Nouă Traducere În Limba Română

2 Ioan 1:1-13

1Bătrânul1 Sau: Prezbiterul., către aleasa doamnă1 Termenul se poate referi fie la o anumită persoană, fie la o anumită biserică locală (vezi v. 13, surorii tale alese). Limbajul scrisorii (folosirea persoanei a II‑a plural) înclină în favoarea celei de‑a doua interpretări. și către copiii ei, pe care‑i iubesc în adevăr, – și nu numai eu, ci toți cei ce cunosc adevărul –, 2datorită adevărului care rămâne în noi și care va fi cu noi pe vecie: 3harul, mila și pacea de la Dumnezeu Tatăl și de la Isus Cristos, Fiul Tatălui, să fie3 Sau: vor fi. cu noi în adevăr și în dragoste!

4M‑am bucurat foarte mult că i‑am găsit pe unii dintre copiii tăi umblând4, 6 Sau: trăind. în adevăr, așa cum am primit poruncă de la Tatăl.

5Și acum, te rog, doamnă, nu ca și cum ți‑aș scrie o poruncă nouă, ci scriindu‑ți una pe care o aveam de la început: să ne iubim unii pe alții! 6Iar dragostea este aceasta: să umblăm potrivit cu poruncile Lui. Aceasta este porunca, așa cum ați auzit de la început. Să umblați6 Cu sensul de: să trăiți în ascultare de ea. în ea!6 Sau: Aceasta este porunca! Așa cum ați auzit de la început, să umblați în ea! 7Căci în lume au ieșit mulți înșelători, care nu mărturisesc că Isus Cristos a venit în trup.7 Ioan face referire la erezia docetismului (dokesis, care înseamnă asemănare), potrivit căreia este imposibil ca umanitatea (Isus cel uman) să se poată uni cu divinitatea (Cristosul cel divin). Adepții docetismului (mai târziu gnosticii) promovau învățătura potrivit căreia Isus Cristos nu Și‑a asumat niciodată umanitatea. Conform acestei erezii, El nu a avut în realitate un trup uman, ci a fost doar o simplă aparență. Deși trupul Lui se asemăna cu cel al oamenilor, acesta era de fapt ireal, neavând nevoie de mâncare sau băutură. În consecință, suferințele și moartea Lui au fost imaginare. Unii gânditori gnostici susțineau că la botezul lui Isus cel uman, o putere divină (Cristosul) a venit sub forma Duhului peste Isus, dar s‑a depărtat de El înainte de răstignire, astfel că nu a existat niciodată o unire de durată între Cristosul divin și Isus cel uman. Ioan combate aici o astfel de învățătură (vezi și 1 In. 4:2-3), susținând realitatea întrupării și a suferințelor lui Cristos, Cel Care a fost în același timp pe deplin uman și divin. Vezi și scrierile Părinților Bisericii, care s‑au împotrivit învățăturilor docetice – în mod special Ignatius de Antiohia și Irineu. Acesta este înșelătorul și anticristul. 8Luați seama la voi înșivă, ca să nu pierdeți lucrurile pentru care am8 Unele mss conțin: ați. lucrat, ci să primiți răsplată deplină. 9Oricine o ia înainte și nu rămâne în învățătura lui Cristos, nu Îl are pe Dumnezeu. Cel ce rămâne în învățătura aceasta Îl are și pe Tatăl, și pe Fiul. 10Dacă vine la voi cineva care nu aduce învățătura aceasta, să nu‑l primiți în casă și să nu‑i spuneți „Bun venit!“10 Gr.: chairein, verb generic folosit ca formulă de salut atât în comunicarea verbală, cât și în cea scrisă. El mai poate însemna: Bucură‑te! Fii sănătos! Salut! Se poate referi și la salutul tradițional evreiesc Pace ție!, preluat de comunitățile creștine, deoarece, în acest context, Ioan face aluzie tocmai la cei care se pretind de aceeași credință, dar care, în realitate, sunt dușmani ai învățăturii sănătoase despre Isus Cristos, înstrăinându‑se astfel singuri. 11Căci acela care îi spune „Bun venit!“ se face părtaș la lucrările lui rele.

12Am multe să vă scriu, dar n‑aș vrea să vi le scriu pe foaie12 Cu referire la foaia confecționată din papirus. și cu cerneală, ci sper să vin la voi și să vă vorbesc gură către gură, pentru ca bucuria noastră să fie deplină. 13Copiii surorii tale alese te salută.

King James Version

2 John 1:1-13

1The elder unto the elect lady and her children, whom I love in the truth; and not I only, but also all they that have known the truth; 2For the truth’s sake, which dwelleth in us, and shall be with us for ever. 3Grace be with you, mercy, and peace, from God the Father, and from the Lord Jesus Christ, the Son of the Father, in truth and love.

4I rejoiced greatly that I found of thy children walking in truth, as we have received a commandment from the Father. 5And now I beseech thee, lady, not as though I wrote a new commandment unto thee, but that which we had from the beginning, that we love one another. 6And this is love, that we walk after his commandments. This is the commandment, That, as ye have heard from the beginning, ye should walk in it. 7For many deceivers are entered into the world, who confess not that Jesus Christ is come in the flesh. This is a deceiver and an antichrist. 8Look to yourselves, that we lose not those things which we have wrought, but that we receive a full reward. 9Whosoever transgresseth, and abideth not in the doctrine of Christ, hath not God. He that abideth in the doctrine of Christ, he hath both the Father and the Son. 10If there come any unto you, and bring not this doctrine, receive him not into your house, neither bid him God speed: 11For he that biddeth him God speed is partaker of his evil deeds.

12Having many things to write unto you, I would not write with paper and ink: but I trust to come unto you, and speak face to face, that our joy may be full. 13The children of thy elect sister greet thee. Amen.