1Astfel, am hotărât în mine însumi să nu mai vin din nou la voi cu întristare. 2Căci, dacă eu vă întristez, atunci cine mă mai înveselește pe mine, dacă nu cel întristat de mine? 3Și am scris în felul acesta, pentru ca, atunci când voi veni, să nu fiu întristat de cei care ar trebui să mă bucure, căci sunt convins, cu privire la voi toți, că bucuria mea este bucuria voastră, a tuturor. 4Căci v‑am scris cu mult necaz și durere în inimă, printre multe lacrimi, nu ca să vă întristați, ci ca să cunoașteți dragostea nespus de mare pe care o am față de voi.
Iertarea celui păcătos
5Dacă cineva a fost un motiv de întristare, nu pe mine m‑a întristat, ci, într‑o oarecare măsură, ca să nu fiu prea sever, pe voi toți. 6Este destul pentru acesta pedeapsa dată de cei mai mulți. 7Astfel, dimpotrivă, ar trebui mai degrabă să‑l iertați și să‑l încurajați, ca să nu fie copleșit de prea multă întristare. 8De aceea, vă îndemn să vă întăriți dragostea față de el. 9Căci v‑am scris și ca să vă încerc caracterul, să aflu dacă sunteți ascultători în toate. 10Pe cine iertați voi îl iert și eu. Căci ceea ce am iertat, dacă am iertat ceva, a fost de dragul vostru, în prezența lui Cristos, 11ca să nu‑l lăsăm pe Satan11 Cuvânt împrumutat din ebraică, însemnând vrăjmaș sau acuzator. Ulterior acesta a devenit un nume propriu folosit cu referire la cel care este acuzatorul, în mod special în perioada NT. Termenul diabolos este traducerea grecească a lui Satan. să profite de noi, pentru că noi nu suntem în necunoștință de planurile lui.
12Când am venit la Troa pentru Evanghelia12 Termenul Evanghelie înseamnă: Vestea Bună [peste tot în carte]. lui Cristos și mi‑a fost deschisă o ușă de către Domnul, 13n‑am avut liniște în duhul meu, pentru că nu l‑am găsit acolo pe Titus, fratele meu. Astfel, mi‑am luat rămas bun de la ei și m‑am dus în Macedonia.
Lucrarea apostolică
14Dar mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu, Care întotdeauna ne face să triumfăm în Cristos și răspândește prin noi în orice loc aroma cunoașterii Lui. 15Căci, pentru Dumnezeu, noi suntem mireasma lui Cristos printre cei ce sunt mântuiți și printre cei ce pier – 16pentru aceștia o aromă de la moarte spre moarte, iar pentru aceia o aromă de la viață spre viață. Și cine este destoinic pentru aceste lucruri? 17Căci noi nu suntem asemenea celor mulți, care profită de pe urma Cuvântului17 Sau: care corup Cuvântul lui Dumnezeu, ci vorbim înaintea17 Sau: în prezența lui lui Dumnezeu, în Cristos, din sinceritate, ca din partea lui Dumnezeu.
1Contudo, disse para mim mesmo que não iria fazer-vos uma nova visita em que tivesse de vos entristecer. 2E se eu vos deixar tristes, quem me fará a mim feliz, senão aqueles a quem entristeci? 3Foi por essa razão que vos escrevi daquela maneira na minha última carta, para que possam pôr as coisas em ordem, antes que eu chegue. Assim não serei entristecido justamente por aqueles que deveriam ser os primeiros a dar-me grande satisfação. Sinto a vossa felicidade tão ligada à minha que estou certo que só poderão sentir-se felizes se for ter convosco com alegria. 4Podem crer que me foi extremamente penoso escrever-vos aquela carta! Foi com o coração apertado que o fiz, e cheguei a chorar. Não queria ferir-vos; queria que sentissem a profunda afeição que vos tenho.
Perdão para o pecador confirmado
5Lembrem-se que o homem que causou aquela perturbação não foi tanto a mim que afligiu, mas sobretudo a vocês todos. 6Aliás, ele já foi bastante castigado com a reprovação unânime. 7É pois agora o momento de perdoá-lo e de lhe mostrar simpatia. Pois de contrário a amargura e o desânimo podem até impedi-lo de se reabilitar. 8Por isso, peço-vos que lhe testemunhem o vosso amor.
9Se vos escrevi daquela maneira foi também para verificar até que ponto iria a vossa obediência. 10Quando perdoaram aquele homem, eu perdoei-o também. E quando lhe perdoei tudo que havia para perdoar, fi-lo com a autoridade de Cristo para vosso bem, 11e para que Satanás não tome vantagem de tal situação, pois não ignoramos os seus processos.
Ministros da nova aliança
12Pois bem, quando cheguei à cidade de Tróade, o Senhor deparou-me esplêndidas oportunidades de pregar o evangelho. 13Mas o irmão Tito não estava ali, como combinado, e eu não podia descansar sem saber dele. Por isso, despedi-me dos crentes e parti para a Macedónia.
14Graças a Deus, porque seguimos a carreira triunfal de Cristo e, seja por onde for que passemos, se espalha o perfume do conhecimento dele, por intermédio do nosso testemunho. 15E para Deus sobe, das nossas vidas, o saudável perfume da presença de Cristo em nós, que é notado por todos, tanto pelos salvos como pelos inconvertidos. 16Para estes últimos é um cheiro de morte, da condenação de Deus; mas para os outros esse cheiro é um perfume que lembra a vida. E quem afinal é competente para uma tarefa como esta? 17Nós não somos como negociantes, e há muitos por aí que pregam para ganhar dinheiro. Nós pregamos a mensagem de Deus com sinceridade e com a autoridade que Cristo nos dá, pois sabemos que Deus nos observa.
