Domnia lui Manase peste Iuda
(2 Regi 21:1-18)
1Manase era în vârstă de doisprezece ani când a devenit rege și a domnit la Ierusalim timp de cincizeci și cinci de ani. 2El a făcut ce este rău în ochii Domnului, luându‑se după urâciunile neamurilor pe care Domnul le alungase dinaintea fiilor lui Israel. 3A rezidit înălțimile pe care le dărâmase tatăl său, Ezechia, a ridicat altare baalilor, a făcut stâlpi ai Așerei și s‑a închinat întregii oștiri a cerurilor și i‑a slujit. 4A zidit altare în Casa Domnului, despre care Domnul spusese: „În Ierusalim va fi Numele Meu pe vecie.“ 5El a zidit altare întregii oștiri a cerurilor, în cele două curți ale Casei Domnului. 6Și‑a trecut6 Sau: și‑a sacrificat. fiii prin foc în valea Ben‑Hinom, s‑a ocupat cu prezicerea,6 Vezi nota de la Lev. 19:26. cu interpretarea semnelor6 Vezi notele de la Gen. 44:5, 15; Lev. 19:26 și Deut. 18:10. și cu vrăjitoria și a apelat la cei ce întreabă duhurile morților și la cei care cheamă spiritele6 Vezi nota de la Lev. 19:31 și expresia completă în Deut. 18:11.. El a făcut mult rău în ochii Domnului, mâniindu‑L. 7A pus în Casa lui Dumnezeu chipul cioplit al idolului pe care‑l făcuse, în Casa despre care Dumnezeu îi spusese lui David și lui Solomon, fiul acestuia: „În Casa aceasta și în Ierusalim, pe care l‑am ales dintre toate cetățile semințiilor lui Israel, Îmi voi pune Numele pe vecie. 8Nu voi mai lăsa piciorul lui Israel să se îndepărteze din țara pe care le‑am încredințat‑o părinților voștri, dacă vor avea grijă să împlinească tot ce le‑am poruncit prin Moise, toată Legea, hotărârile și judecățile.“ 9Însă Manase i‑a dus în rătăcire pe cei din Iuda și pe locuitorii Ierusalimului, astfel că ei au făcut mai mult rău decât toate neamurile pe care le nimicise Domnul dinaintea fiilor lui Israel.
10Domnul le‑a vorbit lui Manase și poporului său, însă ei nu au luat aminte. 11De aceea Domnul a adus împotriva lor pe conducătorii oștirii împăratului Asiriei, care l‑au prins pe Manase în cursă, l‑au ferecat cu lanțuri de bronz și l‑au dus în Babilon. 12În strâmtorarea sa, el a stăruit înaintea Domnului, Dumnezeul său, și s‑a smerit mult înaintea Dumnezeului părinților săi. 13L‑a rugat; și lăsându‑Se înduplecat, Dumnezeu i‑a ascultat cererea și l‑a întors la Ierusalim, în regatul său. Și Manase a recunoscut că Domnul este Dumnezeu.
14După aceea, el a construit un zid în afara Cetății lui David, care trecea prin valea de la apus de Ghihon, pe la Poarta Peștilor și încercuia Ofelul – zidul era foarte înalt. A numit conducători de armată pentru toate cetățile fortificate din Iuda, 15a îndepărtat dumnezeii și idolul din Casa Domnului, precum și toate altarele pe care le zidise pe muntele Casei Domnului și în Ierusalim și le‑a aruncat în afara cetății. 16A refăcut altarul Domnului și a adus pe el jertfe de pace16 Vezi nota de la 7:7. și de mulțumire. Apoi a poruncit lui Iuda să slujească Domnului, Dumnezeul lui Israel. 17Poporul încă mai aducea jertfe pe înălțimi, dar numai Domnului, Dumnezeul lor.
18Celelalte fapte ale lui Manase, rugăciunea lui către Dumnezeul său și cuvintele văzătorilor care i‑au vorbit în Numele Domnului, Dumnezeul lui Israel18 Adică lui Iuda (în multe pasaje din carte)., sunt scrise în „Cronicile regilor lui Israel“. 19Rugăciunea lui, felul în care i‑a răspuns Dumnezeu la rugăciune, toate păcatele și greșelile sale, locurile unde a zidit înălțimi și unde a ridicat așere și chipuri cioplite înainte de a se smeri, sunt scrise în „Cronicile văzătorilor“. 20Manase a adormit alături de părinții săi și a fost înmormântat în grădina palatului său. În locul lui a domnit fiul său Amon.
Domnia lui Amon peste Iuda
(2 Regi 21:19-26)
21Amon era în vârstă de douăzeci și doi de ani când a devenit rege și a domnit la Ierusalim timp de doi ani. 22El a făcut ce este rău în ochii Domnului, la fel cum făcuse tatăl său Manase. Amon a jertfit și a slujit tuturor chipurilor cioplite făcute de tatăl său Manase. 23El însă nu s‑a smerit înaintea Domnului, așa cum se smerise tatăl său Manase, astfel că Amon acesta și‑a mărit tot mai mult vina.
24Slujitorii lui au uneltit împotriva lui și l‑au omorât în palatul lui, 25dar poporul țării i‑a omorât pe toți aceia care uneltiseră împotriva regelui Amon. Apoi, în locul lui Amon, poporul țării l‑a făcut rege pe Iosia, fiul lui.
Манасија, цар Јуде
1Манасији је било дванаест година кад се зацарио. Владао је педесет пет година у Јерусалиму. 2Чинио је што је зло у Господњим очима, следећи одвратна дела народа које је Господ истерао пред Израиљцима 3Он је поново подигао узвишице које је његов отац Језекија порушио. Подигао је и жртвенике Валима и начинио Аштартине ступове. Клањао се свој војсци небеској и служио им. 4Саградио је жртвенике у Дому Господњем, за који је Господ рекао: „У Јерусалиму ће бити моје име довека.“ 5Изградио је жртвенике свој војсци небеској у два предворја Дома Господњег. 6Своје синове је провео кроз огањ у долини Вен-Еном; врачао је, гатао и чарао, тражио је савет од призивача духова и видовњака. Чинио је много тога што је зло у очима Господњим, гневећи га.
7Начинио је и кип и поставио га у Дом Божији, за који је Бог рекао Давиду и његовом сину Соломону: „У овом Дому и у Јерусалиму, који сам изабрао између свих племена Израиљевих, поставићу своје име довека. 8Нећу више дати да стопе Израиљаца одлутају из земље коју сам наменио њиховим оцима, само ако буду пазили да врше све што сам им заповедио и сав Закон, прописе и уредбе које сам дао преко Мојсија.“ 9Манасија је завео Јуду и становнике Јерусалима да чине гора дела од народа које је Господ затро пред Израиљцима.
10Господ је проговорио Манасији и његовом народу, али они нису марили. 11И Господ је довео на њих заповеднике војске која је припадала асирском цару. А они кукама заробе Манасију, свежу га бронзаним оковима и одвуку у Вавилон. 12А када се нашао у невољи завапио је пред лицем Господа, Бога свог, и веома се понизио пред Богом својих отаца. 13Молио му се и он га је услишио, чуо је његову молбу и вратио га у Јерусалим, у његово царство. Тако је Манасија увидео да је Господ Бог.
14После овога обновио је спољашњи зид Давидовог града западно од Гиона, од долине до Рибљих врата и око Офила. Зид је био висок, а у све утврђене градове у Јуди је поставио војне заповеднике.
15Такође је уклонио све туђе богове и онај лик из Дома Господњег, и све жртвенике које је изградио на гори Дома Господњег и у Јерусалиму. Побацао их је изван града. 16Обновио је Господњи жртвеник и на њему жртвовао жртве мира и захвалнице, па је заповедио Јуди да служи Господу, Богу Израиљевом. 17Ипак, народ је и даље жртвовао на узвишицама, али једино Господу, свом Богу.
18Остала Манасијина дела, његова молитва његовом Богу и речи које су му говорили видеоци у име Господа, Бога Израиљевог, налазе се у Књизи царева израиљских. 19Његова молитва и то како га је Господ услишио, сви његови греси и његово неверство, места где је подигао узвишице и Аштартине ступове и идоле пре него што се понизио – све је то записано у књигама његових виделаца. 20Манасија се упокојио са својим прецима а сахранили су га на дворском имању. На његово место се зацарио његов син Амон.
Амон, цар Јуде
21Амону је било двадесет две године кад се зацарио. Владао је две године у Јерусалиму. 22Чинио је што је зло у очима Господњим као што је чинио његов отац, Манасија. Наиме, Амон је жртвовао и служио свим идолима које је направио његов отац. 23Није се понизио пред Господом као што се понизио његов отац Манасија, јер је тај исти Амон грешио све више и више.
24Амонове слуге су сковале заверу против њега, па су убили цара у његовом двору. 25Али народ земље је побио све оне који су се уротили против цара Амона. Народ земље је на његово место зацарио његовог сина Јосију.
