Complotul lui Iehoiada
(2 Regi 11:4-20)
1În cel de‑al șaptelea an, Iehoiada a prins curaj și a făcut un legământ cu căpeteniile peste sute: cu Azaria, fiul lui Ieroham, cu Ismael, fiul lui Iehohanan, cu Azaria, fiul lui Obed, cu Maaseia, fiul lui Adaia, și cu Elișafat, fiul lui Zicri. 2Ei au străbătut țara lui Iuda, i‑au strâns pe leviții din toate cetățile lui Iuda și pe căpeteniile familiilor lui Israel și au venit la Ierusalim. 3Întreaga adunare a încheiat un legământ cu regele în Casa lui Dumnezeu. Iehoiada le‑a zis: „Iată‑l pe fiul regelui! El va domni, așa cum a promis Domnul cu privire la urmașii lui David. 4Prin urmare, iată care este lucrul pe care trebuie să‑l faceți: o treime din preoții și leviții care vor intra în slujbă în ziua de Sabat să stea de pază la intrări, 5o treime la palatul regelui și o altă treime la Poarta Temeliei, iar tot poporul să vină în curțile Casei Domnului. 6Nimeni să nu intre în Casa Domnului, în afară de preoții și leviții care trebuie să slujească. Ei vor putea să intre pentru că sunt sfinți. Toți ceilalți din popor însă să păzească îndatorirea dată de Domnul. 7Leviții vor trebui să stea împrejurul regelui, fiecare om cu arma în mână. Oricine va intra în Casă, să fie omorât. Stați aproape de rege când va intra și când va ieși!7 Sau: Supravegheați orice mișcare a regelui!“
8Leviții și toți cei din Iuda au făcut întocmai cum le‑a poruncit preotul Iehoiada. Prin urmare, și‑au luat fiecare oamenii, atât pe cei care intrau în slujbă în ziua de Sabat, cât și pe cei care ieșeau de la slujbă în ziua de Sabat, căci preotul Iehoiada nu dăduse drumul niciunei cete. 9Apoi preotul Iehoiada le‑a dat căpeteniilor peste sute sulițele și scuturile cele mari și cele mici, care aparținuseră regelui David și care erau în Casa lui Dumnezeu. 10A așezat tot poporul, pe fiecare cu arma în mână, de jur împrejurul regelui, din partea dreaptă a Casei, până în partea stângă a Casei, aproape de altar și de Casă. 11Atunci l‑au adus pe fiul regelui, i‑au pus coroana pe cap și i‑au înmânat Mărturia11 Copia Legii.. Iehoiada și fiii lui l‑au proclamat rege și l‑au uns, strigând: „Trăiască regele!“
12Când a auzit Atalia vuietul poporului care alerga și îl lăuda pe rege, a venit spre mulțimea de la Casa Domnului. 13S‑a uitat și iată că regele stătea lângă stâlpul său, la intrare. Căpeteniile și trâmbițașii erau lângă rege și tot poporul țării se bucura și suna din trâmbițe, iar cântăreții cântau cântări de laudă cu instrumentele lor muzicale. Atunci Atalia și‑a sfâșiat hainele și a strigat: „Trădare! Trădare!“ 14Preotul Iehoiada a trimis căpeteniile peste sute, care conduceau armata, și le‑a zis: „Scoateți‑o afară dintre rânduri și oricine o va urma să fie omorât cu sabia!“ Căci preotul zisese: „Să n‑o omorâți în Casa Domnului!“ 15Au pus mâna pe ea în momentul în care trecea prin intrarea în palatul regelui, intrarea de la Poarta Cailor, și au omorât‑o acolo.
16Iehoiada a încheiat un legământ între el, pe de o parte, și popor și rege, pe de altă parte, potrivit căruia ei vor fi poporul Domnului. 17Tot poporul s‑a dus la templul lui Baal și l‑a dărâmat. Ei au sfărâmat altarele lui și chipurile lui, iar pe Matan, preotul lui Baal, l‑au ucis în fața altarelor. 18Apoi Iehoiada a încredințat responsabilitatea peste Casa Domnului în mâna preoților leviți pe care‑i repartizase David la Casa Domnului, ca să aducă Domnului arderile‑de‑tot, potrivit cu ceea ce este scris în Legea lui Moise, în mijlocul bucuriei și a cântării, după rânduiala lui David. 19El a pus portari la ușile Casei Domnului, astfel încât să nu intre nimeni necurat din vreo pricină. 20După aceea, Iehoiada a luat cu el căpeteniile peste sute, nobilii, conducătorii poporului și tot poporul țării. Aceștia l‑au coborât pe rege de la Casa Domnului, au venit la palatul regelui prin Poarta de Sus și l‑au așezat pe rege pe tronul regal. 21Și tot poporul țării s‑a bucurat, iar cetatea s‑a liniștit pentru că Atalia fusese omorâtă cu sabia.
1En el séptimo año, el sacerdote Joyadá se armó de valor e hizo un pacto con los siguientes comandantes: Azarías, hijo de Jeroán, Ismael, hijo de Johanán, Azarías, hijo de Obed, Maseías, hijo de Adaías, Elisafat, hijo de Zicrí. 2Estos recorrieron todo el país convocando a los levitas de todos los pueblos de Judá y a los jefes de las familias de Israel, para que fueran a Jerusalén. 3Allí toda la asamblea reunida en el Templo de Dios hizo un pacto con el rey.
Joyadá les dijo: «Aquí tienen al hijo del rey. Él es quien debe reinar, tal como lo prometió el Señor a los descendientes de David. 4Así que hagan lo siguiente: una tercera parte de ustedes, los sacerdotes y levitas que están de servicio el sábado, hará la guardia en las puertas; 5otra tercera parte permanecerá en el palacio real y la tercera parte restante ocupará la puerta de los Cimientos, mientras que todo el pueblo estará en los atrios del Templo del Señor. 6Solo los sacerdotes y levitas que estén de servicio entrarán en el Templo del Señor, pues ellos están consagrados; nadie más podrá entrar. El pueblo deberá cumplir la orden del Señor. 7Arma en mano, los levitas rodearán por completo al rey; y si alguien se atreve a entrar al Templo, mátenlo. ¡No dejen solo al rey, vaya donde vaya!».
8Los levitas y todos los habitantes de Judá cumplieron con todo lo que el sacerdote Joyadá había ordenado. Cada uno reunió a sus hombres, tanto a los que estaban de servicio el sábado como a los que estaban libres, pues el sacerdote Joyadá no eximió a ninguno de los turnos. 9Este repartió entre los comandantes las lanzas y los escudos grandes y pequeños del rey David, que estaban guardados en el Templo de Dios, 10y luego colocó en sus puestos a todos. Cada uno, arma en mano, alrededor del rey, cerca del altar y desde el lado sur hasta el lado norte del Templo.
11Luego sacaron al hijo del rey, le pusieron la corona, le entregaron una copia del pacto23:11 le pusieron … pacto. Alt. le pusieron la corona y las insignias. y lo proclamaron rey. Joyadá y sus hijos lo ungieron y gritaron: «¡Viva el rey!».
12Cuando Atalía oyó la gritería del pueblo que corría y aclamaba al rey, fue al Templo del Señor, donde estaba la gente. 13Al ver que el rey estaba de pie junto a la columna de la entrada y que los oficiales y músicos estaban a su lado, y que todo el pueblo se alegraba al son de las trompetas y los cantores que acompañados de instrumentos musicales dirigían la alabanza, Atalía se rasgó las vestiduras y gritó: «¡Traición! ¡Traición!».
14Entonces el sacerdote Joyadá, como no quería que la mataran en el Templo del Señor, hizo que salieran los comandantes que estaban al mando de las fuerzas y ordenó: «¡Sáquenla de entre las filas! Y si alguien se pone de su lado, ¡mátenlo a filo de espada!». 15Así que la apresaron y la llevaron al palacio por la puerta de la caballería; allí la mataron.
16Luego Joyadá hizo un pacto con toda la gente y con el rey, para que fueran el pueblo del Señor. 17Entonces toda la gente fue al templo de Baal y lo derribó. Destruyeron los altares y las imágenes, y frente a los altares degollaron a Matán, sacerdote de Baal.
18Después Joyadá apostó guardias en el Templo del Señor, bajo las órdenes de los sacerdotes y levitas. A estos David les había asignado sus turnos para que ofrecieran al Señor los holocaustos, como está escrito en la Ley de Moisés, y para que cantaran con gozo, como lo había ordenado David. 19También colocó porteros en la entrada del Templo del Señor, para que le impidieran el paso a todo el que estuviera impuro.
20Acto seguido, Joyadá, acompañado de los comandantes, los nobles, los gobernadores y todo el pueblo, llevó al rey desde el Templo del Señor hasta el palacio real, pasando por la puerta superior y sentó a Joás en el trono real. 21Todo el pueblo estaba alegre y la ciudad, tranquila, pues habían matado a Atalía a filo de espada.
