Nouă Traducere În Limba Română

2 Ioan 1:1-13

1Bătrânul1 Sau: Prezbiterul., către aleasa doamnă1 Termenul se poate referi fie la o anumită persoană, fie la o anumită biserică locală (vezi v. 13, surorii tale alese). Limbajul scrisorii (folosirea persoanei a II‑a plural) înclină în favoarea celei de‑a doua interpretări. și către copiii ei, pe care‑i iubesc în adevăr, – și nu numai eu, ci toți cei ce cunosc adevărul –, 2datorită adevărului care rămâne în noi și care va fi cu noi pe vecie: 3harul, mila și pacea de la Dumnezeu Tatăl și de la Isus Cristos, Fiul Tatălui, să fie3 Sau: vor fi. cu noi în adevăr și în dragoste!

4M‑am bucurat foarte mult că i‑am găsit pe unii dintre copiii tăi umblând4, 6 Sau: trăind. în adevăr, așa cum am primit poruncă de la Tatăl.

5Și acum, te rog, doamnă, nu ca și cum ți‑aș scrie o poruncă nouă, ci scriindu‑ți una pe care o aveam de la început: să ne iubim unii pe alții! 6Iar dragostea este aceasta: să umblăm potrivit cu poruncile Lui. Aceasta este porunca, așa cum ați auzit de la început. Să umblați6 Cu sensul de: să trăiți în ascultare de ea. în ea!6 Sau: Aceasta este porunca! Așa cum ați auzit de la început, să umblați în ea! 7Căci în lume au ieșit mulți înșelători, care nu mărturisesc că Isus Cristos a venit în trup.7 Ioan face referire la erezia docetismului (dokesis, care înseamnă asemănare), potrivit căreia este imposibil ca umanitatea (Isus cel uman) să se poată uni cu divinitatea (Cristosul cel divin). Adepții docetismului (mai târziu gnosticii) promovau învățătura potrivit căreia Isus Cristos nu Și‑a asumat niciodată umanitatea. Conform acestei erezii, El nu a avut în realitate un trup uman, ci a fost doar o simplă aparență. Deși trupul Lui se asemăna cu cel al oamenilor, acesta era de fapt ireal, neavând nevoie de mâncare sau băutură. În consecință, suferințele și moartea Lui au fost imaginare. Unii gânditori gnostici susțineau că la botezul lui Isus cel uman, o putere divină (Cristosul) a venit sub forma Duhului peste Isus, dar s‑a depărtat de El înainte de răstignire, astfel că nu a existat niciodată o unire de durată între Cristosul divin și Isus cel uman. Ioan combate aici o astfel de învățătură (vezi și 1 In. 4:2-3), susținând realitatea întrupării și a suferințelor lui Cristos, Cel Care a fost în același timp pe deplin uman și divin. Vezi și scrierile Părinților Bisericii, care s‑au împotrivit învățăturilor docetice – în mod special Ignatius de Antiohia și Irineu. Acesta este înșelătorul și anticristul. 8Luați seama la voi înșivă, ca să nu pierdeți lucrurile pentru care am8 Unele mss conțin: ați. lucrat, ci să primiți răsplată deplină. 9Oricine o ia înainte și nu rămâne în învățătura lui Cristos, nu Îl are pe Dumnezeu. Cel ce rămâne în învățătura aceasta Îl are și pe Tatăl, și pe Fiul. 10Dacă vine la voi cineva care nu aduce învățătura aceasta, să nu‑l primiți în casă și să nu‑i spuneți „Bun venit!“10 Gr.: chairein, verb generic folosit ca formulă de salut atât în comunicarea verbală, cât și în cea scrisă. El mai poate însemna: Bucură‑te! Fii sănătos! Salut! Se poate referi și la salutul tradițional evreiesc Pace ție!, preluat de comunitățile creștine, deoarece, în acest context, Ioan face aluzie tocmai la cei care se pretind de aceeași credință, dar care, în realitate, sunt dușmani ai învățăturii sănătoase despre Isus Cristos, înstrăinându‑se astfel singuri. 11Căci acela care îi spune „Bun venit!“ se face părtaș la lucrările lui rele.

12Am multe să vă scriu, dar n‑aș vrea să vi le scriu pe foaie12 Cu referire la foaia confecționată din papirus. și cu cerneală, ci sper să vin la voi și să vă vorbesc gură către gură, pentru ca bucuria noastră să fie deplină. 13Copiii surorii tale alese te salută.

Persian Contemporary Bible

دوم يوحنا 1:1-13

سلام و درود

1از طرف «يوحنا»، رهبر روحانی كليسا

به بانوی گرامی و فرزندانش، كه نه فقط من، بلكه تمام كليسا نيز ايشان را از صميم قلب دوست دارند. 2اين محبت به خاطر آن حقيقتی است كه در وجود ما قرار دارد و تا ابد در ما خواهد ماند.

3فيض و آرامش و بركت از جانب خدای پدر و عيسی مسيح فرزند او به شما عطا شود، زيرا ما به او ايمان حقيقی داريم و يكديگر را واقعاً محبت می‌نماييم.

پيروی از حقيقت

4چقدر شاد شدم كه ديدم بعضی از فرزندان تو كه در اينجا هستند، از حقيقت پيروی می‌كنند و احكام خدا را نگاه می‌دارند.

5بانوی گرامی، غرض از نوشتن اين نامه اينست كه آن حكم قديمی را كه خدا از ابتدا به ما داد، به يادتان بياورم، و آن حكم اينست كه ما مسيحيان يكديگر را محبت نماييم. 6اگر خدا را دوست داريم، بايد حكم او را نيز اطاعت كنيم؛ و حكم او از ابتدا اين بوده است كه به يكديگر محبت نماييم.

7مراقب معلمين فريبكار باشيد، كه تعدادشان روز‌به‌روز زيادتر می‌شود. ايشان قبول ندارند كه عيسی مسيح به صورت يک انسان و با بدنی همچون بدن ما به اين جهان آمد. بلی، اينان مخالف حقيقت و مسيح هستند. 8بنابراين، از ايشان برحذر باشيد تا مانند آنان نشويد، مبادا اجر آسمانی خود را از دست بدهيد كه همه ما برای به دست آوردن آن، اينقدر تلاش كرده‌ايم. پس بكوشيد تا پاداش خود را تمام و كمال از خداوند دريافت داريد. 9زيرا اگر از تعاليم مسيح منحرف شويد، از خدا نيز منحرف خواهيد شد. اما اگر به تعاليم مسيح وفادار بمانيد، خدا را نيز خواهيد داشت. به اين ترتيب، هم «پدر» را خواهيد داشت و هم «پسر» را.

10اگر كسی برای تعليم دادن كلام خدا نزد شما آيد، اما به تعاليم مسيح ايمان نداشته باشد، او را به خانهٔ خود راه ندهيد و حتی به او سلام نكنيد، 11زيرا اگر با اين فاسدان معاشرت كنيد، مانند آنان خواهيد شد.

خاتمه

12مطالب بسياری برای گفتن دارم، اما نمی‌خواهم همه را در اين نامه بنويسم، زيرا اميدوارم بتوانم بزودی بيايم و شما را ببينم. آنگاه خواهيم توانست حضوراً گفتگو كنيم تا خوشی ما كامل شود.

13فرزندان خواهر گرامی‌تان، سلام می‌رسانند.