Nouă Traducere În Limba Română

1 Samuel 9

Saul, uns drept rege al lui Israel

1Era un om cu renume din seminţia lui Beniamin, care se numea Chiş. El era fiul lui Abiel, fiul lui Ţeror, fiul lui Behorat, fiul lui Afiah, un beniamit. Omul acesta avea un fiu, al cărui nume era Saul, un tânăr chipeş şi fără egal printre israeliţi. Era mai înalt cu un cap decât toţi ceilalţi.

Într-o zi, măgăriţele lui Chiş, tatăl lui Saul, s-au pierdut. Atunci Chiş i-a zis fiului său Saul: „Ia cu tine pe unul dintre slujitori şi duceţi-vă să căutaţi măgăriţele!“ Au traversat ţinutul muntos al lui Efraim şi regiunea Şalişa fără să le găsească. După aceea, au traversat şi regiunea Şaalim, dar tot nu le-au găsit. Apoi au traversat şi teritoriul lui Beniamin fără a le găsi. Când au ajuns în regiunea Ţuf, Saul i-a zis slujitorului său, care era cu el:

– Haide să ne întoarcem, ca nu cumva tatăl meu să fie mai degrabă îngrijorat pentru noi decât pentru măgăriţe!

Dar slujitorul i-a zis:

– Iată! În cetatea aceasta se află un om al lui Dumnezeu, un om respectat; tot ceea ce spune el se adevereşte. Să mergem acolo acum şi poate ne va spune pe ce drum să o luăm.

Saul i-a răspuns slujitorului său:

– Dacă mergem, ce am putea să-i ducem acelui om? Mâncare în saci nu mai este şi nu avem nici vreun dar pentru omul lui Dumnezeu. Deci ce avem?

Slujitorul i-a zis din nou lui Saul:

– Uite, am găsit la mine un sfert de şechel[a] de argint. Îl voi da omului lui Dumnezeu ca să ne spună pe ce drum să mergem.

Pe vremuri, în Israel, omul care mergea să-L întrebe pe Dumnezeu zicea că merge la văzător, deoarece cel care se numeşte astăzi profet, atunci se numea văzător.

10 Saul i-a răspuns slujitorului său:

– Bine ai spus! Hai să mergem!

Astfel au intrat în cetatea în care se afla omul lui Dumnezeu. 11 În timp ce urcau dealul spre cetate, au întâlnit nişte fete care ieşeau să scoată apă. Ei le-au întrebat:

– Este aici văzătorul?

12 Ele le-au răspuns:

– Este aici! Este chiar în faţa voastră. Grăbiţi-vă dar! A sosit în cetate chiar astăzi, deoarece poporul aduce o jertfă pe înălţime. 13 Imediat după ce veţi intra în cetate îl veţi găsi, chiar înainte de a urca pe înălţime să mănânce. Poporul nu mănâncă până nu vine el, fiindcă el trebuie să binecuvânteze jertfa, şi doar după aceea cei poftiţi mănâncă. Mergeţi chiar acum şi-l veţi găsi.

14 Ei au urcat în cetate. Cum au intrat în cetate, iată că Samuel venea înspre ei mergând către locul înalt. 15 Domnul Se descoperise lui Samuel cu o zi înainte ca Saul să vină şi-i spusese: 16 „Mâine, cam pe timpul acesta, am să trimit la tine un bărbat din teritoriul lui Beniamin. Să-l ungi drept conducător peste poporul Meu, Israel. El îl va elibera pe poporul Meu de sub puterea filistenilor. Şi aceasta fiindcă am privit spre poporul Meu, căci strigătul lui a ajuns până la Mine.“

17 Când Samuel l-a văzut pe Saul, Domnul i-a zis: „Iată bărbatul despre care ţi-am vorbit! El va domni peste poporul Meu!“ 18 Saul s-a apropiat de Samuel în dreptul porţii şi i-a zis:

– Spune-mi, te rog, unde se află casa văzătorului?

19 Samuel i-a răspuns:

– Eu sunt văzătorul. Urcă înaintea mea pe înălţime, căci astăzi vei mânca împreună cu mine. Dimineaţă te voi lăsa să pleci şi-ţi voi spune tot ceea ce se află în inima ta. 20 În ceea ce priveşte măgăriţele pe care le-ai pierdut cu trei zile în urmă, nu te îngrijora pentru ele căci au fost găsite. Însă către cine este îndreptată toată dorinţa lui Israel dacă nu către tine şi către întreaga ta familie?

21 Dar Saul i-a răspuns:

– Nu sunt eu oare un beniamit, din cea mai mică seminţie din Israel? Şi clanul meu nu este cel mai neînsemnat dintre toate clanurile seminţiei lui Beniamin? De ce îmi vorbeşti în felul acesta?

22 Atunci Samuel l-a luat pe Saul şi pe slujitorul său, i-a dus în sală[b] şi i-a aşezat în fruntea celor poftiţi, vreo treizeci la număr. 23 Samuel i-a zis bucătarului:

– Adu bucata de carne pe care ţi-am dat-o şi despre care ţi-am spus s-o pui deoparte!

24 Bucătarul a luat coapsa cu ce era pe ea şi a aşezat-o în faţa lui Saul. Samuel a zis:

– Aceasta a fost păstrată pentru tine. Mănâncă, pentru că am pus-o deoparte pentru tine de când am chemat poporul.

Astfel, în acea zi, Saul a mâncat împreună cu Samuel. 25 După aceea au coborât de pe înălţime în cetate, iar Samuel a stat de vorbă cu Saul pe acoperiş. 26 S-au trezit devreme, în revărsatul zorilor, iar Samuel l-a chemat pe Saul pe acoperiş, spunându-i:

– Scoală-te, căci urmează să te trimit acasă.

Saul s-a sculat şi a ieşit afară împreună cu Samuel. 27 În timp ce se îndreptau spre marginea cetăţii, Samuel i-a zis lui Saul:

– Spune-i slujitorului să meargă înaintea noastră; tu însă să te opreşti pentru că îţi voi face cunoscut Cuvântul lui Dumnezeu.

Şi slujitorul a făcut întocmai.

Notas al pie

  1. 1 Samuel 9:8 Vezi nota de la 2:36; aproximativ 3 gr
  2. 1 Samuel 9:22 Încăpere legată de un sanctuar unde se mânca carnea jertfită

New International Reader's Version

1 Samuel 9

Samuel Anoints Saul to Be Israel’s King

1There was a man named Kish from the tribe of Benjamin. Kish was a very important person. He was the son of Abiel, the son of Zeror. Zeror was the son of Bekorath, the son of Aphiah from the tribe of Benjamin. Kish had a son named Saul. Saul was a handsome young man. He was more handsome than anyone in Israel. And he was a head taller than anyone else.

The donkeys that belonged to Saul’s father Kish were lost. So Kish spoke to his son Saul. He said, “Go and look for the donkeys. Take one of the servants with you.” Saul and his servant went through the hill country of Ephraim. They also went through the area around Shalisha. But they didn’t find the donkeys. So they went on into the area of Shaalim. But the donkeys weren’t there either. Then Saul went through the territory of Benjamin. But they still didn’t find the donkeys.

When Saul and the servant with him reached the area of Zuph, Saul spoke to the servant. He said, “Come on. Let’s go back. If we don’t, my father will stop thinking about the donkeys. Instead, he’ll start worrying about us.”

But the servant replied, “There’s a man of God here in Ramah. People have a lot of respect for him. Everything he says comes true. So let’s go and see him now. Perhaps he’ll tell us which way to go.”

Saul said to his servant, “If we go to see the man, what can we give him? There isn’t any food in our sacks. We don’t have a gift for the man of God. So what can we give him?”

The servant answered Saul again. “Look,” he said. “I’ve got a tenth of an ounce of silver. I’ll give it to the man of God. Then maybe he’ll tell us which way to go.” In Israel, prophets used to be called seers. So if someone wanted to ask God for advice, they would say, “Come on. Let’s go to the seer.”

10 Saul said to his servant, “That’s a good idea. Come on. Let’s go and ask the seer.” So they started out for the town where the man of God lived.

11 They were going up the hill toward the town. Along the way they met some young women who were coming out to get water from the well. Saul and his servant asked them, “Is the seer here?”

12 “Yes, he is,” they answered. “In fact, he’s just up ahead of you. So hurry along. He has just come to our town today. The people are going to offer a sacrifice at the high place where they worship. 13 As soon as you enter the town, you will find him. He’ll be there until he goes up to the high place to eat. The people won’t start eating until he gets there. He must bless the sacrifice first. After that, those who are invited will eat. So go on up. You should find him there just about now.”

14 They went up to the town. As they were entering it, they saw Samuel. He was coming toward them. He was on his way up to the high place.

15 The Lord had spoken to Samuel the day before Saul came. He had said, 16 “About this time tomorrow I will send you a man. He is from the land of Benjamin. Anoint him to be the king of my people Israel. He will save them from the power of the Philistines. I have seen how much my people are suffering. Their cry for help has reached me.”

17 When Samuel saw a man coming toward him, the Lord spoke to Samuel again. He said, “He is the man I told you about. His name is Saul. He will govern my people.”

18 Saul approached Samuel at the gate of the town. He asked Samuel, “Can you please show me the seer’s house?”

19 “I’m the seer,” Samuel replied. “Go on up to the high place ahead of me. I want you and your servant to eat with me today. Tomorrow morning I’ll tell you what’s on your mind. Then I’ll send you on your way. 20 Don’t worry about the donkeys you lost three days ago. They’ve already been found. But who do all the Israelites want? You and your father’s whole family!”

21 Saul answered, “But I’m from the tribe of Benjamin. It’s the smallest tribe in Israel. And my family group is the least important in the whole tribe of Benjamin. So why are you saying that to me?”

22 Then Samuel brought Saul and his servant into the room where they would be eating. He seated them at the head table. About 30 people had been invited. 23 Samuel said to the cook, “Bring the piece of meat I gave you. It’s the one I told you to put to one side.”

24 So the cook went and got a choice piece of thigh. He set it in front of Saul. Samuel said, “Here is what has been kept for you. Eat it. It was put to one side for you for this special occasion. We’ve saved it for you ever since I invited the guests.” And Saul ate with Samuel that day.

25 They came down from the high place to the town. After that, Samuel talked with Saul on the roof of Samuel’s house. 26 The next day they got up at about the time the sun was rising. Samuel called out to Saul on the roof. He said, “Get ready. Then I’ll send you on your way.” So Saul got ready. And he and Samuel went outside together. 27 As they were on their way down to the edge of town, Samuel spoke to Saul. He said, “Tell the servant to go ahead of us.” So the servant went on ahead. Then Samuel continued, “Stay here for a while. I’ll give you a message from God.”