes à ton service et nous ferons tout ce que tu nous ordonneras ; nous ne proclamerons personne roi. Agis donc comme bon te semblera.
6Jéhu leur écrivit une seconde lettre, dans laquelle il disait : Si vous êtes de mon côté et si vous voulez m’obéir, prenez les têtes de tous les descendants de votre souverain, et venez me les amener demain à la même heure à Jizréel.
Or, les soixante-dix princes descendant du roi étaient répartis chez les principaux personnages de la ville qui assuraient leur éducation. 7Quand les dirigeants reçurent la lettre, ils saisirent les soixante-dix princes et les tuèrent, puis ils entassèrent leurs têtes dans des corbeilles qu’ils firent porter à Jéhu, à Jizréel. 8Un messager vint l’informer qu’on avait apporté les têtes des princes royaux. Jéhu ordonna qu’on en fasse deux tas et qu’on les expose sur la place à l’entrée de la ville jusqu’au matin suivant. 9Le lendemain matin, il sortit et, se tenant devant tout le peuple, il dit : Vous êtes innocents. C’est moi seul qui suis responsable d’avoir comploté contre mon maître le roi Yoram et de l’avoir tué ; mais tous ceux-ci, qui les a massacrés ? 10Reconnaissez donc qu’aucune des paroles que l’Eternel a prononcées contre la maison d’Achab ne restera sans effet : l’Eternel a accompli ce qu’il avait annoncé par l’intermédiaire de son serviteur Elie10.10 Voir 1 R 21.20-24, 29..
11Jéhu tua encore tous ceux qui restaient de la maison d’Achab à Jizréel, il fit mettre à mort tous ses grands, ses familiers et ses prêtres sans en laisser survivre aucun. 12Puis il partit et rentra à Samarie.
En chemin, à Beth-Eqed-des-Bergers, 13il rencontra des proches parents d’Ahazia, l’ancien roi de Juda. Il leur demanda : Qui êtes-vous ?
– Nous sommes des parents d’Ahazia, lui répondirent-ils, et nous allons saluer les fils du roi et la reine.
14Alors Jéhu ordonna : Saisissez-les vivants !
On les saisit et on les égorgea pour les jeter dans la citerne de Beth-Eqed. Ils étaient au nombre de quarante-deux et Jéhu n’en épargna aucun.
15Jéhu partit de là et rencontra Yonadab, fils de Rékab10.15 Les Rékabites, descendants de Rékab, existaient encore au temps de Jérémie (Jr 35.6, 8). Ils se caractérisaient par un zèle ardent pour l’Eternel et l’attachement à la vie nomade. Ils descendaient des Qéniens dont Jéthro, le beau-père de Moïse, avait fait partie (1 Ch 2.55 ; cf. Jg 4.11)., qui venait à sa rencontre. Il le salua et lui demanda : Es-tu aussi loyal envers moi que je le suis envers toi ?
Yonadab répondit : Tout autant.
– S’il en est ainsi, répliqua Jéhu, donne-moi la main.
Ils se serrèrent la main. Alors Jéhu le fit monter à côté de lui sur son char.
16Il lui dit : Viens avec moi et tu verras avec quel zèle je combats pour l’Eternel.
Il l’emmena ainsi dans son char.
17Rentré à Samarie, il mit à mort tous les survivants de la maison d’Achab jusqu’à leur entière extermination, conformément à ce que l’Eternel avait annoncé par Elie.
Jéhu extermine les adorateurs de Baal
18Puis Jéhu convoqua toute la population. Il leur dit : Achab a un peu rendu un culte au dieu Baal ; moi, je vais l’adorer beaucoup plus. 19Maintenant, convoquez auprès de moi tous les prophètes de Baal, tous ses fidèles et tous ses prêtres ! Que personne ne manque, car je vais offrir un grand sacrifice à Baal. Quiconque manquera ne restera pas en vie.
Jéhu agissait ainsi par ruse afin d’exterminer tous les adorateurs de Baal. 20Il ordonna : Convoquez une assemblée cultuelle en l’honneur de Baal !
Ce qui fut fait.
21Jéhu envoya des messagers dans tout Israël, et tous les fidèles de Baal accoururent. Pas un ne manqua. Ils se rendirent tous au temple de Baal10.21 Construit par Achab (1 R 16.32)., qui fut complètement rempli. 22Alors Jéhu ordonna au responsable des vêtements sacrés de sortir les vêtements pour en fournir à tous les fidèles de Baal. L’homme les leur sortit donc. 23Puis Jéhu se rendit au temple de Baal en compagnie de Yonadab, fils de Rékab. Il s’adressa aux adorateurs de Baal en leur disant : Assurez-vous bien que vous êtes entre vous et qu’il n’y a ici aucun adorateur de l’Eternel, mais seulement des adorateurs de Baal.
24Ensuite Jéhu et Yonadab s’apprêtèrent à offrir des sacrifices et des holocaustes.
Or Jéhu avait posté à l’extérieur de la maison quatre-vingts soldats avec cette consigne : Je remets tous ces gens entre vos mains. Celui qui laissera s’échapper un seul d’entre eux le paiera de sa vie.
25Lorsqu’on eut achevé de préparer les holocaustes, Jéhu sortit et dit aux soldats et à leurs chefs : Entrez et massacrez-les ! Que personne ne sorte vivant !
Les soldats entrèrent donc, l’épée à la main et les massacrèrent, puis ils jetèrent leurs cadavres dehors. Après cela, ils revinrent à la ville où se trouvait le temple de Baal. 26Ils en sortirent les stèles sacrées et les jetèrent au feu. 27Ils renversèrent la stèle de Baal et démolirent le temple lui-même, qu’ils transformèrent en toilettes publiques qui existent encore aujourd’hui. 28C’est ainsi que Jéhu mit fin au culte de Baal dans le royaume d’Israël.
Le règne de Jéhu sur Israël
29Toutefois, il ne se détourna pas des péchés que Jéroboam, fils de Nebath, avait fait commettre à Israël, c’est-à-dire que les Israélites adorèrent les veaux d’or à Béthel et à Dan10.29 Voir 1 R 12.28-30..
30L’Eternel lui fit cette promesse : Parce que tu as bien accompli ce que je considère comme juste et que tu as traité la famille d’Achab tout à fait comme je le désirais, tes descendants te succéderont sur le trône d’Israël jusqu’à la quatrième génération.
31Pourtant Jéhu n’eut pas soin d’obéir de tout son cœur à la Loi de l’Eternel, le Dieu d’Israël. Il ne se détourna pas des péchés que Jéroboam avait fait commettre à Israël. 32C’est vers cette même époque que l’Eternel commença à réduire le territoire du royaume d’Israël. Tout au long de la frontière, Hazaël, le roi de Syrie, mit les Israélites en déroute. 33Il occupa le pays à l’est du Jourdain, depuis Aroër situé sur le torrent de l’Arnon jusqu’à Galaad et au Basan, c’est-à-dire toute la région de Galaad et le territoire des tribus de Gad, de Ruben et de Manassé.
34Les autres faits et gestes de Jéhu, toutes ses réalisations et toutes ses victoires sont cités dans le livre des Annales des rois d’Israël. 35Jéhu rejoignit ses ancêtres décédés et on l’ensevelit à Samarie. Son fils Yoahaz lui succéda sur le trône. 36Jéhu avait régné vingt-huit ans sur Israël à Samarie10.36 De 841 à 814 av. J.-C..
