1De aceea, fiindcă n‑am mai putut răbda, am găsit potrivit să rămânem singuri în Atena 2și l‑am trimis pe Timotei, fratele nostru și lucrător împreună cu Dumnezeu în Evanghelia lui Cristos, ca să vă întărească și să vă încurajeze în credința voastră, 3pentru ca nimeni să nu se clatine în aceste necazuri. Căci știți că la aceasta suntem puși. 4Când eram la voi v‑am spus dinainte că urmează să suferim necazuri, așa cum s‑a și întâmplat, după cum știți. 5De aceea, când n‑am mai putut răbda, l‑am trimis să afle despre credința voastră, ca nu cumva ispititorul să vă fi ispitit, și osteneala noastră să fi fost fără folos.
6Însă Timotei a venit chiar acum de la voi la noi și ne‑a adus vești bune despre credința și dragostea voastră. Ne‑a spus că întotdeauna vă amintiți cu plăcere de noi și că tânjiți să ne vedeți, așa cum și noi tânjim să vă vedem. 7De aceea, fraților, în orice nevoie și în orice necaz al nostru, am fost încurajați cu privire la voi, datorită credinței voastre. 8Acum trăim într-adevăr, fiindcă voi stați tari în Domnul. 9Căci cum putem să‑I aducem mulțumire lui Dumnezeu cu privire la voi pentru toată bucuria pe care o avem9 Lit.: cu care ne bucurăm. datorită vouă, înaintea Dumnezeului nostru? 10Zi și noapte ne rugăm nespus de mult să vă putem vedea fața și să întregim ceea ce lipsește credinței voastre.
11Fie ca Însuși Dumnezeu, Tatăl nostru, și Domnul nostru Isus să netezească drumul nostru spre voi! 12Domnul să facă să crească și să se reverse dragostea voastră unii față de alții și față de toți, așa cum facem și noi față de voi, 13pentru ca inimile voastre să se întărească în sfințenie și să fie fără vină înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, la venirea Domnului nostru Isus cu toți sfinții Lui. Amin.
1Por isso, tendo decidido não continuar sem notícias vossas, preferi ficar sozinho em Atenas. 2E enviei o irmão Timóteo, nosso cooperador na obra do evangelho, ao serviço de Deus, a fim de que vos encoraje e vos dê conselhos que fortaleçam a vossa fé, 3e para que ninguém se deixe perturbar por essas aflições por que têm passado. Bem sabem que isso faz parte dos planos de Deus para nós, os cristãos. 4E até, quando ainda estávamos no vosso meio, vos dizíamos que haveriam de passar por sofrimentos. E foi o que aconteceu. 5Por isso, não querendo esperar mais sem saber de vocês, mandei Timóteo para que eu recebesse notícias sobre a vossa fé. Tinha receio que o Tentador vos tivesse feito cair, durante essas provas, e que todo o nosso trabalho tivesse sido inútil.
O relatório encorajador de Timóteo
6Mas agora Timóteo já regressou, contando-nos muita coisa boa em relação à vossa fé e ao vosso amor cristão, afirmando também que nunca nos esqueceram, e que tinham muito desejo de nos tornar a ver, tal como nós a vocês. 7Por isso, ficámos mais descansados a vosso respeito. Essas notícias compensaram as tribulações e as pressões que temos vivido. 8Dá-nos novas forças saber que continuam firmes no Senhor.
9Acho até que nunca poderemos estar suficientemente gratos a Deus por toda a alegria espiritual que nos têm dado. 10E assim, a todo o momento, oramos a Deus pedindo-lhe que nos proporcione uma ocasião de vos ir ver e vos ajudar a aperfeiçoar a vossa fé. 11Que seja então o próprio Deus, nosso Pai, e nosso Senhor Jesus Cristo que conduzam as circunstâncias no sentido dessa visita.
12E que o Senhor vos faça crescer num amor cristão cada vez mais abundante uns para com os outros, tal como o nosso amor para convosco. 13Para tornar-vos mais ousados e sem falha na vossa santidade, diante do nosso Deus e Pai, quando nosso Senhor Jesus Cristo vier, na companhia de todos os seus santos. Amém.
