Lăcașul nostru ceresc
1Căci noi știm că, dacă este distrusă casa cortului nostru pământesc, avem o clădire de la Dumnezeu, o casă veșnică în ceruri, care nu este făcută de mâini omenești. 2Căci gemem în cortul acesta, tânjind să ne îmbrăcăm peste el cu lăcașul nostru ceresc2 În concepția iudaică și în concepția greacă timpurie, duhurile lipsite de trup sălășluiau sub pământ, fiind incapabile să‑și ducă existența în altă parte a universului. Pavel îi asigură pe credincioși că învierea va fi în trup., 3desigur dacă, după ce vom fi îmbrăcați, nu vom fi3 Unele mss conțin: ceresc, desigur dacă, atunci când ne vom dezbrăca de el, nu vom fi. găsiți goi. 4În timp ce suntem în acest cort, gemem și suntem împovărați, nu pentru că dorim să fim dezbrăcați de el, ci pentru că dorim să fim îmbrăcați, astfel încât ceea ce este muritor să fie înghițit de viață. 5Și Cel Ce ne‑a pregătit chiar pentru aceasta este Dumnezeu, Care ne‑a dat garanția5 Vezi nota de la 1:22. Duhului.
6Așadar, întotdeauna suntem plini de încredere, și știm că, atât timp cât suntem acasă în trup, suntem departe de Domnul. 7Căci noi umblăm prin credință, nu prin vedere. 8Astfel, suntem plini de încredere și ne place mult mai mult să fim departe de trup și acasă cu Domnul. 9De aceea ne și străduim să‑I fim plăcuți, fie că suntem acasă, fie că suntem departe de casă. 10Căci toți trebuie să ne înfățișăm înaintea tronului de judecată al lui Cristos, pentru ca fiecare să‑și primească răsplata potrivit cu ceea ce a făcut în timp ce era în trup, fie bine, fie rău.
Mesajul împăcării
11Așadar, cunoscând frica de Domnul, îi convingem pe oameni. Însă noi suntem pe deplin cunoscuți de către Dumnezeu și sper că suntem cunoscuți și în conștiințele voastre. 12Noi nu ne recomandăm din nou înaintea voastră, ci vă dăm un prilej de a vă lăuda cu noi, ca să puteți răspunde celor care se laudă cu înfățișarea, și nu cu inima. 13Într-adevăr, dacă ne‑am ieșit din minți, pentru Dumnezeu ne‑am ieșit; dacă suntem întregi la minte, pentru voi suntem. 14Căci dragostea lui Cristos ne constrânge, întrucât considerăm că, dacă Unul a murit în locul tuturor, toți deci au murit. 15El a murit pentru toți, astfel încât cei vii să nu mai trăiască pentru ei înșiși, ci pentru Cel Ce a murit și a fost înviat pentru ei.
16Astfel, de acum, noi nu mai cunoaștem pe nimeni în felul oamenilor. Chiar dacă odată L‑am cunoscut pe Cristos în felul oamenilor, acum nu‑L mai cunoaștem așa. 17Astfel, dacă cineva este în Cristos, este o nouă creație17 Gr.: ktisis, termen care se referă, în general, la o nouă creație, la un nou așezământ, dar care ar putea fi tradus aici și cu zidire, pentru a fi în armonie cu întreg contextul în care vorbește despre o nouă casă, o nouă zidire realizată de Dumnezeu. Termenul poate avea și sensul de ceea ce este creat (făptură, ființă).. Cele vechi s‑au dus. Iată, toate au devenit noi! 18Și toate acestea sunt de la Dumnezeu, Care, prin Cristos, ne‑a împăcat cu Sine și ne‑a dat slujba împăcării: 19aceea că Dumnezeu era în Cristos, împăcând lumea cu Sine, fără a lua în considerare nelegiuirile19 Gr.: paraptoma, care literal înseamnă a călca alături. lor, și a pus în noi Cuvântul împăcării. 20Noi suntem deci ambasadori ai lui Cristos și, ca și cum Dumnezeu ar îndemna prin noi, vă rugăm fierbinte, în Numele lui Cristos: împăcați‑vă cu Dumnezeu! 21El, pentru noi, L‑a făcut păcat pe Cel Ce n‑a cunoscut păcatul, pentru ca, în El, să devenim dreptatea lui Dumnezeu.
Przyszłe ciała
1Wiemy przecież, że gdy runie doczesny dom, którym jest nasze ciało, otrzymamy od Boga nowe mieszkanie w niebie, które nie będzie zbudowane przez ludzi. 2Obecne ciało sprawia nam wiele trudności, dlatego tęsknimy za tym nowym ciałem w niebie. 3Nie będziemy bowiem bezcielesnymi duchami, ale otrzymamy nowe ciała.
4Chociaż trudno nam żyć w naszych obecnych ciałach, to nie chcielibyśmy umrzeć i rozstać się z nimi. Wolelibyśmy, aby zostały one od razu zastąpione przez te nowe ciała niebiańskie. 5Pamiętajcie, że to Bóg jest Tym, który to wszystko dla nas przygotował, a jako gwarancję już teraz dał nam Ducha Świętego. 6Dlatego możemy być pewni, że da nam to, co przygotował. Teraz bowiem, żyjąc w naszych śmiertelnych ciałach, nie jesteśmy jeszcze w naszym prawdziwym domu—u Pana. 7Idziemy więc przez życie kierując się wiarą, a nie tym, co widzimy. 8Wiedząc o tym wszystkim, nie boimy się śmierci i wolelibyśmy już pożegnać nasze ciała i odejść do Pana. 9Zawsze pragniemy też czynić to, co Mu się podoba—niezależnie od tego, czy jeszcze żyjemy w tych ciałach, czy nie. 10Wszyscy bowiem staniemy przed sądem Chrystusa. I każdy otrzyma wtedy to, na co zasłużył dobrymi lub złymi czynami, dokonanymi w ziemskim ciele.
Misja pojednania
11Wiemy, że Bóg oczekuje respektu, dlatego zachęcamy ludzi do przyjęcia dobrej nowiny. Bóg wie, dlaczego to czynimy, a mamy nadzieję, że nasze intencje są jasne także dla was i że nie budzą waszych zastrzeżeń. 12Nie chcemy zabiegać o waszą przychylność. Pragniemy jedynie, abyście mogli być z nas dumni i byście mieli argument przeciwko tym, którzy szczycą się sprawami powierzchownymi, a nie zwracają uwagi na stan swojego serca. 13Jeśli postępujemy jak szaleńcy, robimy to dla Boga. A jeśli zachowujemy rozsądek, czynimy to ze względu na was. 14Jesteśmy bowiem owładnięci miłością Chrystusa i twierdzimy, że skoro On jeden umarł za wszystkich, to znaczy, że wszyscy poumierali. 15Taka bowiem jest prawda: Jezus umarł za wszystkich, aby ci, którzy dzięki Niemu żyją, odtąd żyli już nie dla siebie, ale dla Tego, który za nich umarł i zmartwychwstał.
16Dlatego my nie patrzymy już na nikogo z ludzkiego punktu widzenia. A nawet jeśli poznaliśmy Chrystusa jako człowieka, to już w ten sposób na Niego nie patrzymy. 17Jeśli ktoś bowiem uwierzył Chrystusowi, jest zupełnie nową istotą. To, co było kiedyś, minęło. Teraz zaczęło się coś zupełnie nowego.
18A wszystko to pochodzi od Boga, który dzięki Chrystusowi pojednał nas ze sobą i—co więcej—powierzył nam misję jednania z Nim innych ludzi. 19Bóg przez Chrystusa pojednał bowiem ze sobą świat, nie wypominając ludziom ich grzechów, nam zaś polecił przekazywać innym wieść o tym pojednaniu. 20Mając więc za sobą autorytet Chrystusa, jesteśmy wysłannikami samego Boga, który przez nas przemawia do ludzi. Dlatego w imieniu Chrystusa błagamy: Pojednajcie się z Bogiem! 21Chrystus nigdy nie zgrzeszył, ale Bóg obciążył Go karą za nasze grzechy, abyśmy dzięki Niemu mogli zostać uniewinnieni przez Boga.
