1Toți cei ce sunt sub jug, ca sclavi, să‑și considere proprii stăpâni vrednici de toată cinstea, pentru ca Numele lui Dumnezeu și învățătura să nu fie vorbite de rău. 2Cei care au stăpâni credincioși să nu‑i desconsidere pe motiv că sunt frați, ci să le slujească și mai mult, pentru că cei ce beneficiază de lucrarea lor bună sunt credincioși și preaiubiți.
Iubirea de bani
Învață‑i și îndeamnă‑i cu privire la aceste lucruri! 3Dacă cineva învață pe alții o altă doctrină și nu se apropie de cuvintele sănătoase ale Domnului nostru Isus Cristos și de învățătura care duce la evlavie, 4este plin de mândrie și nu înțelege nimic, ci are boala controverselor și a certurilor de cuvinte, din care apar invidia, cearta, blasfemiile, bănuielile rele 5și ciorovăielile permanente dintre oamenii cu mintea pervertită și lipsiți de adevăr, care cred că evlavia este un mijloc de îmbogățire.
6Evlavia este, într-adevăr, un mare câștig, dacă este însoțită de mulțumire. 7Căci noi n‑am adus nimic în lume, astfel că nu putem lua nimic din ea. 8Dacă avem deci hrană8 Sau: alimente, mijloace de trai. și îmbrăcăminte8 Lit.: învelitori. Termenul poate avea și sensul de adăpost., acestea ne vor fi de ajuns. 9Cei care vor să se îmbogățească, dimpotrivă, cad în ispită, în capcană și în multe pofte nesăbuite și dăunătoare, care‑i afundă pe oameni în ruină și pierzare. 10Căci iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor, iar unii, care au tânjit după ea, s‑au rătăcit, îndepărtându‑se de credință și s‑au străpuns singuri cu multe dureri.
Îndemnuri pentru Timotei
11Însă tu, om al lui Dumnezeu, fugi de aceste lucruri! Urmărește dreptatea, evlavia, credința, dragostea, răbdarea11 Termenul hypomone se referă la capacitatea de a suporta, de a îndura și de a răbda diferite suferințe și persecuții., blândețea! 12Luptă‑te lupta cea bună a credinței! Apucă viața veșnică la care ai fost chemat și pentru care ai depus o bună mărturie înaintea multor martori! 13Îți poruncesc, înaintea lui Dumnezeu, Care dă viață tuturor lucrurilor, și înaintea lui Cristos Isus, Care a depus acea bună mărturie înaintea lui Ponțiu Pilat13 Procurator al Iudeei între anii 26/27–36 d.Cr. Procuratorul era guvernatorul unei provincii imperiale mai mici sau a unei părți dintr‑o provincie imperială. Iudeea făcea parte din provincia imperială Siria, condusă de un legat, superior procuratorului. O provincie imperială era una considerată nepacificată și care necesita prezența trupelor. Procuratorul era numit direct de către împărat. Vezi nota de la F.A. 13:7 pentru o distincție între provinciile romane. Vezi și In. 18:33-37; 19:10-11 vizavi de buna mărturie a Domnului Isus., 14să păzești fără pată și fără reproș această poruncă până la venirea Domnului nostru Isus Cristos, 15pe care fericitul și singurul Suveran, Împăratul împăraților și Domnul domnilor o va descoperi la vremea ei, 16El, singurul Care are nemurirea, Care locuiește într‑o lumină de care nimeni nu se poate apropia și pe Care niciun om nu L‑a văzut și nici nu‑L poate vedea. A Lui să fie cinstea și puterea veșnică! Amin.
17Poruncește‑le bogaților din veacul de acum să nu se îngâmfe, să nu‑și pună speranța în bogățiile nesigure, ci în Dumnezeu, Care ne oferă din belșug toate lucrurile, ca să ne bucurăm. 18Poruncește‑le să facă binele, să fie bogați în fapte bune, să fie generoși, gata să împartă cu alții, 19adunându‑și astfel drept comoară o bună temelie pentru viitor, ca să apuce ceea ce este într-adevăr viață.
20Timotei, păzește ce ți s‑a încredințat! Evită flecărelile lumești și contradicțiile așa‑zisei „cunoașteri“20 Sau: flecărelile lumești și absurditățile așa‑numitei „cunoașteri“. Cu referire, probabil, la o formă timpurie de gnosticism, curent filozofico-religios care învăța în principal că omul poate fi mântuit numai prin „cunoaștere“, la care puteau ajunge doar cei inițiați. Se poate traduce și prin gnoză, cu referire la tendințele care au dus mai târziu la conturarea unui curent gnostic foarte puternic în Biserică., 21pe care unii au împărtășit‑o și astfel s‑au abătut de la credință.
Harul să fie cu voi! Amin.
1Todos los que aún son esclavos deben reconocer que sus amos merecen todo respeto; así evitarán que se hable mal del nombre de Dios y de nuestra enseñanza. 2Los que tienen amos creyentes no deben faltarles al respeto por ser hermanos. Al contrario, deben servirles todavía mejor, porque los que se benefician de sus servicios son creyentes y hermanos queridos. Esto es lo que debes enseñar y recomendar.
El amor al dinero
3Si alguien enseña falsas doctrinas, apartándose de la sana enseñanza de nuestro Señor Jesucristo y de la doctrina que se ciñe a la verdadera religión,6:3 la verdadera religión. Lit. la devoción; también en vv. 5 y 6. 4es un obstinado que nada entiende. Ese tal padece del afán enfermizo de provocar discusiones inútiles que generan envidias, discordias, insultos, sospechas malvadas 5y altercados entre personas de mente depravada, carentes de la verdad. Este es de los que piensan que la religión es un medio de obtener ganancias. 6Es cierto que con la verdadera religión se obtienen grandes ganancias, pero solo si uno está satisfecho con lo que tiene. 7Porque nada trajimos a este mundo y nada podemos llevarnos. 8Así que, si tenemos comida y ropa, contentémonos con eso. 9Los que quieren enriquecerse caen en la tentación y se vuelven esclavos de sus muchos deseos. Estos afanes insensatos y dañinos hunden a la gente en la ruina y en la destrucción. 10Porque el amor al dinero es la raíz de toda clase de males. Por codiciarlo, algunos se han desviado de la fe y se han causado muchísimos sinsabores.
Encargo de Pablo a Timoteo
11Tú, en cambio, hombre de Dios, huye de todo eso y esmérate en seguir la justicia, la devoción, la fe, el amor, la constancia y la humildad. 12Pelea la buena batalla de la fe; haz tuya la vida eterna, a la que fuiste llamado y por la cual hiciste aquella admirable declaración de fe delante de muchos testigos. 13Teniendo a Dios por testigo, el cual da vida a todas las cosas, y a Cristo Jesús, que dio su admirable testimonio delante de Poncio Pilato, te encargo 14que guardes este mandato sin mancha ni reproche hasta la venida de nuestro Señor Jesucristo, 15la cual Dios a su debido tiempo hará que se cumpla.
Al único y bendito Soberano,
Rey de reyes y Señor de señores,
16al único inmortal,
que vive en luz inaccesible,
a quien nadie ha visto ni puede ver,
a él sea el honor y el poder eternamente. Amén.
17A los ricos de este mundo, mándales que no sean arrogantes ni pongan su esperanza en las riquezas, que son tan inseguras, sino en Dios. Él nos provee de todo en abundancia para que lo disfrutemos. 18Mándales que hagan el bien, que sean ricos en buenas obras, generosos y dispuestos a compartir lo que tienen. 19De este modo, atesorarán para sí un seguro fundamento para el futuro y obtendrán la vida verdadera.
20Timoteo, ¡cuida bien lo que se te ha confiado! Evita las discusiones profanas e inútiles y los argumentos de la falsa ciencia. 21Algunos, por abrazarla, se han desviado de la fe.
Que la gracia sea con ustedes.
