Pavel și falșii apostoli
1O, dacă ați îngădui puțină nesăbuință din partea mea! Îngăduiți‑mă deci1 Sau: din partea mea, dar deja mă și îndurați.! 2Căci sunt gelos pe voi cu gelozia lui Dumnezeu, fiindcă v‑am logodit cu un bărbat ca să vă înfățișez înaintea lui Cristos ca pe o fecioară curată. 3Mi‑e teamă însă că, așa cum șarpele a înșelat‑o pe Eva cu viclenia lui, gândurile voastre să nu fie pervertite de la sinceritatea și curăția față de Cristos. 4Căci dacă vine cineva și vă predică un alt Isus decât Cel pe Care vi L‑am predicat noi sau dacă primiți un alt duh decât Cel pe Care L‑ați primit ori o altă evanghelie decât cea pe care ați primit‑o, voi îngăduiți cu ușurință toate acestea!
5Însă eu consider că nu le sunt inferior în nicio privință acelor „apostoli foarte distinși“. 6Chiar dacă sunt neinstruit în vorbire, nu sunt însă și în cunoaștere; și v‑am arătat aceasta în orice fel și în toate lucrurile. 7Sau am făcut oare un păcat, când m‑am smerit pe mine însumi ca să fiți înălțați voi, pentru că v‑am vestit fără plată Evanghelia lui Dumnezeu? 8Am prădat8 Verb folosit de obicei în contextul militar. Tonul întrebuințat de Pavel este unul hiperbolic, intenția lui fiind aceea de a evidenția contrastul și a produce în corinteni reacția dorită. alte biserici, primind plată de la ele, ca să vă slujesc vouă, 9iar când eram cu voi și am fost în nevoie, n‑am împovărat pe nimeni, căci frații care au venit din Macedonia au împlinit nevoia mea. M‑am păzit în orice privință și mă voi păzi să fiu o povară pentru voi. 10Așa cum adevărul lui Cristos este în mine, nimeni nu va opri această laudă a mea în regiunile Ahaiei10 Vezi nota de la 1:1.. 11De ce? Pentru că nu vă iubesc? Dumnezeu știe că vă iubesc.
12Voi continua să fac ceea ce fac, ca să tai prilejul celor ce caută un prilej să fie recunoscuți ca egali ai noștri în lucrurile cu care se laudă, 13pentru că astfel de oameni sunt apostoli falși, lucrători care înșală, deghizându‑se în apostoli ai lui Cristos. 14Și nu este de mirare, pentru că însuși Satan se deghizează în înger de lumină. 15Deci, nu este mare lucru dacă și slujitorii săi se deghizează în slujitori ai dreptății. Sfârșitul lor va fi după faptele lor.
Suferințele lui Pavel pentru Cristos
16Vă spun din nou: nimeni să nu creadă că sunt nesăbuit, dar, dacă o faceți, atunci primiți‑mă ca pe un nesăbuit, ca să mă laud și eu puțin! 17Ceea ce spun cu această încredere lăudăroasă, nu spun potrivit Domnului, ci ca din nesăbuință. 18Întrucât mulți se laudă potrivit firii, mă voi lăuda și eu. 19Căci voi, fiind înțelepți, îi îngăduiți cu bucurie pe cei nesăbuiți! 20Da, voi îngăduiți dacă cineva vă înrobește, dacă cineva vă devorează, dacă cineva răpește ce‑i al vostru, dacă cineva se înalță pe sine împotriva voastră, dacă cineva vă lovește peste față. 21Spre rușinea mea o spun: noi am fost slabi în privința aceasta.
Dar cu orice altceva ar îndrăzni cineva să se laude – vorbesc în nesăbuință – îndrăznesc și eu! 22Sunt ei evrei? Și eu sunt! Sunt ei israeliți? Și eu sunt! Sunt ei sămânță a lui Avraam? Și eu sunt! 23Sunt ei slujitori ai lui Cristos? – vorbesc ca un ieșit din minți. Eu sunt și mai mult! În osteneli, mult mai mult; în închisori, mult mai mult, în biciuiri, mult mai aspru, adesea în pericol de moarte. 24De cinci ori am primit de la iudei patruzeci de lovituri fără una, 25de trei ori am fost bătut cu nuiele, o dată s‑a aruncat cu pietre în mine, de trei ori am naufragiat, am fost o zi și o noapte în adâncul25 Posibil aici cu sensul de: în largul. mării, 26adesea în călătorii, în pericole pe râuri, în pericole din cauza tâlharilor, în pericole din cauza celor din neamul meu, în pericole din cauza neamurilor, în pericole în cetate, în pericole în pustie, în pericole pe mare, în pericole printre frații falși, 27în muncă și osteneală, adesea în nopți nedormite, în foame și sete, adesea în posturi, în frig și fără haine 28și, pe lângă lucrurile de afară, era și preocuparea mea zilnică: grija pentru toate bisericile. 29Cine este neputincios și eu să nu fiu neputincios? Cine este împins în păcat și eu să nu ard?
30Dacă trebuie să mă laud, mă voi lăuda cu lucrurile privitoare la neputința mea. 31Dumnezeu și Tatăl Domnului Isus, Care este binecuvântat în veci, știe că nu mint. 32În Damasc, guvernatorul regelui Areta32 Areta al IV‑lea (care a domnit între anii 9 î.Cr.–40 d.Cr.), socrul lui Irod Antipa, rege peste nabateeni (pentru Irod Antipa, vezi nota de la F.A. 4:27). a păzit cetatea Damasc ca să mă prindă, 33dar am fost coborât într‑un coș, printr‑o fereastră din zid, și am scăpat din mâinile lui.
Mise en garde contre les faux apôtres
1Ah ! J’aimerais que vous supportiez aussi de ma part un peu de folie. Oui, supportez-moi ! 2Car je brûle pour vous d’un amour qui vient de Dieu lui-même. Je vous ai, en effet, fiancés à un seul époux pour vous présenter à Christ comme une jeune fille pure.
3Or, j’ai bien peur que vous laissiez votre esprit se corrompre et se détourner de votre attachement sincère et pur11.3 Le terme pur est absent de certains manuscrits. à Christ, comme Eve s’est laissé séduire par le mensonge « tortueux » du serpent. 4Si quelqu’un vient vous annoncer un autre Jésus que celui que nous avons prêché, vous le supportez fort bien ! Vous supportez bien, aussi, de recevoir un autre esprit que celui que vous avez reçu, ou un autre Evangile que celui que vous avez accepté.
5J’estime cependant n’être en rien inférieur à ces « super-apôtres » ! 6Je ne suis peut-être pas un « brillant orateur », mais je sais au moins de quoi je parle – nous vous en avons donné la preuve à tous égards et en toutes circonstances.
7Ai-je commis une faute en m’abaissant moi-même pour vous élever en vous annonçant gratuitement l’Evangile de Dieu ? 8J’ai dépouillé d’autres Eglises qui m’ont régulièrement envoyé de l’argent pour que j’exerce mon ministère parmi vous. 9Pendant tout mon séjour chez vous, je n’ai été à la charge de personne, quoique je me sois trouvé dans le besoin. Ce sont des frères venus de Macédoine qui ont pourvu à ce qui me manquait. En tout, je me suis gardé d’être à votre charge, et je m’en garderai à l’avenir. 10Par la vérité qui vient de Christ et que j’ai fait mienne, je le déclare : je ne me laisserai pas ravir ce titre de gloire dans les provinces d’Achaïe.
11Pourquoi agir de la sorte ? Parce que je ne vous aime pas ? Dieu sait ce qu’il en est ! 12Mais j’agis ainsi, et je continuerai à le faire, pour ôter toute possibilité – à ceux qui en cherchent une – de se présenter comme nos égaux en s’appuyant sur leurs prétendus titres de gloire.
13Ces hommes-là sont de faux apôtres, des ouvriers malhonnêtes déguisés en apôtres de Christ. 14Cela n’a rien d’étonnant : Satan lui-même ne se déguise-t-il pas en ange de lumière ? 15Il n’est donc pas surprenant que ses agents aussi se déguisent en serviteurs de ce qui est juste. Mais ils auront la fin que méritent leurs œuvres.
Paul et les faux apôtres
16Je le répète : qu’on ne me prenne pas pour un insensé. Ou alors, acceptez-moi comme tel, que je puisse à mon tour un peu me vanter !
17En parlant comme je vais le faire, je ne m’exprime pas comme le Seigneur veut qu’on parle, je le ferai comme dans un accès de folie – avec l’assurance d’avoir de quoi me vanter11.17 Autres traductions : avec l’assurance que donne la vantardise ou avec une assurance pleine de fierté.. 18Puisque plusieurs se vantent pour des raisons tout humaines, eh bien, moi aussi je vais me vanter.
19Vous qui êtes si raisonnables, vous supportez volontiers les insensés ! 20Vous supportez qu’on vous traite en esclaves, qu’on vous exploite, qu’on vous dépouille, qu’on vous traite avec arrogance, qu’on vous gifle !
21Je l’avoue avec honte : nous nous sommes montrés bien faibles. Pourtant, ce que l’on ose dire – je parle en insensé – je l’oserai également. 22Ils sont Hébreux ? Moi aussi. Israélites ? Moi aussi. De la descendance d’Abraham ? Moi aussi. 23Ils sont serviteurs de Christ ? C’est une folie que je vais dire : je le suis plus qu’eux. Car j’ai travaillé davantage, j’ai été plus souvent en prison, j’ai essuyé infiniment plus de coups ; plus souvent, j’ai vu la mort de près. 24Cinq fois, j’ai reçu des Juifs les « quarante coups moins un11.24 La Loi interdisait de donner à quelqu’un plus de 40 coups de bâton. Pour être sûr de ne pas dépasser cette limite, les Juifs s’arrêtaient à 39 (« quarante coups moins un »). ». 25Trois fois, j’ai été fouetté, une fois lapidé, j’ai vécu trois naufrages, j’ai passé un jour et une nuit dans la mer. 26Souvent en voyage, j’ai été en danger au passage des fleuves, en danger dans des régions infestées de brigands, en danger à cause des Juifs, mes compatriotes, en danger à cause des païens, en danger dans les villes, en danger dans les contrées désertes, en danger sur la mer, en danger à cause des faux frères.
27J’ai connu bien des travaux et des peines, de nombreuses nuits blanches, la faim et la soif, de nombreux jeûnes, le froid et le manque d’habits. 28Et sans parler du reste, je porte un fardeau quotidien, le souci de toutes les Eglises. 29En effet, qui est faible sans que je sois faible ? Qui tombe sans que cela me brûle ? 30Oui, s’il faut se vanter, c’est de ma faiblesse que je me vanterai. 31Le Dieu et Père du Seigneur Jésus, qui est éternellement béni, sait que je ne mens pas.
32A Damas, le gouverneur du roi Arétas11.32 Arétas IV a régné sur le royaume des Nabatéens, une région située au sud et à l’est du territoire israélite, de 9 av. J.-C. à 39 apr. J.-C. C’est là que Paul a passé trois années avant de commencer son ministère. faisait surveiller toutes les issues de la ville pour m’arrêter. 33Par une fenêtre du mur d’enceinte, on me fit descendre dans une corbeille le long du rempart, et ainsi seulement j’ai pu lui échapper.
