Nouă Traducere În Limba Română

2 Cronici 1:1-17

Prima vedenie a lui Solomon

(1 Regi 3:4-15)

1Solomon, fiul lui David, și‑a întărit domnia, iar Domnul, Dumnezeul lui, a fost cu el și l‑a înălțat foarte mult. 2Solomon a vorbit întregului Israel – căpeteniilor peste mii și peste sute, judecătorilor, tuturor conducătorilor lui Israel și capilor de familii. 3Apoi Solomon împreună cu întreaga adunare s‑au dus pe înălțimea care era în Ghivon, căci acolo se afla Cortul Întâlnirii lui Dumnezeu, pe care Moise, robul Domnului, îl făcuse în pustie. 4Chivotul lui Dumnezeu fusese luat de David din Chiriat-Iearim și dus în locul pe care David i‑l pregătise, căci el îi întinsese un cort la Ierusalim. 5Însă altarul de bronz pe care‑l făcuse Bețalel, fiul lui Uri, fiul lui Hur, se afla tot acolo, înaintea Tabernaculului Domnului. Solomon și adunarea L‑au căutat pe Domnul acolo. 6Solomon s‑a dus înaintea Domnului, acolo, la altarul de bronz, la Cortul Întâlnirii, și a adus pe el o mie de arderi‑de‑tot.

7În noaptea aceea, Dumnezeu i S‑a arătat lui Solomon și i‑a zis:

– Cere ce vrei să‑ți dau!

8Solomon I‑a răspuns lui Dumnezeu:

– Tu ai arătat o mare îndurare8 Ebr.: hesed, termen care apare frecvent (de peste 250 ori) în VT, având o varietate de sensuri (îndurare, bunătate, bunăvoință, milă, credincioșie, dragoste statornică). Se referă atât la relațiile dintre oameni, cât și, într‑un mod cu totul special, la relația dintre YHWH și Israel. Cel mai frecvent, se referă la loialitatea părților implicate în legământ (în special loialitatea lui YHWH, care este certă). Termenul, așa cum o dovedește varietatea de sensuri, cuprinde toate implicațiile loialității lui YHWH față de promisiunile legământului [peste tot în carte]. față de tatăl meu, David, și m‑ai făcut rege în locul lui. 9Acum, Doamne Dumnezeule, întărește‑Ți promisiunea făcută tatălui meu, David, căci Tu m‑ai făcut rege peste un popor numeros ca pulberea pământului. 10De aceea dă‑mi înțelepciune și cunoștință ca să pot conduce poporul acesta. Căci cine poate judeca10-11 Cu sensul de a conduce. acest popor al Tău atât de numeros?

11Dumnezeu i‑a răspuns lui Solomon:

– Pentru că aceasta a fost dorința inimii tale și nu ai cerut nici bogăție, nici belșug, nici glorie, nici moartea dușmanilor tăi și nici viață lungă, ci ai cerut înțelepciune și cunoștință pentru a‑Mi putea judeca poporul peste care te‑am făcut rege, 12înțelepciunea și cunoștința îți sunt date. Mai mult, îți voi da asemenea bogății, averi și glorie, cum nu s‑a mai văzut la niciunul din regii care au trăit înaintea ta și nici nu se va mai vedea la nimeni după tine.

13După aceea, Solomon a plecat de la înălțimea din Ghivon, unde se afla Cortul Întâlnirii, s‑a întors la Ierusalim și a domnit peste Israel.

Administrarea regatului de către Solomon

(1 Regi 10:26-29; 2 Cron. 9:25-28)

14Solomon a adunat care și cai; avea o mie patru sute de care și douăsprezece mii de cai,14 Sau: călăreți. pe care îi ținea în cetățile pentru care, precum și împreună cu el, la Ierusalim. 15Regele a făcut ca argintul și aurul să fie, în Ierusalim, la fel de obișnuite precum pietrele, iar cedrii la fel de numeroși precum sicomorii de pe zona deluroasă15 Sau: din Șefelah, zona cu dealuri joase, piemontană, situată între centrul muntos al Canaanului și țărmul Mediteranei.. 16Caii lui Solomon erau aduși din Egipt16 Sau: din Muzur; sau: din Musri, în Capadocia (Asia Mică). și din Kue16 Probabil Cilicia, în Asia Mică.; negustorii regelui îi cumpărau din Kue pe un preț stabilit. 17Ei cumpărau un car din Egipt cu șase sute de șecheli17 Aproximativ 7 kg. de argint, iar un cal cu o sută cincizeci de șecheli17 Aproximativ 2 kg.. Tot astfel, prin mâna lor, se aduceau cai și care pentru toți regii hitiților și pentru regii Aramului.

Nueva Versión Internacional (Castilian)

2 Crónicas 1:1-17

Salomón pide sabiduría

1:2-131R 3:4-15

1:14-171R 10:26-29; 2Cr 9:25-28

1Salomón hijo de David consolidó su reino, pues el Señor su Dios estaba con él y lo hizo muy poderoso.

2Salomón habló con todos los israelitas, es decir, con los jefes de mil y de cien soldados, con los gobernantes y con todos los jefes de las familias patriarcales de Israel. 3Luego, él y toda la asamblea que lo acompañaba se dirigieron al santuario de Gabaón, porque allí se encontraba la Tienda de la reunión con Dios que Moisés, siervo del Señor, había hecho en el desierto. 4El arca de Dios se encontraba en Jerusalén, en la tienda que David le había preparado cuando la trasladó desde Quiriat Yearín, 5pero el altar de bronce que había hecho Bezalel, hijo de Uri y nieto de Jur, estaba en Gabaón, frente al santuario del Señor. Por eso Salomón y los israelitas fueron a ese lugar para consultar al Señor. 6Allí, en presencia del Señor, Salomón subió al altar que estaba en la Tienda de reunión, y en él ofreció mil holocaustos. 7Aquella noche Dios se le apareció a Salomón y le dijo:

―Pídeme lo que quieras.

8Salomón respondió:

―Tú trataste con mucho amor a David mi padre, y a mí me has permitido reinar en su lugar. 9Señor y Dios, cumple ahora la promesa que le hiciste a mi padre David, pues tú me has hecho rey de un pueblo tan numeroso como el polvo de la tierra. 10Yo te pido sabiduría y conocimiento para gobernar a este gran pueblo tuyo; de lo contrario, ¿quién podrá gobernarlo?

11Entonces Dios le dijo a Salomón:

―Ya que has pedido sabiduría y conocimiento para gobernar a mi pueblo, sobre el cual te he hecho rey, y no has pedido riquezas ni bienes ni esplendor y ni siquiera la muerte de tus enemigos o una vida muy larga, 12te los otorgo. Pero además voy a darte riquezas, bienes y esplendor, como nunca los tuvieron los reyes que te precedieron ni los tendrán los que habrán de sucederte.

13Después de esto, Salomón bajó de la Tienda de reunión, que estaba en el santuario de Gabaón, y regresó a Jerusalén, desde donde reinó sobre Israel.

14Salomón multiplicó el número de sus caballos y de sus carros de combate; llegó a tener mil cuatrocientos carros y doce mil caballos, los cuales mantenía en las caballerizas y en su palacio de Jerusalén. 15El rey hizo que la plata y el oro fueran en Jerusalén tan comunes como las piedras, y que el cedro abundara como las higueras en la llanura. 16Los caballos de Salomón eran importados de Egipto y de Cilicia, donde los mercaderes de la corte los compraban al precio corriente. 17Un carro importado de Egipto costaba seiscientas monedas de plata;1:17 seiscientas monedas de plata. Lit. seiscientos [siclos] de plata. un caballo, ciento cincuenta. Además, estos carros y caballos se los vendían a todos los reyes hititas y sirios.