1Iehoșafat a adormit alături de părinții săi și a fost înmormântat alături de părinții săi, în Cetatea lui David, iar în locul lui a domnit fiul său Iehoram.
Domnia lui Iehoram peste Iuda
(2 Regi 8:16-24)
2Frații săi, fii ai lui Iehoșafat, erau: Azaria, Iehiel, Zaharia, Azaria, Mihail și Șefatia. Toți aceștia erau fii ai lui Iehoșafat, regele lui Israel2 Adică Iuda (în multe locuri din 2 Cronici).. 3Tatăl lor le dăduse numeroase daruri în aur, argint și lucruri scumpe, precum și cetăți fortificate în Iuda, însă domnia i‑o dăduse lui Iehoram, fiindcă el era întâiul născut.
4Când a urcat pe tronul regatului tatălui său și și‑a întărit domnia, Iehoram i‑a ucis cu sabia pe toți frații săi, precum și pe unii dintre conducătorii lui Israel. 5Iehoram avea treizeci și doi de ani când a devenit rege și a domnit la Ierusalim timp de opt ani. 6El a umblat pe calea regilor lui Israel, făcând ce este rău în ochii Domnului, așa cum a făcut familia lui Ahab, căci soția lui a fost o fiică a lui Ahab. 7Totuși, Domnul nu a dorit să distrugă Casa lui David datorită legământului încheiat cu David, potrivit căruia El îi promisese că‑i va da pentru totdeauna o lumină lui și urmașilor lui.
8În zilele lui Iehoram, Edom s‑a răsculat împotriva stăpânirii lui Iuda și și‑a pus propriul său rege. 9Atunci Iehoram a trecut în Țair împreună cu conducătorii lui și cu toate carele lui. El s‑a sculat noaptea și l‑a învins pe Edom, care îl înconjurase, pe el și pe conducătorii carelor. 10Edom s‑a răsculat mereu împotriva stăpânirii lui Iuda, până în ziua aceasta. Tot în acea perioadă s‑a răsculat și Libna împotriva stăpânirii lui Iuda, din cauză că Iehoram L‑a părăsit pe Domnul, Dumnezeul părinților săi. 11El a zidit înălțimi în munții lui Iuda, i‑a făcut pe locuitorii Ierusalimului să se prostitueze și i‑a dus în rătăcire pe cei din Iuda.
12I‑a sosit o scrisoare de la profetul Ilie în care se spunea astfel:
„Așa vorbește Domnul, Dumnezeul lui David, tatăl tău:
«Pentru că nu ai umblat pe căile tatălui tău, Iehoșafat, nici pe căile lui Asa, regele lui Iuda, 13ci ai umblat pe căile regilor lui Israel și i‑ai făcut pe cei din Iuda și pe locuitorii Ierusalimului să se prostitueze, așa cum a făcut familia lui Ahab, și pentru că i‑ai ucis pe frații tăi, fiii tatălui tău, care erau mai buni decât tine, 14iată că Domnul va lovi cu o mare urgie poporul tău, fiii tăi, soțiile tale și toate bunurile tale. 15Iar pe tine te va lovi cu o boală cumplită, o boală de măruntaie. Boala se va agrava zi de zi, până când măruntaiele îți vor ieși afară.»“
16Domnul a stârnit împotriva lui Iehoram duhul filistenilor și al arabilor care locuiau în vecinătatea cușiților16 Vezi nota de la 12:3.. 17Aceștia s‑au suit împotriva lui Iuda, au pătruns în el, și au capturat atât bunurile găsite în palatul regelui, cât și pe fiii și pe soțiile acestuia, nelăsându‑i niciun fiu, în afară de Ahazia, cel mai mic dintre fiii săi. 18După toate acestea, Domnul l‑a lovit cu o boală de măruntaie pentru care nu exista leac. 19Ea s‑a agravat zi de zi, până când, la sfârșitul a doi ani de suferință, i‑au ieșit măruntaiele afară din cauza bolii și a murit în chinuri cumplite. Poporul său n‑a făcut foc în cinstea lui, așa cum făcuseră părinților lui.
20Iehoram era în vârstă de treizeci și doi de ani când a devenit rege și a domnit la Ierusalim timp de opt ani. El s‑a dus fără să fi fost regretat. L‑au înmormântat în Cetatea lui David, dar nu în mormintele regilor.
Kong Joram af Juda
2.Kong. 8,16-24
1Da kong Joshafat døde, blev han begravet i familiegravstedet i Davidsbyen, og hans søn Joram efterfulgte ham som konge.
2Jorams brødre hed Azarja, Jehiel, Zekarja, Azarjahu, Mikael og Shefatja. 3Joshafat havde givet hver af sine sønner kostbare gaver—sølv, guld og juveler—og givet dem herredømmet over nogle af Judas befæstede byer. Men han havde udnævnt Joram til konge, for han var den førstefødte søn. 4Så snart Joram havde sikret sig magten, slog han alle sine brødre og flere af de israelitiske ledere ihjel. 5Han var 32 år gammel, da han blev konge, og han regerede i Jerusalem i otte år. 6Han fulgte i Israels kongers spor, for han havde giftet sig med en datter af Ahab. Derfor gjorde han, hvad der var ondt i Herrens øjne. 7Men på grund af den pagt, Herren havde etableret med David, ville han ikke fuldstændigt ødelægge Davids slægt. Han havde jo lovet, at Davids slægt aldrig skulle dø ud.
8Mens Joram regerede, løsrev Edoms folk sig fra Judas overherredømme og udnævnte deres egen konge. 9Kong Joram mønstrede sine officerer og stridsvogne for at slå oprøret ned. Undervejs blev han omringet af Edoms hær, men i ly af natten undslap han. 10Derfor har Edom indtil i dag opretholdt sin uafhængighed, og det samme er tilfældet med Libna, for Joram havde vendt sig fra Herren, sine fædres Gud. 11I Judas bjergområde byggede han afgudsoffersteder på højene. Således førte han Jerusalems indbyggere ud i utroskab mod Herren og ledte Judas folk på afveje.
12Da skrev profeten Elias følgende brev til Joram: „Herren, din forfar Davids Gud, siger: Fordi du ikke fulgte din far, Joshafats, og din farfar, Asas, gode eksempel, 13men syndede på lige fod med Israels konger og opfordrede Jerusalems indbyggere og hele Judas folk til at dyrke afguder, ligesom kong Ahab gjorde, og fordi du myrdede dine egne brødre, der var bedre end dig, 14vil Herren straffe både dig, dine børn og dine koner, samt fratage dig al din ejendom. 15Selv skal du rammes af en alvorlig og vedvarende tarmsygdom, som til sidst får dine indvolde til at sprænges.”
16Derefter lod Herren fjendskab opstå mellem kong Joram og filistrene, der fik støtte af nogle arabere, som boede nord for Kush. 17De rykkede frem mod Juda, gjorde indfald i landet og plyndrede kongepaladset for alt af værdi. Selv kongens sønner og koner tog de med sig, bortset fra den yngste søn, Ahazja. Nu havde Joram kun én søn tilbage.
18Kort efter ramte Herren Joram med en uhelbredelig sygdom i maven, 19og efter to års sygdom sprængtes hans indvolde, så han led en frygtelig død. Man brændte ingen røgelse til ære for ham, som man havde gjort, da hans forfædre døde.
20Joram var som sagt 32 år, da han blev konge, og han nåede at regere i Jerusalem i otte år. Ingen sørgede over hans død. Han blev begravet i Davidsbyen, men ikke i det kongelige familiegravsted.
