Nouă Traducere În Limba Română

2 Corintieni 1

1Pavel, apostol al lui Isus Cristos prin voia lui Dumnezeu, şi fratele Timotei, către biserica lui Dumnezeu care este în Corint, împreună cu toţi sfinţii care sunt în toată Ahaia[a]: har şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Cristos!

Mulţumiri Dumnezeului oricărei încurajări

Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Cristos, Tatăl îndurărilor şi Dumnezeul oricărei încurajări, Cel Care ne încurajează în toate necazurile noastre, pentru a-i putea încuraja pe cei ce sunt în orice necaz, cu încurajarea cu care noi înşine suntem încurajaţi de Dumnezeu. Aşa cum suferinţele lui Cristos abundă în noi, tot astfel, prin Cristos, suntem încurajaţi din abundenţă. Dacă noi avem necazuri, este pentru încurajarea şi mântuirea voastră; dacă noi suntem încurajaţi, este pentru încurajarea voastră, care vă ajută să răbdaţi aceleaşi suferinţe pe care le răbdăm şi noi. Nădejdea noastră cu privire la voi este fermă, pentru că ştim că, aşa cum sunteţi părtaşi cu noi în suferinţă, tot aşa sunteţi şi în încurajare.

Fraţilor, nu vrem să nu ştiţi despre necazurile pe care le-am avut în Asia[b], pentru că am avut greutăţi dincolo de puterea noastră, aşa încât pierduserăm şi nădejdea de a mai trăi. Ne-am simţit ca şi cum am fi primit condamnarea la moarte, ca să nu ne bazăm pe noi înşine, ci pe Dumnezeu, Care învie morţii; 10 El ne-a scăpat dintr-un mare pericol de moarte şi va continua să ne scape. În El nădăjduim că încă ne va mai scăpa. 11 Uniţi-vă să ne ajutaţi prin rugăciunile voastre şi mulţi vor mulţumi pentru noi[c] datorită darului dat nouă ca răspuns la rugăciunile multora.

Schimbarea unora dintre planurile lui Pavel

12 Lauda noastră este mărturia conştiinţei noastre, potrivit căreia noi ne-am comportat în lume, şi chiar mai mult faţă de voi, în curăţia şi sinceritatea care vin de la Dumnezeu, nu cu o înţelepciune firească[d], ci prin harul lui Dumnezeu. 13 Căci noi nu vă scriem altceva decât ceea ce puteţi citi şi înţelege. Şi nădăjduiesc că până la sfârşit veţi înţelege, 14 aşa cum aţi şi înţeles, în parte, că lauda voastră suntem noi, după cum şi voi veţi fi lauda noastră, în ziua Domnului nostru Isus.

15 Având această încredinţare, mi-am propus mai întâi să vin la voi, ca să aveţi parte de o a doua favoare. 16 Am vrut să vin la voi în drum spre Macedonia, să mă întorc din Macedonia tot pe la voi şi să fiu trimis de voi în Iudeea. 17 Deci, plănuind aceasta, m-am comportat eu oare cu uşurătate? Sau mi-am făcut planurile în mod firesc, gata să spun şi „da, da“ şi „nu, nu“? 18 Credincios este Dumnezeu, că vorbirea noastră faţă de voi nu este şi „da“, şi „nu“. 19 Căci Fiul lui Dumnezeu, Isus Cristos, pe Care noi L-am predicat printre voi, – eu, Silvanus[e] şi Timotei (, nu este „da“ şi „nu“, ci El este întotdeauna „da“, 20 pentru că în El toate promisiunile lui Dumnezeu sunt „da“. De aceea, prin El spunem „Amin!“, spre slava lui Dumnezeu. 21 Cel Care ne întăreşte împreună cu voi, în Cristos, şi Care ne-a uns, este Dumnezeu. 22 El ne-a şi pecetluit şi ne-a dat în inimă Duhul ca pe o garanţie.

23 Îl chem pe Dumnezeu ca martor al sufletului meu, spunându-vă că n-am mai venit în Corint tocmai ca să vă cruţ. 24 Nu că noi domnim peste credinţa voastră, ci suntem conlucrători cu voi pentru bucuria voastră, căci voi staţi fermi în credinţă.

Notas al pie

  1. 2 Corintieni 1:1 Provincie romană cu capitala la Corint
  2. 2 Corintieni 1:8 Este vorba despre provincia romană Asia, cu capitala de facto la Efes, privincie care ocupa, alături de alte provincii, aria geografică cunoscută ca Asia Mică
  3. 2 Corintieni 1:11 Multe mss conţin: voi
  4. 2 Corintieni 1:12 Lit.: carnală
  5. 2 Corintieni 1:19 O variantă a numelui Silas

Nádej pre kazdého

Druhý List Korinťanom 1

1 Milí bratia,

tento list vám píšem ako z Božej vôle apoštol Ježiša Krista, spolu s bratom Timotejom. Adresujem ho vám do Korintu, ale určený je všetkým kresťanom v Grécku.

Nech vás náš Otec Boh i Ježiš Kristus bohato obdarujú svojou milosťou a pokojom.

Vďaka za Božiu pomoc

Aký nevýslovne dobrý je náš Pán Boh. V ňom, Otcovi nášho Pána Ježiša Krista, máme nevyčerpateľný zdroj útechy a posily v skúškach a utrpeniach,

takže aj iných môžeme tešiť a posilňovať, keď je to potrebné. Rovnakú pomoc, akú sme my prijali od Pána Boha, rozdávame iným okolo seba.

Môžete si byť istí, že čím viac budeme trpieť pre Krista, tým hojnejšie nás zahrnie svojou útechou a povzbudí nás.

Kristovo utrpenie je mojím každodenným chlebom, ale to všetko je pre vašu záchranu. A on mi každý deň dáva novú silu a pokoj -- a to nech aj vás posilňuje vo vašich skúškach.

Ak prechádzate tým istým utrpením ako my, nebojím sa o vás, lebo zo zdroja našej útechy môžete čerpať aj vy.

Nebudem pred vami, milí bratia, tajiť, že tu v Malej Ázii sme prežili azda najťažšie chvíle v živote.

Už sa zdalo, že je s nami koniec, pripravovali sme sa na smrť. Cítim, že to muselo dôjsť tak ďaleko preto, aby sme sa už nespoliehali na nič iné len na Boha, ktorý má moc aj vzkriesiť mŕtvych.

10 Vytrhol nás priam z náručia smrti a verím, že nie naposledy.

11 Jednako vás prosím, aby ste na nás stále mysleli vo svojich modlitbách -- tým väčšmi budete potom Boha chváliť a ďakovať, že vás vypočul.

Pavlov vzťah ku Korinťanom

12 S čistým svedomím môžeme povedať, že vo všetkom sme sa k vám správali úprimne, ako nás viedol Pán Boh, a na to sme hrdí. Nič sme nerobili z ľudskej vypočítavosti, ale z Božej milosti. To platilo vždy aj vo vzťahu k vám.

13 Všetko, čo čítate v našich listoch, píšem z úprimného srdca.

14 Dúfam, že raz celkom pochopíte, čo azda zatiaľ chápete iba čiastočne, a tak až Kristus znova príde, nebudeme sa musieť za seba navzájom hanbiť, ale, naopak, budeme môcť byť jeden na druhého hrdí.

15 V tejto dôvere som vás chcel navštíviť už na ceste do Macedónska

16 a potom sa vrátiť do Judska zase cez Korint.

17 Prečo som svoj plán neskôr zmenil? Nebolo to z vrtkavosti ani z ľahkomyseľnosti.

18 Keď raz niečo poviem, tak to tak aj myslím; nikdy nevravím áno, keď myslím nie, a naopak.

19 Ani Boží Syn Pán Ježiš Kristus, tak ako sme vám rozprávali so Silvánom a Timotejom, nebol muž dvoch tvárí.

20 Jeho osoba je hmatateľným ÁNO na všetky sľuby, ktoré Pán Boh dal človeku. Preto tiež, keď k modlitbe pripájame amen, vlastne si pripomíname, že Pán Boh už na ne v Kristovi odpovedal, a oslavujeme ho za to.

21 Že ste v Kristu dostali ten istý nový život ako my, že v ňom dosiaľ pevne stojíme, to je len Božie dielo.

22 To on nás urobil svojím vlastníctvom, poveril svojím posolstvom a dal nám svoju pečať -- Svätého Ducha -- ako záruku všetkého, čo ešte pre nás pripravil.

23 Pán Boh vie, že to nebolo inak, ako vám tu píšem: Korint som sa nakoniec rozhodol vynechať iba preto, aby som vás ušetril stretnutia, ktoré by pre vás mohlo byť nepríjemné.

24 Nie že by som vám chcel vyčítať nedostatky vo vašej viere -- v tej si stojíte dobre.