Israel cere un rege
1Când a îmbătrânit, Samuel i‑a pus pe fiii săi drept judecători1-2 Cu sensul de conducători. peste Israel. 2Numele fiului său întâi născut era Ioel, iar numele celui de‑al doilea era Abia. Ei erau judecători la Beer-Șeba. 3Fiii săi însă nu călcau pe urmele lui, ci umblau după câștig nedrept, luau mită și perverteau dreptatea.
4Toți bătrânii lui Israel s‑au adunat și au venit la Samuel, la Rama, 5zicându‑i: „Iată că tu ești bătrân, iar fiii tăi nu‑ți calcă pe urme. Acum deci, pune un rege care să domnească peste noi, așa cum au toate neamurile!“
6Samuel a văzut ca pe un lucru rău faptul că ei au zis: „Dă‑ne un rege să domnească peste noi!“ și s‑a rugat Domnului. 7Domnul însă i‑a zis lui Samuel: „Ascultă glasul poporului cu privire la tot ce‑ți va spune, pentru că nu pe tine te‑au respins, ci pe Mine M‑au respins să fiu Împărat peste ei. 8Așa au făcut din ziua în care i‑am scos din Egipt și până în ziua aceasta: M‑au părăsit și au slujit altor dumnezei. Tot astfel îți fac și ție. 9Ascultă‑le deci glasul, însă avertizează‑i și fă‑le cunoscute drepturile regelui care va domni peste ei.“
Drepturile regelui
10Samuel a spus poporului, care ceruse de la el un rege, toate cuvintele Domnului.
11El a zis:
– Acestea vor fi drepturile regelui care va domni peste voi: îi va lua pe fiii voștri și îi va folosi la carele lui. Ei vor fi călăreții lui și vor alerga înaintea carelor sale. 12Îi va folosi pentru sine drept căpetenii peste mii și căpetenii peste cincizeci. Îi va folosi pentru a‑i ara ogorul și pentru a‑i culege recolta, pentru a‑i face echipament de război și echipament pentru carele lui. 13Le va lua pe fiicele voastre pentru a‑i face miresme, pentru a‑i pregăti mâncare și pentru a‑i coace. 14Va lua partea cea mai bună din ogoarele voastre, din viile voastre și din smochinii voștri și o va da slujitorilor săi. 15Va lua a zecea parte din rodul semințelor voastre și din viile voastre și o va da demnitarilor15 Termenul ebraic este tradus în alte locuri cu eunuc. Sensul primar al termenului ebraic este acela de căpetenie, persoană oficială de la curtea regală. Cu timpul apare și sensul secundar de eunuc, deoarece eunucii ajung să fie prețuiți ca slujbași la curțile orientale. și slujitorilor săi. 16Îi va lua pe robii voștri, pe roabele voastre, pe cei mai buni dintre tinerii voștri, și pe măgarii voștri și îi va folosi pentru lucrările lui. 17Îi veți da a zecea parte din turmele voastre și îi veți fi slujitori. 18În ziua aceea, veți striga din cauza regelui pe care vi l‑ați ales, dar Domnul nu vă va răspunde în ziua aceea.
19Dar poporul n‑a vrut să asculte de glasul lui Samuel și a zis:
– Nu, ci să fie un rege peste noi! 20Vom fi și noi ca toate neamurile: regele nostru ne va judeca, va ieși înaintea noastră și va purta războaiele noastre.
21Samuel, după ce a auzit toate cuvintele poporului, le‑a spus în auzul Domnului. 22Atunci Domnul i‑a zis lui Samuel: „Ascultă de glasul lor și pune un rege peste ei.“ Samuel le‑a zis bărbaților lui Israel:
– Întoarceți‑vă fiecare în cetatea lui!
Israël wil een koning
1Toen Samuël erg oud was geworden, trok hij zich terug en benoemde zijn zonen als richters. 2Joël en Abia, zijn oudste zonen, spraken recht in Berseba, 3maar zij volgden niet het voorbeeld van hun vader. Zij lieten zich omkopen, deden onrechtvaardige uitspraken en waren uit op eigen gewin.
4Ten slotte kwamen de leiders van Israël in Rama bijeen om deze zaak met Samuël te bespreken. 5Zij vertelden hem dat er veel was veranderd sinds hij zich had teruggetrokken, omdat zijn zonen slechte mannen waren. ‘Geef ons een koning, net als de andere volken,’ pleitten zij. 6Samuël was geschokt dat het volk een koning wilde en wendde zich tot de Here om raad. 7‘Doe wat zij u vragen,’ antwoordde de Here, ‘want zij wijzen niet u af, maar Mij. Zij willen niet dat Ik nog langer hun Koning ben. 8Al vanaf het moment dat Ik hen uit Egypte wegleidde, hebben zij Mij telkens weer afgewezen en zijn andere goden gevolgd. En nu behandelen zij u op dezelfde wijze. 9Doe wat zij vragen, maar waarschuw hen wel voor de gevolgen van een koning die over hen zal heersen!’
10Samuël vertelde het volk wat de Here hem had gezegd: 11‘U staat erop een koning te hebben? Laat mij u dan vertellen welke privileges die koning zal hebben. Uw zonen zullen dienstplichtig worden en voor hem dienst doen als bestuurders van strijdwagens, ruiters en voetknechten. 12Ze zullen gevechtseenheden moeten aanvoeren als er oorlog komt en worden gedwongen de koninklijke akkers te ploegen en de oogst binnen te halen. Ook zullen ze zijn wapens en strijdwagens moeten maken. 13Hij zal uw dochters van u afnemen en hen dwingen aan zijn hof voor hem te koken en te bakken en parfums te maken. 14Hij zal u uw beste stukken land, wijngaarden en olijfgaarden afnemen en die aan zijn personeel geven. 15Hij zal een tiende deel van uw oogst nemen en ook dat verdelen onder zijn personeel. 16Uw slaven en uw beste knechten en dienaren zal hij u afnemen en uw vee zal hij voor zijn eigen gebruik opeisen. 17Hij zal een tiende deel van uw kudde in beslag nemen en u zult zijn slaven worden. 18U zult bitter klagen over die koning die u nu verlangt, maar de Here zal niet naar u luisteren.’
19Maar de Israëlieten sloegen Samuëls waarschuwingen in de wind. ‘Ook al zou dat gebeuren, we willen toch een koning,’ zeiden zij. 20‘Want wij willen net zo zijn als de volken om ons heen. Hij zal ons regeren en onze aanvoerder zijn bij een oorlog.’ 21Samuël bracht de woorden van het volk over aan de Here. 22En de Here antwoordde opnieuw: ‘Doe wat zij u vragen en stel een koning over hen aan.’ Daarna stuurde Samuël de mannen terug naar hun woonplaatsen.
