Nouă Traducere În Limba Română

2 Corintieni 1

1Pavel, apostol al lui Isus Cristos prin voia lui Dumnezeu, şi fratele Timotei, către biserica lui Dumnezeu care este în Corint, împreună cu toţi sfinţii care sunt în toată Ahaia[a]: har şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Cristos!

Mulţumiri Dumnezeului oricărei încurajări

Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Cristos, Tatăl îndurărilor şi Dumnezeul oricărei încurajări, Cel Care ne încurajează în toate necazurile noastre, pentru a-i putea încuraja pe cei ce sunt în orice necaz, cu încurajarea cu care noi înşine suntem încurajaţi de Dumnezeu. Aşa cum suferinţele lui Cristos abundă în noi, tot astfel, prin Cristos, suntem încurajaţi din abundenţă. Dacă noi avem necazuri, este pentru încurajarea şi mântuirea voastră; dacă noi suntem încurajaţi, este pentru încurajarea voastră, care vă ajută să răbdaţi aceleaşi suferinţe pe care le răbdăm şi noi. Nădejdea noastră cu privire la voi este fermă, pentru că ştim că, aşa cum sunteţi părtaşi cu noi în suferinţă, tot aşa sunteţi şi în încurajare.

Fraţilor, nu vrem să nu ştiţi despre necazurile pe care le-am avut în Asia[b], pentru că am avut greutăţi dincolo de puterea noastră, aşa încât pierduserăm şi nădejdea de a mai trăi. Ne-am simţit ca şi cum am fi primit condamnarea la moarte, ca să nu ne bazăm pe noi înşine, ci pe Dumnezeu, Care învie morţii; 10 El ne-a scăpat dintr-un mare pericol de moarte şi va continua să ne scape. În El nădăjduim că încă ne va mai scăpa. 11 Uniţi-vă să ne ajutaţi prin rugăciunile voastre şi mulţi vor mulţumi pentru noi[c] datorită darului dat nouă ca răspuns la rugăciunile multora.

Schimbarea unora dintre planurile lui Pavel

12 Lauda noastră este mărturia conştiinţei noastre, potrivit căreia noi ne-am comportat în lume, şi chiar mai mult faţă de voi, în curăţia şi sinceritatea care vin de la Dumnezeu, nu cu o înţelepciune firească[d], ci prin harul lui Dumnezeu. 13 Căci noi nu vă scriem altceva decât ceea ce puteţi citi şi înţelege. Şi nădăjduiesc că până la sfârşit veţi înţelege, 14 aşa cum aţi şi înţeles, în parte, că lauda voastră suntem noi, după cum şi voi veţi fi lauda noastră, în ziua Domnului nostru Isus.

15 Având această încredinţare, mi-am propus mai întâi să vin la voi, ca să aveţi parte de o a doua favoare. 16 Am vrut să vin la voi în drum spre Macedonia, să mă întorc din Macedonia tot pe la voi şi să fiu trimis de voi în Iudeea. 17 Deci, plănuind aceasta, m-am comportat eu oare cu uşurătate? Sau mi-am făcut planurile în mod firesc, gata să spun şi „da, da“ şi „nu, nu“? 18 Credincios este Dumnezeu, că vorbirea noastră faţă de voi nu este şi „da“, şi „nu“. 19 Căci Fiul lui Dumnezeu, Isus Cristos, pe Care noi L-am predicat printre voi, – eu, Silvanus[e] şi Timotei (, nu este „da“ şi „nu“, ci El este întotdeauna „da“, 20 pentru că în El toate promisiunile lui Dumnezeu sunt „da“. De aceea, prin El spunem „Amin!“, spre slava lui Dumnezeu. 21 Cel Care ne întăreşte împreună cu voi, în Cristos, şi Care ne-a uns, este Dumnezeu. 22 El ne-a şi pecetluit şi ne-a dat în inimă Duhul ca pe o garanţie.

23 Îl chem pe Dumnezeu ca martor al sufletului meu, spunându-vă că n-am mai venit în Corint tocmai ca să vă cruţ. 24 Nu că noi domnim peste credinţa voastră, ci suntem conlucrători cu voi pentru bucuria voastră, căci voi staţi fermi în credinţă.

Notas al pie

  1. 2 Corintieni 1:1 Provincie romană cu capitala la Corint
  2. 2 Corintieni 1:8 Este vorba despre provincia romană Asia, cu capitala de facto la Efes, privincie care ocupa, alături de alte provincii, aria geografică cunoscută ca Asia Mică
  3. 2 Corintieni 1:11 Multe mss conţin: voi
  4. 2 Corintieni 1:12 Lit.: carnală
  5. 2 Corintieni 1:19 O variantă a numelui Silas

New American Standard Bible

2 Corinthians 1

Introduction

1Paul, an apostle of Christ Jesus by the will of God, and Timothy our brother,

To the church of God which is at Corinth with all the [a]saints who are throughout Achaia:

Grace to you and peace from God our Father and the Lord Jesus Christ.

Blessed be the God and Father of our Lord Jesus Christ, the Father of mercies and God of all comfort, who comforts us in all our affliction so that we will be able to comfort those who are in [b]any affliction with the comfort with which we ourselves are comforted by God. For just as the sufferings of Christ are [c]ours in abundance, so also our comfort is abundant through Christ. But if we are afflicted, it is for your comfort and salvation; or if we are comforted, it is for your comfort, which is effective in the patient enduring of the same sufferings which we also suffer; and our hope for you is firmly grounded, knowing that as you are sharers of our sufferings, so also you are sharers of our comfort.

For we do not want you to be unaware, brethren, of our affliction which came to us in [d]Asia, that we were burdened excessively, beyond our strength, so that we despaired even of life; [e]indeed, we had the sentence of death within ourselves so that we would not trust in ourselves, but in God who raises the dead; 10 who delivered us from so great a peril of death, and will deliver us, [f]He on whom we have set our hope. And He will yet deliver us, 11 you also joining in helping us through your prayers, so that thanks may be given by many persons on our behalf for the favor bestowed on us through the prayers of many.

Paul’s Integrity

12 For our [g]proud confidence is this: the testimony of our conscience, that in holiness and godly sincerity, not in fleshly wisdom but in the grace of God, we have conducted ourselves in the world, and especially toward you. 13 For we write nothing else to you than what you read and understand, and I hope you will understand until the end; 14 just as you also partially did understand us, that we are your reason to be proud as you also are ours, in the day of our Lord Jesus.

15 In this confidence I intended at first to come to you, so that you might [h]twice receive a [i]blessing; 16 [j]that is, to pass [k]your way into Macedonia, and again from Macedonia to come to you, and by you to be helped on my journey to Judea. 17 Therefore, I was not vacillating when I intended to do this, was I? Or what I purpose, do I purpose according to the flesh, so that with me there will be yes, yes and no, no at the same time? 18 But as God is faithful, our word to you is not yes and no. 19 For the Son of God, Christ Jesus, who was preached among you by us—by me and Silvanus and Timothy—was not yes and no, but is yes in Him. 20 For as many as are the promises of God, in Him they are yes; therefore also through Him is our Amen to the glory of God through us. 21 Now He who establishes us with you in Christ and anointed us is God, 22 who also sealed us and gave us the Spirit in our hearts as a [l]pledge.

23 But I call God as witness [m]to my soul, that to spare you I did not come again to Corinth. 24 Not that we lord it over your faith, but are workers with you for your joy; for in your faith you are standing firm.

Notas al pie

  1. 2 Corinthians 1:1 Or holy ones
  2. 2 Corinthians 1:4 Lit every
  3. 2 Corinthians 1:5 Lit to us
  4. 2 Corinthians 1:8 I.e. west coast province of Asia Minor
  5. 2 Corinthians 1:9 Lit but we ourselves
  6. 2 Corinthians 1:10 One early ms reads on whom we have set our hope that He will also
  7. 2 Corinthians 1:12 Lit boasting
  8. 2 Corinthians 1:15 Lit have a second grace
  9. 2 Corinthians 1:15 One early ms reads joy
  10. 2 Corinthians 1:16 Lit and
  11. 2 Corinthians 1:16 Lit through you into
  12. 2 Corinthians 1:22 Or down payment
  13. 2 Corinthians 1:23 Lit upon