Slujitorii Noului Legământ
1Începem noi iarăși să ne recomandăm pe noi înșine? Sau nu cumva avem nevoie, așa cum au unii, de scrisori de recomandare către voi sau de la voi? 2Voi înșivă sunteți scrisoarea noastră, scrisă în inimile noastre, cunoscută și citită de toți oamenii, 3fiind arătați că sunteți o scrisoare a lui Cristos prin slujirea noastră, scrisă nu cu cerneală, ci cu Duhul Dumnezeului cel Viu, nu pe table de piatră, ci pe niște table care sunt inimi de carne.
4O astfel de încredere avem, prin Cristos, înaintea lui Dumnezeu. 5Nu pentru că suntem destoinici, prin noi înșine, să gândim ceva ca fiind de la noi. Dimpotrivă, destoinicia noastră vine de la Dumnezeu, 6Care ne‑a și făcut destoinici să fim slujitori ai unui Legământ nou, nu al literei, ci al Duhului, pentru că litera ucide, dar Duhul dă viață.
Slava mai măreață a Noului Legământ
7Dar dacă slujba morții, încrustată în litere pe pietre, a fost cu slavă, astfel încât fiii lui Israel n‑au putut privi la fața lui Moise, din cauza slavei feței lui, trecătoare cum era, 8cum nu va fi mai degrabă slujba Duhului cu slavă?! 9Căci, dacă în slujba condamnării a fost slavă, cu mult mai mult slujba dreptății are din belșug slavă! 10Fiindcă, în acest caz, ceea ce a fost slăvit, n‑a fost, de fapt, slăvit, din cauza slavei care o întrece cu mult. 11Într-adevăr, dacă ceea ce era trecător a fost cu slavă, cu mult mai mult este cu slavă ceea ce rămâne.
12Deci, întrucât avem o astfel de speranță, ne purtăm cu mare îndrăzneală 13și nu ca Moise, care își punea un văl peste față pentru ca fiii lui Israel să nu se uite la sfârșitul a ceea ce era trecător. 14Însă mințile lor au fost împietrite. Căci până în ziua de azi, același văl rămâne neridicat când ei citesc din Vechiul Legământ, pentru că doar în Cristos acest văl este înlăturat. 15Chiar până astăzi, oricând este citit Moise, pe inima lor este un văl, 16dar atunci când cineva se întoarce la Domnul, vălul este luat16 Vezi Ex. 34:34.. 17Iar Domnul este Duhul17 În greacă, ambii termeni, atât Domnul, cât și Duhul, sunt cu articol. Apostolul dorește să transmită indirect că și Duhul Sfânt este Dumnezeu., și acolo unde este Duhul Domnului este libertate. 18Iar noi toți, cu fața neacoperită, reflectând18 Termenul grecesc înseamnă și a contempla. slava Domnului ca într‑o oglindă, suntem transformați după același chip al Său, din slavă în slavă, întocmai ca de la Domnul, Duhul.
1¿Acaso comenzamos otra vez a recomendarnos a nosotros mismos? ¿O acaso tenemos que presentarles o pedirles a ustedes cartas de recomendación, como hacen algunos? 2Ustedes mismos son nuestra carta, escrita en nuestro corazón, conocida y leída por todos. 3Es evidente que ustedes son una carta de Cristo, expedida3:3 expedida. Lit. ministrada. por nosotros, escrita no con tinta, sino con el Espíritu del Dios viviente; no en tablas de piedra, sino en tablas de carne, en los corazones.
4Esta es la confianza que delante de Dios tenemos por medio de Cristo. 5No es que nos consideremos competentes en nosotros mismos. Nuestra capacidad viene de Dios. 6Él nos ha capacitado para ser servidores de un nuevo pacto, no el de la letra, sino el del Espíritu; porque la letra mata, pero el Espíritu da vida.
La gloria del nuevo pacto
7El ministerio que causaba muerte, el que estaba grabado con letras en piedra, fue tan glorioso que los israelitas no podían mirar la cara de Moisés debido a la gloria que se reflejaba en su rostro, la cual ya se estaba extinguiendo. 8Pues bien, si aquel ministerio fue así, ¿no será todavía más glorioso el ministerio del Espíritu? 9Si es glorioso el ministerio que trae condenación, ¡cuánto más glorioso será el ministerio que trae la justicia! 10En efecto, lo que fue glorioso ya no lo es, si se compara con esta excelsa gloria. 11Y, si vino con gloria lo que ya se estaba extinguiendo, ¡cuánto mayor será la gloria de lo que permanece!
12Así que, como tenemos tal esperanza, actuamos con plena confianza. 13No hacemos como Moisés, quien se ponía un velo sobre el rostro para que los israelitas no vieran el fin del resplandor que se iba extinguiendo. 14Sin embargo, la mente de ellos se embotó, de modo que hasta el día de hoy tienen puesto el mismo velo al leer el antiguo pacto. El velo no les ha sido quitado, porque solo se quita en Cristo. 15Hasta el día de hoy, siempre que leen a Moisés, un velo les cubre el corazón. 16Pero cada vez que alguien se vuelve al Señor, el velo es quitado. 17Ahora bien, el Señor es el Espíritu, y donde está el Espíritu del Señor, allí hay libertad. 18Así, todos nosotros, que con el rostro descubierto reflejamos3:18 reflejamos. Alt. contemplamos. como en un espejo la gloria del Señor, somos transformados a su semejanza con más y más gloria por la acción del Señor, que es el Espíritu.
