(1 Regi 8:14-21)
1Atunci Solomon a zis: „Domnul a spus că va locui în negură. 2Eu am zidit pentru Tine o Casă măreață, un loc al șederii Tale pe vecie.“ 3Apoi regele s‑a întors cu fața spre întreaga adunare a lui Israel și a binecuvântat‑o. Întreaga adunare a lui Israel stătea în picioare. 4El a zis:
„Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel, Care a împlinit prin puterea Sa ceea ce i‑a promis tatălui meu, David, zicând: 5«Din ziua în care l‑am scos pe poporul Meu din țara Egiptului, nu am ales nicio cetate din toate semințiile lui Israel ca să‑Mi zidesc acolo o Casă pentru Numele Meu și nici nu am ales pe cineva care să fie conducătorul poporului Meu, Israel, 6ci am ales Ierusalimul, pentru ca Numele Meu să fie acolo și l‑am ales pe David ca să domnească peste poporul Meu, Israel.» 7Tatăl meu, David, avea pe inimă să zidească o Casă pentru Numele Domnului, Dumnezeul lui Israel. 8Dar Domnul i‑a zis tatălui meu, David: «Tu te‑ai gândit să zidești o Casă Numelui Meu și este bine că te‑ai gândit în felul acesta! 9Totuși, nu tu vei zidi Casa, ci fiul tău. Cel ieșit din coapsele tale, el va zidi o Casă Numelui Meu.»
10Domnul a împlinit ceea ce a promis. Eu m‑am ridicat în locul tatălui meu, David, m‑am așezat pe tronul lui Israel, așa cum a promis Domnul, și am zidit Casa pentru Numele Domnului, Dumnezeul lui Israel. 11Am pus acolo Chivotul în care se află Legământul11 În Chivot se afla Mărturia (tablele Legii, pe care erau inscripționate Cele Zece Porunci; vezi Ex. 25:16 și nota). pe care l‑a încheiat Domnul cu fiii lui Israel.“
Rugăciunea lui Solomon
(1 Regi 8:22-53)
12După aceea, Solomon s‑a așezat înaintea altarului Domnului, în prezența întregii adunări a lui Israel, și și‑a întins mâinile spre ceruri. 13Solomon făcuse o estradă din bronz și o așezase în mijlocul curții. Aceasta avea o lungime de cinci coți13 Aproximativ 2,5 m., o lățime de cinci coți și o înălțime de trei coți13 Aproximativ 1,5 m.. Pe ea stătea Solomon, atunci când s‑a plecat pe genunchi în prezența întregii adunări a lui Israel și și‑a întins mâinile spre ceruri.
14El a zis:
„Doamne, Dumnezeul lui Israel, nu este niciun dumnezeu asemenea Ție, nici în ceruri, nici pe pământ. Tu păstrezi legământul și îndurarea14 Sau: păstrezi cu loialitate legământul; sau: păstrezi legământul dragostei. față de robii Tăi, care umblă înaintea Ta din toată inima lor. 15Tu Ți‑ai ținut promisiunea față de robul Tău, tatăl meu, David. Ce ai spus cu gura Ta, ai împlinit cu mâna Ta, cum se vede în ziua aceasta.
16Doamne, Dumnezeul lui Israel, împlinește ce ai promis robului Tău, tatăl meu, David, când ai zis: «Nu vei fi lipsit niciodată de un urmaș care să stea înaintea Mea, pe tronul lui Israel, dacă fiii tăi vor veghea la calea lor și vor umbla în Legea Mea, tot așa cum ai umblat și tu înaintea Mea.» 17Acum, Doamne, Dumnezeul lui Israel, să se adeverească promisiunea pe care ai făcut‑o robului Tău, David! 18Dar va locui într-adevăr Dumnezeu pe pământ cu omul? Iată că nici chiar cerurile și cerurile cerurilor nu Te pot cuprinde, cu atât mai puțin Casa aceasta pe care am zidit‑o eu! 19Doamne, Dumnezeul meu, ia aminte la rugăciunea robului Tău și la cererea lui! Ascultă strigătul și rugăciunea pe care Ți‑o face robul Tău! 20Fie ca ochii Tăi să vegheze zi și noapte asupra acestei Case, asupra locului unde ai spus că‑Ți vei pune Numele. Ascultă rugăciunea pe care Ți‑o face robul Tău cu privire la acest loc! 21Ascultă cererile robului Tău și ale poporului Tău Israel, când se vor ruga înspre acest loc! Ascultă din locul Locuinței Tale, din ceruri, ascultă și iartă!
22Când va păcătui cineva împotriva semenului său și va fi obligat apoi să facă un jurământ, când va veni să jure înaintea altarului din Casa aceasta, 23ascultă din ceruri, lucrează și judecă‑i pe robii Tăi, condamnându‑l pe cel nelegiuit, aruncând asupra capului său faptele lui, și îndreptățindu‑l pe cel drept, răsplătindu‑i potrivit cu dreptatea lui.
24Când poporul Tău Israel, fiind învins de dușman pentru că a păcătuit împotriva Ta, se va întoarce la Tine, va aduce mulțumire Numelui Tău, se va ruga și va căuta bunăvoință înaintea Ta, în Casa aceasta, 25ascultă din ceruri, iartă păcatul poporului Tău Israel și adu‑i înapoi în țara pe care le‑ai dat‑o lor și părinților lor!
26Când cerul va fi închis și nu va mai fi ploaie, pentru că au păcătuit împotriva Ta, iar ei se vor ruga înspre acest loc, vor aduce mulțumire Numelui Tău și se vor întoarce de la păcatul lor, pentru că i‑ai pedepsit, 27ascultă din ceruri și iartă păcatul robilor Tăi și al poporului Tău Israel. Învață‑i calea cea bună pe care trebuie să meargă și trimite ploaie peste țara Ta, pe care i‑ai dat‑o ca moștenire poporului Tău! 28Când vor fi în țară foamete sau molimă, când vor fi filoxeră sau mălură, când vor fi lăcuste sau omizi, când dușmanii lui îi va asedia cetățile în țară, orice urgie sau boală ar veni, 29dacă cineva din popor sau dacă tot poporul Tău Israel va face rugăciuni și cereri, recunoscându‑și fiecare întinarea și durerea lui și va întinde mâinile spre Casa aceasta, 30ascultă din ceruri, locul șederii Tale, iartă și răsplătește‑i fiecăruia după faptele lui, Tu, Care cunoști inima fiecăruia, căci numai Tu cunoști inima oamenilor. 31Astfel, ei se vor teme de Tine și vor umbla pe căile Tale în toate zilele cât vor trăi în țara pe care le‑ai dat‑o părinților noștri.
32De asemenea, când străinul care nu este din poporul Tău Israel, va veni dintr‑o țară îndepărtată datorită Numelui Tău cel mare, a mâinii Tale cea tare și a brațului Tău cel întins, deci când va veni și se va ruga înspre această Casă, 33ascultă din ceruri, locul șederii Tale, și dă‑i acelui străin tot ceea ce‑Ți va cere, pentru ca toate popoarele pământului să‑Ți cunoască Numele, să se teamă de Tine, așa cum se teme poporul Tău Israel, și să știe că Numele Tău este chemat peste această Casă, pe care am zidit‑o eu.
34Când poporul Tău va ieși la război împotriva dușmanilor săi, acolo unde îl vei trimite, și Ți se va ruga înspre cetatea aceasta, pe care ai ales‑o Tu și înspre Casa pe care am zidit‑o pentru Numele Tău, 35ascultă din ceruri rugăciunea lor și cererea lor și fă‑le dreptate. 36Când vor păcătui împotriva Ta – căci nu este om care să nu păcătuiască – și, mâniindu‑Te pe ei, îi vei da pe mâna dușmanilor lor, care îi vor lua captivi într‑o țară îndepărtată sau apropiată, 37dacă acolo, în țara în care au fost luați captivi, își vor cerceta inimile, dacă se vor întoarce la Tine și vor căuta bunăvoința Ta în țara captivității lor, zicând: «Am păcătuit, am greșit și am săvârșit răul!», 38dacă de acolo, din țara unde au fost luați captivi, se vor întoarce la Tine din toată inima lor și din tot sufletul lor, dacă se vor ruga cu fața îndreptată spre țara lor, pe care le‑ai dat‑o părinților lor, spre cetatea pe care Tu ai ales‑o și spre Casa pe care am zidit‑o eu pentru Numele Tău, 39atunci, ascultă din ceruri, din locul șederii Tale, rugăciunea lor și cererile lor și fă‑le dreptate. Iartă poporul Tău, care a păcătuit împotriva Ta!
40Acum, Dumnezeul meu, Te rog, lasă ca ochii Tăi să fie deschiși și urechile Tale să ia aminte la rugăciunea făcută în locul acesta!
41Acum, ridică‑Te, Doamne Dumnezeule,
vino la locul Tău de odihnă,
Tu și Chivotul tăriei Tale!
Preoții Tăi, Doamne Dumnezeule,
să se îmbrace cu mântuirea,
iar credincioșii Tăi să se bucure de bunătatea Ta.
42Doamne, Dumnezeule, nu‑Ți întoarce fața de la unsul Tău!
Adu‑Ți aminte de promisiunile42 Vezi nota de la 1:8. În ebraică este folosit pluralul termenului hesed. făcute robului Tău David!“
1Unya nagaampo si Solomon, “Ginoo nagaingon ka nga mopuyo ka sa mabagang dag-om. 2Karon nakapatukod na akog labihan katahom nga templo alang kanimo, nga imong mapuy-an hangtod sa kahangtoran.”
Ang Mensahe ni Solomon sa Katawhan sa Israel
(1 Hari 8:14-21)
3Unya miatubang si Haring Solomon sa tibuok katilingban sa Israel nga nagtindog didto, ug gipanalanginan niya sila. 4Miingon siya, “Dalaygon ang Ginoo, ang Dios sa Israel. Gituman niya ang iyang gisaad sa akong amahan nga si David. Miingon siya kaniadto, 5‘Sukad sa panahon nga gipagawas ko ang akong katawhan nga mga Israelinhon gikan sa Ehipto, wala ako magpili ug siyudad gikan sa bisan unsa nga tribo sa Israel aron patukoran ug templo sa pagpasidungog kanako, ug wala usab ako magpili ug hari nga modumala sa akong katawhan nga mga Israelinhon. 6Apan karon gipili ko ang Jerusalem ingon nga dapit diin pasidunggan ako, ug gipili ko si David nga modumala sa akong katawhan nga mga Israelinhon.’
7“Gusto gayod ang akong amahan nga si David nga magpatukod sa templo alang sa kadungganan sa Ginoo, ang Dios sa Israel. 8Apan miingon ang Ginoo kaniya, ‘Maayo man nga nagahandom ka gayod sa pagpatukod sa templo aron pasidunggan ako. 9Apan dili ikaw ang magpatukod niini kondili ang imong kaugalingong anak. Siya ang magpatukod sa templo aron pasidunggan ako.’
10“Gituman sa Ginoo ang iyang gisaad. Ako ang mipuli sa akong amahan nga si David ingon nga hari sa Israel, sumala sa gisaad sa Ginoo. Ug gipatukod ko ang templo alang sa kadungganan sa Ginoo, ang Dios sa Israel. 11Ug didto gipahimutang ko ang Kahon nga gibutangan sa Kasabotan nga gihimo sa Ginoo sa katawhan sa Israel.”
Ang Pag-ampo ni Solomon alang sa Katawhan sa Israel
(1 Hari 8:22-53)
12Sa presensya sa tibuok katilingban sa Israel, mibarog si Solomon atubangan sa halaran sa Ginoo ug gibayaw niya ang iyang mga kamot. 13Sa wala pa kini mahitabo, nagpahimo si Haring Solomon ug usa ka bronsi nga entablado nga may gitas-on ug gilapdon nga tag-pito ka piye ug tunga, ug may gihabugon nga upat ka piye ug tunga. Gibutang niya kini sa taliwala sa hawanan sa gawas sa templo. Mitindog si Solomon sa maong entablado, ug unya miluhod atubangan sa katawhan sa Israel nga nagabayaw sa iyang mga kamot. 14Nagaampo siya:
“Ginoo, Dios sa Israel, walay Dios nga sama kanimo sa langit o sa yuta. Ginatuman mo ang imong kasabotan, ug ginapakita mo ang imong gugma sa imong mga alagad nga nagasunod kanimo sa tibuok nilang kasingkasing. 15Gituman mo ang imong gisaad sa imong alagad nga si David, nga akong amahan. Ikaw mismo ang nagsaad niana, ug ikaw usab mismo ang nagtuman niana karong adlawa. 16Ug karon, Ginoo, Dios sa Israel, tumana usab ang imong gisaad sa imong alagad nga si David, nga akong amahan, sa dihang miingon ka kaniya, ‘Dili ka mawad-an ug kaliwat nga mopuli kanimo ingon nga hari sa Israel kon magmatinumanon ang imong mga kaliwat sa pagsunod sa akong kasugoan sama sa imong gihimo.’ 17Busa karon, O Ginoo, Dios sa Israel, tumana ang imong gisaad sa imong alagad nga si David.
18“Apan mopuyo ka ba gayod, O Dios, sa kalibotan uban sa mga tawo? Dili ka man gani maigo sa langit, bisan pa sa labing habog nga kalangitan, unsa pa kaha dinhi sa templo nga akong gipatukod? 19Pamatia hinuon ako nga imong alagad sa akong pag-ampo ug pagpakilooy. O Ginoo nga akong Dios, pamatia ang akong pagpanawag ug pag-ampo sa imong presensya. 20Hinaut nga bantayan mo kining templo adlaw ug gabii, kining lugar diin ikaw pasidunggan sumala sa imong giingon. Hinaut nga pamation mo ako nga imong alagad sa akong pag-ampo nga nagaatubang niining lugara. 21Pamatia ang akong mga hangyo ug ang mga hangyo sa imong katawhan samtang nagaampo kami nga nagaatubang niining dapita. Pamatia kami diha sa imong puloy-anan sa langit. Ug kon madungog mo kami, pasayloa kami.
22“Kon ang usa ka tawo giakusaran nga nakasala sa iyang isigka-tawo ug papanumpaon, ug unya moanhi siya sa imong halaran niini nga templo sa pagpanumpa nga inosente siya, 23pamatia kini diha sa langit ug hukmi ang imong mga alagad. Siloti ang nakasala sumala sa iyang binuhatan, ug hatagi ug hustisya ang walay sala, aron mapamatud-an nga inosente siya.
24“Kon ang imong katawhan nga mga Israelinhon mapildi sa ilang mga kaaway tungod kay nakasala sila kanimo, ug unya mobalik sila kanimo, modayeg kanimo ug mag-ampo niini nga templo, 25pamatia sila diha sa langit. Pasayloa sila sa ilang mga sala ug dad-a sila pagbalik sa yuta nga gihatag mo sa ilang mga katigulangan.
26“Kon dili mo paulanon tungod kay nakasala kanimo ang imong katawhan, ug unya mag-ampo sila nga nagaatubang niini nga templo ug modayeg kanimo, ug maghinulsol sila sa ilang mga sala tungod kay gisilotan mo sila, 27pamatia sila diha sa langit. Pasayloa sila nga imong mga alagad, ang imong katawhan nga mga Israelinhon. Tudloi sila sa matarong nga pagkinabuhi, ug padad-i ug ulan ang yuta nga imong gihatag kanila ingon nga ilang panulondon.
28“Kon may moabot nga kagutom sa yuta sa imong katawhan, o kaha katalagman, init nga hangin, peste sa mga tanom sama sa mga dulon ug mga ulod, o kon libotan sa mga kaaway ang ilang mga lungsod, o moabot kanila ang bisan unsa nga balatian; 29kon aduna kanilay mag-ampo o magpakilooy kanimo, pamatia sila. Kon giila nila nga tungod sa ilang mga sala miabot kining mga pag-antos ug kasakit kanila, ug mag-ampo sila nga nagabayaw sa ilang mga kamot, ug nagaatubang niini nga templo, 30pamatia sila diha sa imong puloy-anan sa langit. Pasayloa sila, ug himoa sa matag usa kanila ang angay sa ilang mga binuhatan, kay ikaw lamang gayod ang nasayod kon unsay anaa sa kasingkasing sa tawo. 31Unya motahod sila kanimo ug mosunod sa imong mga pamaagi samtang nagapuyo sila sa yuta nga imong gihatag sa among mga katigulangan.
32“Kon ang mga langyaw nga nagapuyo sa layong dapit makadungog sa imong kabantog ug pagkagamhanan, ug moanhi sila dinhi sa pagsimba kanimo ug mag-ampo sila nga nagaatubang niini nga templo, 33pamatia sila diha sa imong puloy-anan sa langit. Ug buhata ang tanan nilang gihangyo, aron ang tanang mga tawo sa kalibotan makaila kanimo ug motahod kanimo sama sa imong katawhan nga mga Israelinhon, ug aron mahibalo sila nga gipasidunggan ka dinhi sa templo nga akong gipatukod.
34“Kon ang imong katawhan molakaw sa pagpakiggira sumala sa imong mando, ug kon mag-ampo sila kanimo nga nagaatubang niining siyudad nga imong gipili ug sa templo nga akong gipatukod sa pagpasidungog kanimo, 35pamatia diha sa langit ang ilang mga pag-ampo ug mga hangyo, ug hatagi sila sa kadaogan.6:35 hatagi sila sa kadaogan: o, ihatag ang husto alang kanila. Mao usab sa bersikulo 39.
36“Kon makasala sila kanimo—kay wala may bisan usa nga dili makasala—ug masuko ka ug itugyan mo sila sa ilang mga kaaway ug bihagon sila sa halayo o sa duol nga dapit, 37ug kon sa kaulahian makaamgo sila, maghinulsol, ug magpakilooy kanimo nga nagaingon, ‘Nakasala kami, ug daotan ang among gihimo,’ 38pamatia ang ilang pag-ampo. Kon didto sa dapit diin gibihag sila mobalik sila kanimo sa tibuok nilang kasingkasing ug hunahuna, ug mag-ampo nga nagaatubang niining yuta nga imong gihatag sa ilang mga katigulangan, niining siyudad nga imong gipili, ug niining templo nga akong gipatukod sa pagpasidungog kanimo, 39pamatia ang ilang mga pag-ampo ug mga hangyo diha sa imong puloy-anan sa langit, ug hatagi sila sa kadaogan. Pasayloa ang imong katawhan nga nakasala kanimo.
40“O Dios ko, hinaut nga imong tagdon ug pamation ang mga pag-ampo nga gihimo dinhi niining dapita.
41“Karon, Ginoong Dios, dali, anhi na sa imong templo, sa dapit nga imong pahulayanan, sa nahimutangan sa Kahon sa Kasabotan nga simbolo sa imong gahom. Hinaut nga masinati sa imong mga pari ang imong pagluwas kanila, ug magmalipayon ang imong matinumanong katawhan. 42O Ginoong Dios, ayaw isalikway ang imong pinili nga hari. Hinumdomi ang imong makanunayon nga gugma kang David nga imong alagad.”
