2 Cronici 1 – NTLR & OL

Nouă Traducere În Limba Română

2 Cronici 1:1-17

Prima vedenie a lui Solomon

(1 Regi 3:4-15)

1Solomon, fiul lui David, și‑a întărit domnia, iar Domnul, Dumnezeul lui, a fost cu el și l‑a înălțat foarte mult. 2Solomon a vorbit întregului Israel – căpeteniilor peste mii și peste sute, judecătorilor, tuturor conducătorilor lui Israel și capilor de familii. 3Apoi Solomon împreună cu întreaga adunare s‑au dus pe înălțimea care era în Ghivon, căci acolo se afla Cortul Întâlnirii lui Dumnezeu, pe care Moise, robul Domnului, îl făcuse în pustie. 4Chivotul lui Dumnezeu fusese luat de David din Chiriat-Iearim și dus în locul pe care David i‑l pregătise, căci el îi întinsese un cort la Ierusalim. 5Însă altarul de bronz pe care‑l făcuse Bețalel, fiul lui Uri, fiul lui Hur, se afla tot acolo, înaintea Tabernaculului Domnului. Solomon și adunarea L‑au căutat pe Domnul acolo. 6Solomon s‑a dus înaintea Domnului, acolo, la altarul de bronz, la Cortul Întâlnirii, și a adus pe el o mie de arderi‑de‑tot.

7În noaptea aceea, Dumnezeu i S‑a arătat lui Solomon și i‑a zis:

– Cere ce vrei să‑ți dau!

8Solomon I‑a răspuns lui Dumnezeu:

– Tu ai arătat o mare îndurare8 Ebr.: hesed, termen care apare frecvent (de peste 250 ori) în VT, având o varietate de sensuri (îndurare, bunătate, bunăvoință, milă, credincioșie, dragoste statornică). Se referă atât la relațiile dintre oameni, cât și, într‑un mod cu totul special, la relația dintre YHWH și Israel. Cel mai frecvent, se referă la loialitatea părților implicate în legământ (în special loialitatea lui YHWH, care este certă). Termenul, așa cum o dovedește varietatea de sensuri, cuprinde toate implicațiile loialității lui YHWH față de promisiunile legământului [peste tot în carte]. față de tatăl meu, David, și m‑ai făcut rege în locul lui. 9Acum, Doamne Dumnezeule, întărește‑Ți promisiunea făcută tatălui meu, David, căci Tu m‑ai făcut rege peste un popor numeros ca pulberea pământului. 10De aceea dă‑mi înțelepciune și cunoștință ca să pot conduce poporul acesta. Căci cine poate judeca10-11 Cu sensul de a conduce. acest popor al Tău atât de numeros?

11Dumnezeu i‑a răspuns lui Solomon:

– Pentru că aceasta a fost dorința inimii tale și nu ai cerut nici bogăție, nici belșug, nici glorie, nici moartea dușmanilor tăi și nici viață lungă, ci ai cerut înțelepciune și cunoștință pentru a‑Mi putea judeca poporul peste care te‑am făcut rege, 12înțelepciunea și cunoștința îți sunt date. Mai mult, îți voi da asemenea bogății, averi și glorie, cum nu s‑a mai văzut la niciunul din regii care au trăit înaintea ta și nici nu se va mai vedea la nimeni după tine.

13După aceea, Solomon a plecat de la înălțimea din Ghivon, unde se afla Cortul Întâlnirii, s‑a întors la Ierusalim și a domnit peste Israel.

Administrarea regatului de către Solomon

(1 Regi 10:26-29; 2 Cron. 9:25-28)

14Solomon a adunat care și cai; avea o mie patru sute de care și douăsprezece mii de cai,14 Sau: călăreți. pe care îi ținea în cetățile pentru care, precum și împreună cu el, la Ierusalim. 15Regele a făcut ca argintul și aurul să fie, în Ierusalim, la fel de obișnuite precum pietrele, iar cedrii la fel de numeroși precum sicomorii de pe zona deluroasă15 Sau: din Șefelah, zona cu dealuri joase, piemontană, situată între centrul muntos al Canaanului și țărmul Mediteranei.. 16Caii lui Solomon erau aduși din Egipt16 Sau: din Muzur; sau: din Musri, în Capadocia (Asia Mică). și din Kue16 Probabil Cilicia, în Asia Mică.; negustorii regelui îi cumpărau din Kue pe un preț stabilit. 17Ei cumpărau un car din Egipt cu șase sute de șecheli17 Aproximativ 7 kg. de argint, iar un cal cu o sută cincizeci de șecheli17 Aproximativ 2 kg.. Tot astfel, prin mâna lor, se aduceau cai și care pentru toți regii hitiților și pentru regii Aramului.

O Livro

2 Crónicas 1:1-17

Salomão pede sabedoria

(1 Rs 3.1-15)

1Salomão, filho do rei David, era agora o incontestado governante de Israel, porque o Senhor, seu Deus, era com ele e fez dele um poderoso rei.

2-3Salomão decidiu convocar todos os oficiais do exército e os juízes para Gibeão; também chamou todos os chefes políticos e religiosos de Israel. Levou-os ao cimo da colina, até à tenda do encontro, construída por Moisés, o homem ao serviço do Senhor, no tempo em que tinham andado pelo deserto. 4O rei David tinha levado a arca de Deus para Jerusalém, onde a colocou numa tenda levantada no lugar que tinha preparado, quando a mandou vir de Quiriate-Jearim. 5Também o altar de bronze, feito por Bezalel, filho de Uri e neto de Hur, ainda ali se encontrava defronte do velho tabernáculo. 6Salomão e aqueles que ele convocara reuniram-se diante dele, enquanto foram sacrificados 1000 holocaustos como oferta ao Senhor.

7Nessa noite, Deus apareceu a Salomão e disse-lhe: “Pede-me o que quiseres e dar-te-ei!”

8Salomão respondeu: “Ó Deus, tu foste extremamente bondoso para com o meu pai, David, e agora deste-me o reino. 9Só pretendo, ó Senhor Deus, que as tuas promessas se confirmem! A tua palavra, dirigida a meu pai, David, concretizou-se e fizeste-me rei sobre um povo tão numeroso como o pó da terra! 10Dá-me agora sabedoria e conhecimento para conduzi-lo com competência. Pois quem seria capaz de governar uma tão grande nação como esta?”

11Deus respondeu-lhe: “Sendo que o teu maior desejo é seres capaz de servir este povo e que não pretendeste nem riquezas nem honras pessoais, nem pediste que amaldiçoasse os teus inimigos, nem tão-pouco que te desse uma longa vida, mas sabedoria e conhecimento para guiar o meu povo, 12concedo-te o que me pediste, e ainda te darei tantas riquezas, prosperidade e honras como nenhum outro rei antes ou depois de ti! Não haverá depois de ti outro semelhante em toda a Terra!”

13Salomão deixou a tenda do encontro, desceu a colina e voltou para Jerusalém, para iniciar o seu mandato real sobre Israel.

O esplendor de Salomão

(1 Rs 10.26-29; 2 Cr 9.25-28)

14Organizou uma enorme força militar com 1400 carros de combate e recrutou 12 000 cavaleiros, para formarem uma guarda de proteção às cidades onde ficaram depositados os carros, ainda que alguns tivessem ficado em Jerusalém, sob o controlo direto do rei. 15Naqueles dias, o rei tornou a prata e o ouro tão abundantes como as pedras em Jerusalém; o cedro também não tinha muito mais valor do que a madeira de uma simples figueira brava de planície. 16Salomão enviou ao Egito especialistas no comércio de cavalos para comprarem manadas inteiras a preços especiais. 17Por esse tempo, os carros egípcios eram vendidos por 7 quilos de prata e os cavalos por cerca de 1,7 quilos de prata, e entregues em Jerusalém. Muitos eram posteriormente vendidos a reis hititas e arameus.