Celebrarea Paștelui
1Ezechia a trimis solie peste tot în Israel și Iuda și a scris scrisori chiar și celor din Efraim și Manase, chemându‑i la Casa Domnului, în Ierusalim, pentru a sărbători Paștele Domnului, Dumnezeul lui Israel. 2Regele se sfătuise la Ierusalim cu căpeteniile sale și cu toată adunarea să sărbătorească Paștele în luna a doua, 3pentru că nu au putut să‑l sărbătorească la vremea sa, deoarece nu se sfințiseră3 Verbul poate avea sensul de a pune pe cineva/ceva într‑o stare specială (fizic sau spiritual), a consacra, a pune deoparte pentru Dumnezeu (uneori printr‑un ritual de ungere cu ulei sau sânge, spălare și/sau rugăciune ori declarație publică). destui preoți, iar poporul nu se adunase la Ierusalim. 4Propunerea a plăcut atât regelui, cât și întregii adunări. 5Prin urmare, ei au dat o poruncă prin care urma să se străbată tot Israelul, de la Beer-Șeba până la Dan, pentru a‑i chema pe oameni la Ierusalim ca să sărbătorească Paștele Domnului, Dumnezeul lui Israel, căci demult nu‑l mai sărbătoriseră în mare număr, după cum era scris. 6Și, așa cum poruncise regele, mesagerii6, 10 Lit.: alergătorii. au dus în tot Israelul și în Iuda scrisorile regelui și ale căpeteniilor sale, în care se spunea:
„Fii ai lui Israel, întoarceți‑vă la Domnul, Dumnezeul lui Avraam, Isaac și Israel, iar El Se va întoarce la rămășița care a scăpat, la cei ce au scăpat din mâna împăraților Asiriei! 7Nu fiți ca părinții și ca frații voștri care au fost necredincioși față de Domnul, Dumnezeul părinților voștri, și pe care El i‑a lăsat pradă pustiirii, după cum vedeți astăzi. 8Acum, nu vă înțepeniți ceafa, ca părinții voștri! Dați mâna cu Domnul, veniți la Sfântul Lui Lăcaș, pe care l‑a sfințit pe vecie, și slujiți Domnului, Dumnezeul vostru, ca astfel să se depărteze de la voi apriga Lui mânie! 9Căci dacă vă veți întoarce la Domnul, frații voștri și fiii voștri vor găsi îndurare la cei ce i‑au luat captivi și se vor întoarce în țara aceasta, căci Domnul, Dumnezeul vostru, este plin de har și milostiv și nu‑Și va întoarce fața de la voi, dacă vă întoarceți la El.“
10Mesagerii au străbătut fiecare cetate din Efraim și Manase, până în Zabulon, însă oamenii râdeau de ei și‑i batjocoreau. 11Totuși, au existat unii din Așer, din Manase și din Zabulon care s‑au smerit și au venit la Ierusalim. 12De asemenea, și în Iuda, mâna lui Dumnezeu i‑a unit pentru ca ei să împlinească porunca regelui și a căpeteniilor, poruncă dată potrivit Cuvântului Domnului.
13În luna a doua, o mulțime de oameni s‑a adunat la Ierusalim ca să celebreze Sărbătoarea Azimelor. Era o adunare foarte mare. 14S‑au ridicat și au îndepărtat altarele care erau în Ierusalim, precum și toate altarele pentru tămâiere și le‑au aruncat în uedul14 Vezi nota de la 15:16. Chidron. 15Apoi, în a paisprezecea zi a lunii a doua, au înjunghiat mieii de Paște. Preoții și leviții, plini de rușine, s‑au sfințit și au adus arderi‑de‑tot la Casa Domnului. 16Ei stăteau la locurile lor, așa cum era hotărât cu privire la ei în Legea lui Moise, omul lui Dumnezeu; și preoții stropeau sângele pe care‑l luau de la leviți. 17Fiindcă erau mulți în adunare care nu se sfințiseră,17 Vezi nota de la 30:3. leviții au înjunghiat ei înșiși mieii de Paște pentru toți aceia care nu erau curați și nu puteau să îi închine17 Lit.: sfințească. Verbul poate avea sensul de a pune pe cineva/ceva într‑o stare specială (fizic sau spiritual), a consacra, a pune deoparte pentru Dumnezeu (uneori printr‑un ritual de ungere cu ulei sau sânge, spălare și/sau rugăciune ori declarație publică). ei Domnului. 18Căci majoritatea poporului, mulți din Efraim, din Manase, din Isahar și din Zabulon, nu se curățise și nu mâncase jertfa de Paște după cum era scris. Însă Ezechia s‑a rugat pentru ei, zicând: „Domnul, Care este bun, să‑i ierte 19pe toți aceia care s‑au hotărât în inimile lor să‑L caute pe Dumnezeu, pe Domnul, Dumnezeul părinților lor, chiar și fără sfânta curățire!“ 20Domnul l‑a ascultat pe Ezechia și a vindecat poporul.
21Fiii lui Israel prezenți la Ierusalim au celebrat, cu mare bucurie, Sărbătoarea Azimelor, timp de șapte zile. Leviții și preoții Îl lăudau pe Domnul în fiecare zi cu instrumentele de laudă ale Domnului.
22Ezechia a vorbit pe placul inimii tuturor leviților care arătaseră o bună înțelegere a slujbei Domnului. Ei au mâncat, timp de șapte zile, din partea cuvenită lor, au adus jertfe de pace și I‑au mulțumit Domnului, Dumnezeul părinților lor.
23Întreaga adunare s‑a sfătuit să mai celebreze încă șapte zile. Și au celebrat cu bucurie încă șapte zile, 24deoarece Ezechia, regele lui Iuda, oferise adunării o mie de tauri și șapte mii de oi, iar căpeteniile oferiseră adunării o mie de tauri și zece mii de oi, și deoarece mulți preoți se sfințiseră. 25Toată adunarea lui Iuda împreună cu preoții și leviții și toată adunarea celor sosiți din Israel, precum și străinii, cei sosiți din țara lui Israel și cei ce locuiesc în Iuda, s‑au bucurat împreună. 26A fost o mare bucurie în Ierusalim, așa cum nu a mai fost în Ierusalim din zilele lui Solomon, fiul lui David, regele lui Israel. 27Preoții și leviții s‑au ridicat și au binecuvântat poporul. Glasul lor s‑a făcut auzit, iar rugăciunea lor a ajuns până la Lăcașul Tău cel Sfânt, până la ceruri.
Ang Pagpreparar para sa Piesta sang Paglabay sang Anghel
1Karon, nagpadala si Hezekia sang mensahi sa tanan nga katawhan sang Israel kag Juda, pati na sa katawhan sang Efraim kag Manase. Gin-imbitar niya sila sa pagkadto sa templo sang Ginoo sa pagselebrar sang Piesta sang Paglabay sang Anghel bilang pagpadungog sa Ginoo, ang Dios sang Israel. 2Nagdesisyon si Haring Hezekia kag ang iya mga opisyal, kag ang bug-os nga katilingban sang Jerusalem, nga saulugon ang Piesta sang Paglabay sang Anghel sa ikaduha nga bulan. 3Dapat kuntani nga saulugon ang ini nga piesta sa nahauna nga bulan, pero diutay lang ang mga pari nga nagpakatinlo sa sina nga tion kag wala makatipon ang mga tawo sa Jerusalem.
4Ining plano sa pagselebrar sang piesta nagustuhan sang hari kag sang bug-os nga katilingban, 5gani naghatag sila sang pahibalo sa bug-os nga Israel, halin sa Beersheba hasta sa Dan, nga magkadto ang mga tawo sa Jerusalem sa pagselebrar sang Piesta sang Paglabay sang Anghel bilang pagpadungog sa Ginoo, ang Dios sang Israel. Sang nagliligad nga mga selebrasyon, diutay lang ang nagatambong, pero indi dapat amo ini suno sa kasuguan.
6Sa mando sang hari, naglakat ang mga mensahero sa bug-os nga Israel kag Juda dala ang mga sulat halin sa hari kag sa iya mga opisyal. Amo ini ang ginasiling sang sulat:
“Katawhan sang Israel, karon nga nakaluwas kamo sa kamot sang mga hari sang Asiria, tion na nga magbalik kamo sa Ginoo, ang Dios sang inyo mga katigulangan nga sila ni Abraham, Isaac, kag Jacob,30:6 Jacob: sa Hebreo, Israel. agod magbalik man siya sa inyo. 7Indi ninyo pagsunda ang inyo mga katigulangan kag mga kadugo nga indi matutom sa Ginoo nga ila Dios, nga tungod sini ginhimo sila sang Ginoo nga makangilil-ad pareho sang inyo nakita sa ila. 8Indi kamo magpakatig-a sang inyo ulo pareho sa inyo mga katigulangan, kundi magpasakop kamo sa Ginoo. Magkadto kamo sa templo nga iya ginpakabalaan sa wala sing katapusan. Kag mag-alagad kamo sa Ginoo nga inyo Dios, agod madula ang iya puwerte nga kaakig sa inyo. 9Kay kon magbalik kamo sa Ginoo, kaluoyan ang inyo mga kabataan kag mga kaparyentihan sang mga nagbihag sa ila, kag pabalikon sila sa sini nga duta. Kay mabinalak-on kag maluluy-on ang Ginoo nga inyo Dios. Indi gid siya magtalikod sa inyo kon magbalik kamo sa iya.”
10Nagkadto ang mga mensahero sa kada banwa sa bug-os nga Efraim kag Manase hasta sa Zebulun, pero ginkadlawan lang sila kag ginyaguta sang mga tawo. 11Pero may ara nga halin sa Asher, Manase, kag Zebulun nga nagpaubos sang ila kaugalingon kag nagkadto sa Jerusalem. 12Nagpanghikot man ang Dios sa mga taga-Juda nga mag-isa sila sa pagtuman sang mando sang hari kag sang mga opisyal, suno sa sugo sang Ginoo. 13Gani sang ikaduha nga bulan, madamo gid nga mga tawo ang nagtipon sa Jerusalem sa pagselebrar sang Piesta sang Tinapay nga Wala sing Inugpahabok. 14Ginpanguha nila ang mga halaran sa Jerusalem nga ginahalaran para sa mga dios-dios, pati ang mga halaran nga ginasunugan sang insenso, kag ginhaboy nila ini tanan sa Kidron nga ililigan sang tubig.
15Sang ika-14 nga adlaw sang ikaduha nga bulan, gin-ihaw sang mga tawo ang ila mga karnero para sa Piesta sang Paglabay sang Anghel. Ang mga pari kag mga Levita nga mahigko nahuya, gani nagpakatinlo sila kag naghalad sang mga halad nga ginasunog sa templo sang Ginoo. 16Dayon nagplastar sila sa ila mga puwesto sa templo, suno sa pagsulundan sa Kasuguan ni Moises nga alagad sang Dios. Ginwisik dayon sang mga pari sa halaran ang dugo nga gindala sa ila sang mga Levita.
17Tungod nga madamo sa mga tawo didto ang wala makapaninlo sang ila kaugalingon, ang mga Levita amo ang nag-ihaw sang ila mga karnero para mahalad ini sa Ginoo. 18Kalabanan sa mga nagkadto sa Efraim, Manase, Isacar, kag Zebulun wala makapaninlo sang ila kaugalingon, pero nagkaon gihapon sila sang ginhalad para sa Piesta sang Paglabay sang Anghel, bisan supak ini sa kasuguan. Pero nagpangamuyo si Haring Hezekia para sa ila. Siling niya, “O Ginoo, kabay pa nga sa imo kaayo patawaron mo ang tagsa ka tawo 19nga nagahandom gid sa pagdangop sa imo, ang Dios sang iya mga katigulangan, bisan pa nga indi siya matinlo suno sa mga pagsulundan sa templo.” 20Ginpamatian sang Ginoo si Hezekia kag ginpatawad niya ang mga tawo.
21Sa sulod sang pito ka adlaw, ang mga Israelinhon nga didto sa Jerusalem nagselebrar sang Piesta sang Tinapay nga Wala sing Inugpahabok nga may dako nga kalipay. Adlaw-adlaw nagakanta ang mga Levita kag ang mga pari sang mga pagdayaw sa Ginoo, nga ginatukaran sang matunog nga mga instrumento nga ginagamit sa pagdayaw sa Ginoo. 22Gindayaw ni Hezekia ang tanan nga Levita sa maayo nga trabaho nga ginpakita nila sa pag-alagad sa Ginoo. Gani padayon ang ila pagselebrar sa sulod sang pito ka adlaw. Ginkaon nila ang ila parte sa mga halad, kag naghalad sila sang mga halad nga para sa maayo nga relasyon, kag nagdayaw sa Ginoo, ang Dios sang ila mga katigulangan.
23Dayon nagdesisyon ang bug-os nga katilingban nga magselebrar pa gid sila sang pito pa ka adlaw. Gani ginhimo nila ini nga may dako nga kalipay. 24Naghatag si Haring Hezekia sa katilingban sang 1,000 ka turo nga baka kag 7,000 ka karnero kag kanding. Naghatag man ang mga opisyal sang 1,000 ka turo nga baka kag 10,000 ka karnero kag kanding. Madamo sa mga pari ang nagpakatinlo sang ila kaugalingon. 25Nagkinasadya ang bug-os nga katilingban sang Juda, ang mga pari, ang mga Levita, kag ang tanan nga nagtipon halin sa Israel, pati ang mga indi Israelinhon nga nagaestar sa Israel kag Juda. 26Puwerte gid kasadya sa Jerusalem. Wala sing pareho sini nga natabo sa Jerusalem halin sang panahon nga si Solomon nga anak ni David ang hari sa Israel. 27Dayon nagtindog ang mga pari kag ang mga Levita kag ginbendisyunan nila ang mga tawo. Kag ginpamatian ini sang Dios sa iya balaan nga puluy-an sa langit.
