Domnia lui Ezechia peste Iuda – purificarea Casei Domnului
(2 Regi 18:1-3)
1Ezechia a devenit rege la vârsta de douăzeci și cinci de ani și a domnit la Ierusalim timp de douăzeci și nouă de ani. Mama lui se numea Abia și era fiica lui Zaharia. 2El a făcut ce este drept în ochii Domnului, tot așa cum făcuse David, tatăl său.
3În cel dintâi an al domniei sale, în prima lună, el a deschis ușile Casei Domnului și le‑a reparat. 4I‑a adus pe preoți și pe leviți, i‑a strâns în Piața de Răsărit 5și le‑a zis:
„Leviților, ascultați‑mă! Sfințiți‑vă5 Vezi nota de la 7:7., sfințiți Casa Domnului, Dumnezeul părinților voștri, și scoateți necurăția din Lăcaș. 6Căci strămoșii noștri au fost necredincioși, au făcut ce este rău în ochii Domnului, Dumnezeul nostru, și L‑au părăsit. Ei și‑au întors fața de la Lăcașul Domnului, și‑au arătat ceafa. 7Mai mult, au închis porțile porticului, au stins candelele, nu au mai adus tămâie și nu au mai adus în Lăcaș arderi‑de‑tot Dumnezeului lui Israel. 8De aceea mânia Domnului este peste Iuda și peste Ierusalim și i‑a făcut o pricină de groază, de spaimă și de fluierat, așa cum vedeți cu ochii voștri. 9Iată, din cauza aceasta, părinții noștri au căzut loviți de sabie, iar fiii noștri, fiicele noastre și soțiile noastre sunt în captivitate. 10Acum, am pe inimă să încheiem un legământ cu Domnul, Dumnezeul lui Israel, pentru ca mânia Lui cea aprigă să se abată de la noi. 11Fiii mei, nu fiți nepăsători, căci pe voi v‑a ales Domnul ca să‑I stați înainte pentru slujire, să‑I slujiți și să‑I aduceți tămâie.“ 12Atunci s‑au ridicat următorii leviți:
dintre chehatiți –
Mahat, fiul lui Amasai, și Ioel, fiul lui Azaria;
dintre merariți –
Chiș, fiul lui Abdi, și Azaria, fiul lui Iehalel‑El;
dintre gherșoniți –
Ioah, fiul lui Zima, și Eden, fiul Ioah;
13dintre urmașii lui Elițafan –
Șimri și Ieiel;
dintre urmașii lui Asaf –
Zaharia și Matania;
14dintre urmașii lui Heman –
Iehiel și Șimei,
iar dintre urmașii lui Iedutun –
Șemaia și Uziel.
15Aceștia și‑au adunat frații, s‑au sfințit și au venit pentru a curăți Casa Domnului, după porunca regelui, potrivit cuvintelor Domnului. 16Preoții au intrat înăuntrul Casei Domnului ca s‑o curățească și au scos afară, în curtea Templului16 Vezi nota de la 3:17. Domnului, toate necurățiile pe care le‑au găsit în Casa Domnului. Leviții le‑au luat și le‑au dus afară, lângă uedul16 Vezi nota de la 15:16. Chidron. 17Au început să‑l sfințească în prima zi a lunii întâi. În a opta zi a lunii au intrat în porticul Domnului. Au sfințit apoi Casa Domnului timp de opt zile, și au încheiat în a șaisprezecea zi a lunii întâi.
18Ei s‑au dus înăuntru la regele Ezechia și au zis: „Am curățit Casa Domnului în întregime, altarul arderilor‑de‑tot și toate uneltele lui, masa pentru pâinea prezentării și toate obiectele ei, 19precum și toate obiectele care au fost spurcate de regele Ahaz în timpul domniei lui, din cauza necredincioșiei lui. Le‑am pregătit, le‑am sfințit și iată că acum sunt în fața altarului Domnului.“
20Regele Ezechia s‑a sculat dis‑de‑dimineață, a adunat conducătorii cetății și s‑au suit la Casa Domnului. 21Au luat cu ei șapte tauri, șapte berbeci, șapte miei și șapte țapi ca să‑i aducă drept jertfă pentru păcat, pentru regat, pentru Sfântul Lăcaș și pentru Iuda. Regele le‑a zis urmașilor lui Aaron, preoții, să aducă arderile‑de‑tot pe altarul Domnului. 22Au înjunghiat vitele, iar preoții au luat sângele și au stropit altarul; apoi au înjunghiat berbecii și au stropit cu sânge altarul, după care au înjunghiat mieii și au stropit cu sânge altarul. 23Apoi au luat țapii pentru jertfa pentru păcat și i‑au adus înaintea regelui și a adunării. Aceștia și‑au pus mâinile peste ei, 24iar preoții au înjunghiat țapii și au făcut ispășire cu sângele acestora pentru tot Israelul, căci regele poruncise ca arderea‑de‑tot și jertfa pentru păcat să fie aduse pentru tot Israelul.
25El îi pusese pe leviți să stea în Casa Domnului cu chimvale, cu harfe și cu lire, așa cum porunciseră David, Gad, văzătorul regelui, și profetul Natan, căci porunca fusese dată de Domnul prin profeții Săi. 26Deci leviții stăteau acolo cu instrumentele lui David, iar preoții cu trâmbițele.
27Când Ezechia a poruncit să aducă arderea‑de‑tot pe altar, chiar în clipa în care a început arderea‑de‑tot, a început și cântarea Domnului în sunetul trâmbițelor și al instrumentelor lui David, regele lui Israel. 28Toată adunarea s‑a închinat; cântăreții au cântat cântarea și au sunat trâmbițele până s‑a terminat arderea‑de‑tot.
29Când s‑a terminat arderea‑de‑tot, regele împreună cu toți cei prezenți au îngenuncheat și s‑au închinat. 30Regele Ezechia și conducătorii i‑au îndemnat pe leviți să‑L laude pe Domnul prin cuvintele lui David și ale văzătorului Asaf. Ei L‑au lăudat cu bucurie, s‑au plecat și s‑au închinat. 31Văzând acestea, Ezechia a zis: „Acum că v‑ați dedicat Domnului, apropiați‑vă și aduceți jertfe și daruri de mulțumire la Casa Domnului!“
Astfel, adunarea a adus jertfe și daruri de mulțumire, iar toți aceia care aveau o inimă generoasă au adus arderi‑de‑tot. 32Numărul arderilor‑de‑tot aduse de către adunare a fost de șaptezeci de viței, o sută de berbeci și două sute de miei. Toate aceste vite au fost aduse Domnului ca ardere‑de‑tot. 33Au închinat33 Lit.: au sfințit. Verbul poate avea sensul de a pune pe cineva/ceva într‑o stare specială (fizic sau spiritual), a consacra, a pune deoparte pentru Dumnezeu (uneori printr‑un ritual de ungere cu ulei sau sânge, spălare și/sau rugăciune ori declarație publică). Domnului șase sute de boi și trei mii de oi. 34Preoții au fost însă prea puțini, astfel încât nu au putut să jupuiască toate arderile‑de‑tot. Prin urmare, frații lor, leviții, i‑au ajutat până au terminat slujba și până ce s‑au sfințit și ceilalți preoți, căci leviții se sfințiseră cu mai multă râvnă. 35Au fost multe arderi‑de‑tot, în afară de grăsimea jertfelor de pace35 Vezi nota de la 7:7. și de jertfele de băutură care însoțeau arderea‑de‑tot.
Și astfel a fost restabilită slujba la Casa Domnului. 36Ezechia și tot poporul s‑au bucurat pentru că Dumnezeu a purtat de grijă poporului, căci aceasta s‑a întâmplat pe neașteptate.
