Atitudinea față de anumite categorii de credincioși
1Să nu mustri cu asprime pe un bătrân, ci îndeamnă‑l ca pe un tată; pe cei tineri – ca pe niște frați; 2pe femeile bătrâne – ca pe niște mame; pe cele tinere – ca pe niște surori, cu toată curăția.
3Cinstește văduvele care sunt într-adevăr văduve! 4Dar dacă o văduvă are copii sau nepoți, ei să învețe, mai întâi, să se poarte cu evlavie în familia lor și să‑și răsplătească părinții, pentru că acest lucru este plăcut înaintea lui Dumnezeu. 5Cea care este într-adevăr văduvă și rămasă singură își pune speranța în Dumnezeu și stăruie, zi și noapte, în rugăciuni și mijlociri, 6dar cea care trăiește pentru plăceri6 Sensul verbului spatalao este a trăi un stil de viață luxos; a duce o viață voluptoasă. Ideea redată în 2:15 poate fi înțeleasă mai bine și cu ajutorul celor menționate în acest context. Femeia care este cu adevărat dedicată familiei, nașterii și creșterii copiilor nu este interesată de un stil de viață luxos., chiar dacă trăiește, a murit. 7Poruncește și aceste lucruri, pentru ca ei să fie fără reproș. 8Dacă cineva nu are grijă de ai săi, mai ales de cei din familia sa, atunci a lepădat credința și este mai rău decât un necredincios.
9O văduvă să fie înscrisă pe listă doar dacă are cel puțin șaizeci de ani, a fost soția unui singur bărbat9 Vezi nota de la 3:2. 10și are o bună mărturie pentru faptele ei bune: dacă și‑a crescut bine copiii, dacă a fost ospitalieră, dacă a spălat picioarele sfinților, dacă i‑a ajutat pe cei aflați în necaz și dacă a stăruit în orice faptă bună.
11Dar pe văduvele mai tinere11, 14 Cu referire la văduvele a căror vârstă este până în 60 de ani. să nu le primești. Căci atunci când poftele lor le îndepărtează de Cristos, vor să se căsătorească 12și își atrag astfel judecata pentru că au încălcat credința dintâi12 Probabil când o văduvă era trecută pe listă (vezi v. 9) aceasta se obliga la un devotament total față de Cristos, ceea ce implica decizia de a nu se recăsători.. 13Totodată, se învață să fie leneșe, umblând din casă în casă, și nu numai că sunt leneșe, ci sunt și guralive și băgăcioase, vorbind ceea ce nu trebuie. 14Prin urmare, vreau ca văduvele mai tinere să se căsătorească, să aibă copii, să aibă grijă de casă și să nu dea împotrivitorului niciun prilej de insultă. 15Căci unele s‑au întors deja să‑l urmeze pe Satan15 Vezi nota de la 1:20..
16Dacă o femeie credincioasă are văduve în familie, să le ajute. Să nu fie împovărată biserica, pentru ca astfel să le poată ajuta pe cele ce sunt într-adevăr văduve.
17Bătrânii17 Sau: Prezbiterii. care conduc bine să fie considerați vrednici de o cinste sporită17 Lit.: dublă., mai ales cei ce se ostenesc cu predicarea17 Lit.: în cuvânt. și învățarea. 18Căci Scriptura spune: „Să nu legi gura boului când treieră“18 Vezi Deut. 25:4. și „Vrednic este lucrătorul de plata lui.“18 Vezi Lc. 10:7. 19Să nu accepți nicio acuzație împotriva unui bătrân19 Sau: prezbiter., decât dacă sunt doi sau trei martori. 20Pe cei ce păcătuiesc, mustră‑i20 Verbul grecesc poate fi tradus și cu a da în vileag, a dovedi vinovat, a expune, a aduce la lumină, a examina cu atenție. înaintea tuturor, astfel încât și ceilalți să aibă frică. 21Te rog fierbinte21 Lit.: Mărturisesc (fierbinte). Termenul diamartyromai este compus din verbul care înseamnă a mărturisi și un preverb care dă o valoare intensivă expresiei. Această expresie semnifică mai mult decât doar o rugăminte puternică. Dumnezeu Însuși este chemat ca martor la ceea ce apostolul îi cere cu tărie lui Timotei. înaintea lui Dumnezeu, a lui Cristos Isus și a îngerilor aleși, să păzești aceste învățături fără prejudecată și fără să faci nimic cu părtinire.
22Să nu‑ți pui mâinile peste nimeni cu grabă, nici să nu fii părtaș la păcatele altora! Păstrează‑te curat!
23Să nu bei doar apă, ci folosește și puțin vin, din cauza stomacului tău și a deselor tale îmbolnăviri.
24Păcatele unor oameni sunt vizibile24-25 Sau: evidente; clare. și merg înainte la judecată, iar ale altora vin pe urmă. 25Tot astfel, faptele bune sunt vizibile, iar cele ce nu sunt vizibile, nu pot rămâne ascunse.
1Rebuke not an elder, but intreat him as a father; and the younger men as brethren; 2The elder women as mothers; the younger as sisters, with all purity. 3Honour widows that are widows indeed. 4But if any widow have children or nephews, let them learn first to shew piety at home, and to requite their parents: for that is good and acceptable before God. 5Now she that is a widow indeed, and desolate, trusteth in God, and continueth in supplications and prayers night and day. 6But she that liveth in pleasure is dead while she liveth. 7And these things give in charge, that they may be blameless. 8But if any provide not for his own, and specially for those of his own house, he hath denied the faith, and is worse than an infidel. 9Let not a widow be taken into the number under threescore years old, having been the wife of one man, 10Well reported of for good works; if she have brought up children, if she have lodged strangers, if she have washed the saints’ feet, if she have relieved the afflicted, if she have diligently followed every good work. 11But the younger widows refuse: for when they have begun to wax wanton against Christ, they will marry; 12Having damnation, because they have cast off their first faith. 13And withal they learn to be idle, wandering about from house to house; and not only idle, but tattlers also and busybodies, speaking things which they ought not. 14I will therefore that the younger women marry, bear children, guide the house, give none occasion to the adversary to speak reproachfully. 15For some are already turned aside after Satan. 16If any man or woman that believeth have widows, let them relieve them, and let not the church be charged; that it may relieve them that are widows indeed. 17Let the elders that rule well be counted worthy of double honour, especially they who labour in the word and doctrine. 18For the scripture saith, Thou shalt not muzzle the ox that treadeth out the corn. And, The labourer is worthy of his reward. 19Against an elder receive not an accusation, but before two or three witnesses. 20Them that sin rebuke before all, that others also may fear. 21I charge thee before God, and the Lord Jesus Christ, and the elect angels, that thou observe these things without preferring one before another, doing nothing by partiality. 22Lay hands suddenly on no man, neither be partaker of other men’s sins: keep thyself pure. 23Drink no longer water, but use a little wine for thy stomach’s sake and thine often infirmities. 24Some men’s sins are open beforehand, going before to judgment; and some men they follow after. 25Likewise also the good works of some are manifest beforehand; and they that are otherwise cannot be hid.
