Reorganizarea slujirii preoților și leviților
(2 Regi 18:4)
1Când toate acestea s‑au încheiat, tot Israelul prezent a plecat spre cetățile lui Iuda. Ei au zdrobit stâlpii sacri și au retezat așerele, au dărâmat înălțimile și altarele din tot Iuda, Beniamin, Efraim și Manase și nu s‑au lăsat până nu le‑au distrus pe toate. Apoi toți fiii lui Israel s‑au întors în cetățile lor, fiecare la proprietatea lui.
2Ezechia a așezat din nou pe șiruri cetele preoților și ale leviților, fiecare om cu slujba sa de preot sau de levit: pentru arderea‑de‑tot, pentru jertfele de pace2 Vezi nota de la 7:7., pentru slujire sau pentru mulțumire și laudă la porțile taberelor Domnului. 3Regele a dăruit o parte din bunurile sale pentru arderile‑de‑tot, adică pentru arderile‑de‑tot de dimineață și de seară, pentru arderile‑de‑tot de Sabat, de lună nouă și de sărbători, așa cum este scris în Legea Domnului. 4El a spus poporului, locuitorilor Ierusalimului, să dea preoților și leviților partea cuvenită lor, pentru ca aceștia să se poată dedica Legii Domnului. 5Când s‑a răspândit vestea aceasta, fiii lui Israel și‑au înmulțit darurile din primele roade – din grâne, din must, din ulei, din miere și din toate roadele câmpului. Au adus zeciuială din belșug din tot ce aveau. 6Fiii lui Israel și ai lui Iuda, care locuiau în cetățile lui Iuda, au dat și ei zeciuială din cirezi și din turme, precum și zeciuială din lucrurile sfinte care erau închinate6 Vezi nota de la 30:17. Domnului, Dumnezeul lor. Ei le‑au adus și le‑au așezat în mai multe grămezi. 7Au început să facă grămezi în luna a treia și au terminat în luna a șaptea. 8Când Ezechia și căpeteniile au sosit și au văzut grămezile, au binecuvântat pe Domnul și pe poporul Său Israel.
9Ezechia i‑a întrebat pe preoți și pe leviți cu privire la grămezile strânse. 10Azaria, preotul conducător, din familia lui Țadok, i‑a răspuns, zicând: „De când a început să vină la Casa Domnului contribuția, am mâncat, ne‑am săturat și a mai rămas încă mult, pentru că Domnul Și‑a binecuvântat poporul, astfel încât a mai rămas din plin.“
11Ezechia le‑a poruncit să pregătească niște odăi în Casa Domnului, iar ei le‑au pregătit. 12Au adus acolo cu credincioșie contribuția, zeciuiala și lucrurile sfinte. Conducătorul responsabil cu acestea era levitul Conania, iar fratele lui, Șimei, era al doilea după el. 13Iehiel, Azazia, Nahat, Asael, Ierimot, Iozabad, Eliel, Ismachia, Mahat și Benaia erau responsabili sub conducerea lui Conania și a lui Șimei, fratele său, numiți de către regele Ezechia și de către Azaria, cel ce era conducător al Casei lui Dumnezeu.
14Levitul Core, fiul lui Imna, portarul de la răsărit, era responsabil cu darurile de bunăvoie aduse lui Dumnezeu, cu împărțirea contribuției aduse Domnului, precum și cu lucrurile preasfinte. 15În cetățile preoților, sub conducerea lui Core erau Eden, Miniamin, Iosua, Șemaia, Amaria și Șecania. Aceștia împărțeau cu credincioșie partea cuvenită fraților lor, potrivit cetelor lor, fie mari, fie mici, 16precum și celor înscriși în genealogii – băieții de la vârsta de trei16 Cel mai probabil treizeci, cf. 1 Cron. 23:3. ani în sus – tuturor celor ce veneau zilnic la Casa Domnului pentru slujbele de care erau responsabili, potrivit cetelor lor, 17preoților înscriși în genealogii, potrivit familiilor lor și leviților de la vârsta de douăzeci de ani în sus, după îndatoririle lor, potrivit cetelor lor 18– adică întregii adunări a celor înscriși în genealogii cu toți copilașii lor, cu soțiile lor, cu fiii și fiicele lor. Căci ei fuseseră credincioși în a se păstra sfinți.
19Pentru urmașii lui Aaron, preoții, care locuiau în ținuturile cu pășuni din apropierea fiecărei cetăți preoțești, au fost desemnați oameni care să dea partea cuvenită tuturor băieților aflați sub îndrumarea preoților și tuturor acelora dintre leviții înscriși în genealogii.
20Așa a făcut Ezechia în tot ținutul lui Iuda; el a făcut ce este bine, drept și adevărat înaintea Domnului, Dumnezeul său. 21Toată lucrarea pe care a început‑o cu privire la slujirea de la Casa lui Dumnezeu și cu privire la Lege sau la porunci, ca să‑L caute pe Dumnezeul său, a înfăptuit‑o din toată inima, astfel că el a reușit.
Ezéchias réorganise le service du Temple
1Lorsque toute la fête fut terminée, tous les Israélites qui se trouvaient là partirent pour les villes de Juda et brisèrent les stèles des idoles, abattirent les pieux sacrés d’Ashéra et démolirent les hauts lieux et les autels dans tout Juda et Benjamin, ainsi que dans les territoires d’Ephraïm et de Manassé, jusqu’à ce qu’il n’en reste plus. Puis tous les Israélites retournèrent dans leurs villes, chacun dans sa propriété.
2Ezéchias rétablit l’organisation des prêtres et des lévites d’après leurs classes. Dans ces classes, il assigna à chacun sa fonction propre ; les prêtres et les lévites devaient s’occuper des holocaustes et des sacrifices de communion, du service, du chant des cantiques de louange et de remerciement aux portes de la demeure de l’Eternel. 3Le roi réserva une part de ses biens pour les holocaustes du matin et du soir et pour ceux des sabbats, des nouvelles lunes et des autres fêtes, selon ce qui est écrit dans la Loi de l’Eternel31.3 Sur les sacrifices, voir Nb 28 et 29.. 4D’autre part, il ordonna à la population de Jérusalem de donner la part des prêtres et des lévites, afin qu’ils puissent se consacrer aux tâches que leur prescrit la Loi de l’Eternel31.4 Pour les v. 4-5, voir Nb 18.12-13, 21.. 5Dès que cet ordre eut été publié, les Israélites apportèrent en grandes quantités les premières récoltes de blé, de vin nouveau, d’huile, de miel et de tous les produits agricoles. Ils apportèrent aussi la dîme de tout en abondance. 6Les Israélites et les Judéens qui habitaient dans les villes de Juda apportèrent eux aussi la dîme du gros bétail, des moutons et des chèvres, ainsi que celle des offrandes saintes qui étaient consacrées à l’Eternel leur Dieu. On fit des tas considérables des divers produits. 7Cette accumulation, commencée en mai-juin, ne prit fin qu’en septembre-octobre. 8Ezéchias et les ministres vinrent voir tout ce qui avait été apporté, et ils bénirent l’Eternel et son peuple d’Israël. 9Ezéchias s’enquit au sujet de ces dons auprès des prêtres et des lévites. 10Alors le grand-prêtre Azaria, un descendant de Tsadoq, lui répondit : Depuis que le peuple a commencé d’apporter sa contribution au temple de l’Eternel, nous avons eu de quoi manger à satiété, et il en reste énormément, car l’Eternel a béni le peuple. Ce qui est entassé ici, c’est le surplus.
11Ezéchias donna l’ordre d’aménager des entrepôts dans le temple de l’Eternel. Quand ils furent prêts, 12on y déposa fidèlement les contributions du peuple, les dîmes et les autres offrandes saintes. Le lévite Konania s’en vit confier la responsabilité. Il était secondé par son frère Shimeï.
13Sous leur direction, Yehiel, Azazia, Nahath, Asaël, Yerimoth, Yozabad, Eliel, Yismakia, Mahath et Benaya assuraient la supervision des opérations par décision du roi Ezéchias et d’Azaria, le surintendant du temple de Dieu. 14Le lévite Qoré, fils de Yimna, qui était gardien de la porte orientale, fut chargé de recevoir les dons volontaires faits à Dieu et de répartir les contributions apportées pour l’Eternel et les offrandes très saintes. 15Il avait sous ses ordres des lévites dans les villes sacerdotales31.15 Voir Nb 35.1-8 ; Jos 21.1-42.. C’étaient Eden, Minyamîn, Josué, Shemaya, Amaria et Shekania. Ils étaient chargés de distribuer consciencieusement les vivres à leurs collègues selon leurs classes, sans faire de différences entre ceux de rang important et ceux de rang moins important. 16Ils accordaient des parts, non seulement à tous les hommes enregistrés depuis l’âge de trois ans sur les listes du recensement sacerdotal, mais encore à tous ceux qui accomplissaient jour par jour les tâches relatives à leur service, selon leur classe, dans le temple de l’Eternel. 17Les prêtres furent enregistrés d’après leurs groupes familiaux, tandis que les lévites de vingt ans et plus étaient inscrits d’après leur service et leur classe. 18Ils étaient enregistrés avec leurs enfants, leurs femmes, leurs fils et leurs filles et cela était le cas pour toute la communauté des prêtres et des lévites, parce qu’ils s’acquittaient fidèlement des rites de purification pour être saints. 19Quant aux prêtres descendants d’Aaron, qui demeuraient à la campagne dans les alentours des villes sacerdotales, certains d’entre eux furent désignés nommément dans chaque localité pour assurer la distribution des vivres à tous les hommes parmi les prêtres et à tous les lévites enregistrés.
(2 R 18.5-7)
20C’est ainsi qu’Ezéchias agit dans tout le pays de Juda. Il fit ce qui est bien, juste et fidèle devant l’Eternel son Dieu. 21Pour tout ce qu’il entreprit, qu’il s’agisse du service du temple de Dieu ou de l’obéissance à la Loi et aux commandements, il chercha à plaire à son Dieu de tout son cœur, et tout lui réussit.
